Ambasadorul Re-Unirii de la Ignăței

În seara de 1 iulie 2018, la Alba Iulia, reprezentanţii a circa o mie de localităţi de pe ambele maluri ale Prutului au aprins Flacăra Unirii şi au dat startul Marşului Centenar. Cetăţeni din România şi Republica Moldova, timp de 2 luni, vor purta Flacăra unirii, mergând pe jos, pe un itinerar de 1300 km.

   

Marţi, 17 iulie 2018, Flacăra Unirii a ajuns la Sibiu. Etapa următoare, a patra, se desfăşoară în zilele de 18-22 iulie, pe următorul traseu: Sibiu – Brezoi – Tuțulești – Mănăstirea Cozia – Râmnicu Vâlcea – Curtea de Argeș. Cel mai în etate participant este Adrian Balica, în vârstă de 73 de ani, și vine din s. Grătiești, mun. Chișinău, transmite Infoprut.ro. Flacăra Unirii este purtată sub forma unei ștafete pe o distanță de 1300 km, în 11 etape a câte cinci zile, până la Chișinău. Marșul Centenar se va încheia pe 1 septembrie, cu o manifestație uriașă în Piața Marii Adunări Naționale.
Potrivit “Acţiunii 2012” (Platforma unionistă care reprezintă o coaliţie de organizaţii nonguvernamentale şi grupuri de iniţiativă nonprofit, apartinică şi independentă care are drept scop unirea României cu Republica Moldova), organizatoarea evenimentului, Marşul Centenar este împărţit în 11 etape a câte cinci zile şi se va încheia la 1 septembrie c., la Chişinău, printr-o manifestaţie stradală de mare anvergură.

 

„Îi invităm pe toţi cei care cred că 2018 trebuie să fie un an al unităţii, al unui proiect de ţară mobilizator, al unui avânt decisiv în direcţia Unirii României cu Republica Moldova, să ia parte la cel puţin o etapă din Marşul Centenarului. Vom traversa Carpaţii şi Prutul vestind apropierea Reunirii”, a declarat George Simion, preşedintele “Acţiunii 2012”, citat de ziarulnational.md.
La ceremonia de lansare a Marşului Centenar de la Alba Iulia, alături de primari, consilieri locali și raionali, cetăţeni de diferite vârste şi profesii din Republica Moldova, inclusiv reprezentanţii săptămânalului CUVÂNTUL, a participat şi Mihai Ionaşcu, pensionar, fost conducător de gospodărie agricolă din s. Ignăţei, Rezina, care a căzut de acord să ofere un interviu pentru ziarul nostru.

