Alegătorul nostru tace, dar ştie ce face

 

Când asculţi emisiunile posturilor de televiziune de la Chişinău afiliate PDM şi PSRM, ai impresia că în Republica Moldova probleme, practic, nu există. Populaţia este mulţumită, avem drumuri bune (mai ales Sărăteni – Soroca, reparat de SUA), case bune 1, 2, 3, salariile şi pensiile au crescut aşa că nu mai încap în buzunarele moldovenilor… Ideologii PD şi PSRM cu studii în şcolile PCUS sunt meşteri mari la spălarea creierului oamenilor…

Dar alegătorul nostru, comparând vorbele cu faptele, înţelege foarte bine care sunt realităţile. Pentru că în ultimele trei decenii a trecut o şcoală bună.

Primul Parlament după independenţă a fost ales pe circumscripţii, în mod democratic şi cu turul doi. Atunci a fost pusă baza statului, au început reformele. Poporul aştepta schimbări imediate, cardinale. Asta nu s-a întâmplat – rezistenţa a fost prea mare. Agrarienii (foştii nomenclaturişti) s-au folosit de moment, au provocat alegeri anticipate şi, cu promisiuni frumoase, au câştigat alegerile.

Reforma agrară şi privatizarea în interpretarea lor au fost, de fapt, două bombe cu efect întârziat, montate în economia ţării. Nomenclaturiştii şi hoţii au pus mâna pe tot ce era mai de preţ în industria şi agricultura ţării, celor mulţi lăsându-le nişte resturi inutilizabile.

Când au câştigat alegerile, agrarianul-şef A. Sangheli, la una din adunările partidului (fără carandaşul românesc în mână) a spus sus şi tare: „Noi am venit la putere pentru totdeauna!”. N-a fost să fie! Lumea repede şi-a înţeles greşeala şi la alegerile următoare cei mari şi tari nici n-au trecut pragul electoral.

ADR-ul (Alianța pentru Democraţie şi Reforme), care le-a luat locul la guvernare, a încercat să accelereze reformele, să relanseze economia, au efectuat şi reforma teritorial-administrativă. “Prietenilor” noii Moldove asta nu le-a plăcut şi, manipulând cu promisiuni ieftine electoratul disperat, cu ajutorul “unioniştilor” în frunte cu Iurie Roşca au dat ţara pe mâna comuniştilor, care la fel declarau că au venit la putere pentru totdeauna.

Cu timpul alegătorii au înţeles că iarăşi au dat în bară. Din toate promisiunile comuniştilor total a fost îndeplinită numai una – lichidarea judeţelor. A urmat aprilie 2009. Electoratul s-a revoltat, dar a călcat iarăşi pe greblă, încredinţând Puterea la celor trei crai, însă şi aceştea, în loc să se apuce de lucru, s-au limitat la împărţirea treucilor. Lupta dintre clanuri a distrus şi mai mult economia ţării, încrederea populaţiei în guvernare. O treime din populaţia aptă de muncă a părăsit Moldova în căutarea unui câştig decent. Guvernanţii nu s-au împotrivit – mai uşor de bălaia!

Încetul cu încetul mafia a pus stăpânire pe ţară. S-a instalat dictatura în forma cea mai rea. Tâlharii se simt tari pe piaţă. De la ecranele televizoarelor, la întâlnirile cu alegătorii, împărţind pomeni la stânga şi la dreapta, îndrugă verzi şi uscate, îndemnând lumea să-i voteze iarăşi. Lumea se face că-i crede: azi este periculos să te revolţi în public, baronii guvernării, înconjuraţi de „gărzile” lor şi pupîncurişti, se răzbună rău.

Dar ajungând la secţia de votare, eu cred că alegătorii vor şti ce trebuie să facă pentru ca să provoace o schimbare pozitivă în ţară. Moldovenilor nu le prea place violenţa. Şi asta nu-i rău. Mai ales că deja, probabil, toată lumea s-a convins: de la actuala guvernare bine nu avem ce aştepta. Şi cea mai simplă posibilitate de a o doborî sunt alegerile din 24 februarie. Atunci când primiţi buletinele de vot, gândiţi-vă bine alături de care simbol sau nume puneţi şatmpila “votat”.  De asta va depinde mult soarta fiecăria dintre noi, a copiilor şi nepoţilor noştri, majoritatea dintre care din cauza acestor guvernanţi nu au loc în ţară, fiind siliţi să-şi caute rostul prin străini…

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Dumitru Noroc, membru al Consiliului Administrativ

al Uniunii Pensionarilor din Republica Moldova

 

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns