Autorecuzare ori supralicitare. De ce magistrații refuză dosarul Șor?

Ministrul Justiției, Alexandru Tănase a lămurit marți anumite aspecte pe marginea dosarului Șor. Astfel opinia publică a aflat că una din cauzele tergiversării peste măsură a examinării acestui dosar important, care face parte din pachetul legat de furtul Miliardului, și altele, este refuzul judecătorilor de a prelua examinarea dosarului Șor, aflat acum în custodia Curții de Apel Chișinău.

Asta pe lângă faptul că dosarul de condamnare la 7 ani și jumătate emis de prima instanță și atacat în recurs nu este pus pe rol la Curte pentru că… voluminosul dosar nu este tradus în limba rusă.

Ministrul afirmă că „refuzul mai multor judecători de a examina dosarul Șor nu este ceva grav, ci dimpotrivă, reprezintă un proces natural prin care se asigură că se va găsi un magistrat ce va putea examina cauza în mod independent”.

Din afirmația citată publicul trebuie să înțeleagă un singur lucru: fenomenul autorecuzării este unul pozitiv și o dovadă că sistemul este preocupat să asigure înalta calitate a actului judecătoresc independent de orice conflict de interese ori ingerință de alt ordin. Publicul nu trebuie să se impacienteze, pierzând vreme și sănătate de grija unui condamnat.

Faptul că acest condamnat învârte între timp în maniera lui obișnuită alte milioane, desfășoară, încălcând legea, o amplă activitate politică de corupere a electoratului și își vede frumușel de treabă, pavându-și cu bani grei și murdari cărarea în parlament, nu ar trebui să deranjeze pe nimeni. Suntem doar o țară democrată în care justiția este liberă, independentă și neprihănită politic. Aveți doar atâtea dovezi și exemple: permanent, pretutindeni și la tot pasul…

Dacă e să vorbim serios pe marginea celor declarate de ministrul Tănase, refuzul magistraților de a examina dosarul Șor este strigător la cer.

Faptul dovedește că majoritatea judecătorilor onești își dau seama de presiunea politică ce va cădea pe umerii lor în cazul preluării cazului.

Cu Șor se joacă un joc extrem de periculos și cinic. Politicienii implicați în furtul miliardului, care îl ghidează pe Șor și care azi țin în mâini frâiele acestui stat, vor dori să aibă în rezultat un anumit deznodământ. Nu în interesul statului, cunoscând caracterul și  apucăturile lor. Ca să fie trecută formal prin sala de judecată, cei interesați au nevoie de un judecător. Unul, care să fie independent de justiție și cu mâinile căruia să se scoată jăratecul. Sala de licitare a dosarului este deschisă în așteptarea clienților. Doar că nimeni nu se grăbește să intre.

Teama vine de la supralicitarea publică a dosarului. O judecată încheiată în favoarea executorilor furtului și pe placul beneficiarilor miliardului înseamnă sfârșit de carieră și început de oprobriu public pe viață.

Evident, judecătorii onești se vor feri să participe la farsă. Asta nu înseamnă că dosarul nu va fi judecat. Va fi, dar nu acum și nu anul acesta. Posibil – la anul, când Șor va intra sub scutul de imunitate al deputatului.

Atunci și judecătorii vor răsufla ușurați. Imunitatea lui Șor va însemna amnistie pentru ei. Nu avem nicio îndoială că și atunci ministrul Tănase vă ieși în termeni utili la rampă să ne explice câtă normalitate incumbă situația.  Că de asta a ajuns din nou ministru la Justiție: să fie pace, liniște și stabilitate în țară, indiferent cât se fură.  

Valeriu Saharneanu

 

Source: cuvintul.md

Distribuie

Leave a Comment