20
– Dl Mihai, cum ai ajuns să participi la acest eveniment?
– Ceva mai înainte, când o parte din autorităţile publice locale din Republica Moldova şi România adoptau declaraţii despre unirea simbolică a acestor două state, împreună cu alţi consăteni, am încercat să convingem Consiliul local Ignăţei să voteze un asemenea act. Suntem de părerea că administraţia satului Ignăţei este obligată să fie printre fruntaşii mişcării de Re-Unire a Basarabiei cu Patria-mamă. Pentru că acum o sută de ani Unirea de la 1918 a fost votată şi de doi ignăţeneni, Vasile Bârcă şi Pavel Cocârlă, efectele acelui act fiind benefice pentru localitatea noastră. Dar din cei 11 consilieri locali numai 5 au susţinut Declaraţia de unire, reprezentanţii partidelor de la guvernare s-au abţinut ori au votat împotrivă. Atunci eu l-am contactat pe George Simion, liderul “Acţiunii 2012”, i-am povestit despre poziţia administraţiei, care, în opinia mea, nu reflectă starea adevărată de spirit din sat. Dumnealui mi-a spus că o Declaraţie de unire poate fi semnată nu numai de APL, dar şi de diverse componente ale comunităţii, de înşişi cetăţenii. Iar când se organiza evenimentul de la Alba Iulia, de la “Acţiunea 2012” mi s-a propus, dacă doresc, să plec încolo, împreună cu delegaţia primarilor şi a consilierilor din R.Moldova. Desigur, am acceptat.
– Cum apreciezi ideea Acţiunii şi ceremonia de lansare a Marşului?
– În România am fost de mai multe ori. La Alba Iulia, această localitate-simbol a unităţii neamului românesc – pentru prima dată. Am rămas frapat de cele văzute şi auzite acolo. Şi m-am convins că foarte puţin cunosc istoria acestui oraş, rolul lui în formarea României Mari, istoria unificării de la 1918 a statului român şi rolul înaintaşilor noştri basarabeni în realizarea acelui Act al Unirii. Am adus de acolo mai multe cărţi şi materiale informative, care mă vor ajuta să devin mai informat în acest domeniu.
Evenimentul propriu-zis a fost unul de neuitat: am văzut foarte multă lume bună, sinceră, patrioţi adevăraţi ai neamului, oameni convinşi că Re-Unirea Republicii Moldova cu România este unica posibilitate de a scoate spaţiul dintre Prut şi Nistru din mocirla sărăciei, corupției, degradării economice, sociale şi spirituale.
– La Ignăţei, ca de altfel şi în tot raionul Rezina, dar şi în R. Moldova, multă lume încă rămâne rezervată la subiectul Re-Unirii malurilor Prutului. În opinia dumitale, care ar fi cauza?
– Cred că sunt mai multe cauze. În primul rând – stereotipurile înrădăcinate în mentalitatea moldovenilor de către ideologia sovietică. De exemplu “românii băteau”. Cei care umblă cu acest motiv uită să descifreze pentru ce anume învăţătorul sau jandarmul de atunci utilizau rigla sau pumnul, dar şi faptul că şi învăţătorul sovietic a practicat pe larg această metodă de educaţie, iar forţele de ordine sovietice nu doar băteau, dar și au represat, împuşcat zeci de mii de moldoveni fără nicio vină. În al doilea rând, o bună parte din moldovenii noştri judecă despre România în baza informaţiilor din perioada sovietică sau a falsurilor difuzate de canalele de televiziune ruseşti. Eu mă consider un om informat, inclusiv în ce priveşte situaţia din România, pe care ultima dată o vizitasem prin 1992. Dar ceea ce am văzut şi auzit acum, m-a uimit în adevăratul sens al cuvântului. Am traversat cu autobuzul aproape întreg teritoriul României de la Prut până la Alba Iulia, situată nu departe de graniţa de vest a Ţării. Şi nicăieri n-am văzut un petec de pământ nelucrat, doar câmpuri şi livezi de toată frumuseţea. Localităţi îngrijite, curate, amenajate, dominate de edificiile Primăriei, bisericii, şcolii, grădiniţei. L-am întrebat pe un sătean de ce nu văd la ei fântâni. Mi-a răspuns că lumea are apă la robinet, din apeducte. Chiar în satele din zona muntoasă am văzut gazoducte. Şi majoritatea absolută a clădirilor şi caselor de locuit – acoperite cu olane roşii. Doar pe vreo două saraiuri am observat ardezie. De-a lungul traseului pe care am mers – o mulţime de hoteluri, pensiuni, cafenele, restaurante. Lângă multe dintre aceste obiective am văzut panouri care informau că ele au fost edificate cu bani din fondurile europene. Şi agricultorii, după cum îmi spunea un fermier din judeţul Iaşi, primesc subvenţii solide din fondurile europene.
Eu cred că primăriile care cu adevărat doresc bine comunităţilor lor ar trebui să organizeze nişte excursii ale consilierilor, profesorilor, altor categorii de săteni în judeţele din România. Drept punct de destinaţie ar putea fi localităţile de peste Prut care poartă acelaşi nume, sau cele cu care există deja anumite relaţii. Astfel oamenii noştri şi-ar forma o opinie mai obiectivă, mai corectă despre situaţia din România, avantajele unirii celor două maluri ale Prutului.
Și încă ceva. Din propria experiență m-am convins că cei care au învățat în școala sovietică, foarte prost cunosc istoria adevărată a țării și neamului nostru. Unii nu au învățat-o deloc, alții au studiat o istorie falsificată. Această categorie de cetățeni ar fi bine să discute mai des la această temă cu fiii şi fiicele, cu nepoții lor, care au învățat/învață Istoria românilor. Și mai eficiente ar fi niște lecții de școlarizare organizate de entuziaști voluntari, sub egida organizațiilor unioniste, pentru lucrătorii din educație, cultură, funcționari, activiștii din provincie, care doresc să-și completeze cunoștințele în acest domeniu, pe care mai apoi să le transmită mai departe.
– În afară de cărţi, ce ai mai adus de la Alba Iulia?
– Certificatul “Ambasador al Unirii”, pe care mi l-au înmânat reprezentanții “Acţiunii 2012”.

Pentru conformitate, Tudor Iașcenco

Distribuie

Lasă un răspuns