Boris Răileanu: Sperăm că actuala guvernare va fi mai aproape de țăran

Boris Răileanu, lider agricol din s. Zorile, raionul Orhei este unul dintre cei mai activi cititori şi promotori ai CUVÂNTUL-ui. Biografia sa este una tipică: țăran din talpă, care nu s-a temut niciodată de greutăți şi s-a condus mereu de principiul: de-o fi una, de-o fi alta, ce e scris și pentru noi, bucuroși le-om duce toate.

Anul acesta dumnealui a marcat două date semnificative: 70 de ani de la naștere și 20 de ani de când conduce SRL Giurgești-agro.

– Domnule Boris, de la înălțimea acestor ani, ce le-aţi spune cititorilor noştri?

–  Eu mă simt un om împlinit. Am trăit şi am muncit pe vatra înaintașilor noștri, pentru bine baştinii. La Zorile am avut parte de tot ce i se cuvine unui om: o soție vrednică, un fecior – Vlad, și o fiică – Gabriela, care ne-au făcut bunici a patru nepoţi, dar şi a unui strănepot, Darius…

– Aniversările v-au adus și liniștea sufletească la care râvnește omul  după o asemenea vârstă?

– Și da și nu. Pentru gospodăria noastră 2019 a fost unul dintre cei mai complicați ani agricoli. Chiar am făcut însemnări în calendar – în ultimele trei luni doar pe 18 august am avut o ploaie, care nici n-a udat bine praful de pe drumuri. Merele s-au uscat pe copaci. În ultimii ani livada ne aducea numai pierderi şi am fost nevoiţi s-o defrişăm. Din cauza secetei roada de porumb, floarea-soarelui, grâu este mult mai modestă ca în alţi ani. Cu două tone la hectar de floarea-soarelui, trei tone de grâu şi cinci tone de porumb azi nu mai poţi spera la dezvoltare. Porumbul este atât de uscat, că din combine ies nu grăunţe, dar crupe.  Acum ne pregătim de semănat, terenurile deja sunt gata, așteptăm să plouă. Anul trecut am început semănatul pe data de 29 septembrie. Sper să reușim și anul acesta să ne încadrăm în termenii optimi.

– Acum se pune miza pe sămânță de grâu din import?

– În anul trecut am semănat un soi de grâu din Germania, dar nu a mers, s-a îmbolnăvit. Se vede că nu i-au priit condiţiile noastre. Probabil, trebuie tratat contra bolilor, un anumit rol în asta l-au jucat şi căldurile mari, care sunt o anomalie pentru agricultura noastră.

– Dar prețurile cum sunt anul acesta?

– Prețurile sunt ca o umbră a problemelor de care ne ciocnim după ce strângem roada. 2 lei/kg  pentru grâu, 5 lei pentru răsărită este o bătaie de joc faţă de producătorii agricoli. Este absolut anormală situaţia când agricultorul trebuie să vândă 8 kg de grâu ca să procure un litru de motorină. În ultimii ani carburanţii, lubrifianţii, piesele de schimb, tehnica agricolă, chimicalele, fertilizanţii s-au tot scumpit, guvernarea în fiecare an obligă agenţii economici să majoreze salariile angajaţilor, dar monopoliştii, sub umbrela aceluiaşi Stat, impun producătorilor agricoli nişte preţuri de râsul găinilor. Câţiva ani în urmă vindeam floarea-soarelui cu 7-8 lei/kg, anul acesta dau numai 5 lei. Dacă în politica preţurilor nu se va interveni, nu ştiu cum vom scoate-o la capăt mai departe.

– Alți producători se plâng de creditele scumpe pe care le propun  băncile…

– Anume din aceste considerente eu nu iau credite. Or, la noi este ca la nimeni – dacă în țările din regiunea noastră creditele se dau cu o dobândă de cel mult 2,5 la sută, apoi în Republica Moldova – cel puțin noi, agricultorii, trebuie să plătim o dobândă de câteva ori mai mare. De la un timp pe noi ne creditează distribuitorii de chimicale și nutrienți, de combustibil, cărora le achităm datoriile după ce vindem roada. E ceva mai avantajos.

– Ziceaţi că ați scos livada…

– Nu mai era chip s-o păstrăm. Şi apoi, intă pe piaţă livezile superintensive, cu irigație prin picurare, plasă antigrindină. Dar crearea unei asemenea livezi cere investiții enorme, peste puterile noastre. Pe de altă parte, dacă lume pentru a îngriji asemenea livadă nu prea este şi nu ai cu cine strânge roada, e periculos să te avânţi în asemenea afaceri. Iată de ce noi nu ne orientăm la produse care ar da mare plus valoa-re, dar la culturi la care se poate folosi maximal munca mecanizată. În gospodărie, la cele 300 hectare am zece angajați, din care șase mecanizatori. Ce va fi mai departe nu știu. Dar ştiu că fermierii care au mii de hectare, plantaţii pomicole, culturi tehnice întâmpină probleme serioase legate de lipsa brațelor de muncă…

– Aveţi careva soluţii la toate aceste probleme?

– Toată speranța este că noua guvernare se va întoarce cu faţa spre producătorii agricoli. De la ei așteptăm proiecte temerare privind agricultura ecologică, deschiderea piețelor de desfacere pentru producţia noastră, crearea unei infrastructuri trainice de păstrare şi prelucrare pe loc a produselor agricole, crearea unor condiții normale de activitate asemeni celor din ţările civilizate. Sunt sigur că aşa ceva este posibil, doar vrere să fie…

Pentru conformitate, Ion Cernei

 

 

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns