A plecat la ceruri Serghei Sârbu

S-a stins din viaţă Serghei Sârbu, cel care pe parcursul a 32 de ani a fost director al fabricii avicole din Bănești.

Serghei Sârbu era decan de vârstă în domeniu, avea studii superioare în zooinginerie și făcea parte din generația de manageri autohtoni, care a demonstrat capacităţi neordinare într-o concurenţă dură cu cei aduşi de pe aiurea. Nicanor Pulbere, ex-șef la SCL Orhei mi-a spus că anume lui Serghei Sârbu îi datorează evoluția carierei sale:

”Am lucrat cu el trei ani ca tânăr specialist la Bănești. N-am cunoscut alt conducător  cu atâta răbdare și atenție pentru subalterni. Nu l-am auzit strigând sau certând pe cineva. Am 40 de ani de muncă și unde aș fi lucrat m-am străduit să fiu ca dânsul, mai ales în ce privește relațiile cu oamenii”, mi s-a destăinuit dl Pulbere.

Iar Taisia Panfilov-Pranițchi, profesoară-pensionară, originară din Țânțăreni, care îl cunoștea pe Serghei Sârbu încă din copilărie, mi-a spus:

”Era originar din Verejeni, ne-am cunoscut în primăvara anului 1944 la Meșeni, unde toată populația din satul lui se afla în evacuare. ulterior am fost colegi de clasă la Telenești și Sărăteni. M-am mirat când am aflat că vrea să se facă zooinginer, un domeniu unde pe atunci aveau privilegii specialiştii veniţi din afara republicii. Prin anii ’50 în raion erau 1-2 şcoli medii, completate în mare parte doar cu elevi din centrele raionale. Cei de la sate, mai ales din familii numeroase, precum era a lui Serghei, nu prea aveau șanse. Dar pe Serghei, care era mezinul, toată familia l-a ajutat să facă studii. Era mare solidaritate între frați și surori”, a menţionat dna Panfilov-Pranițchi.

După studii Serghei Sârbu a fost repartizat în colhozul din s. Inești, unde președinte era Nicolai Mișin, venit la Telenești în 1946 din Kazahstan: ”Tu la mine carieră n-ai să faci!” l-a preîntâmpinat acela pe tânărul specialist care cerca să facă zootehnie ”după carte”. Serghei Sârbu se certa la cuțite cu Mișin. Şi până la urmă acela a cedat.

Precum ne-a spus dna Taisia, poziția lui Sârbu i-a făcut şi pe alți specialiști din alte colhozuri să fie mai încrezuţi în sine. Iar în ce privește cariera zooinginerului prognozele lui Nicolai Mișin nu s-au adeverit. În 1969 Serghei Sârbu este ales președinte de colhoz la Bănești, devenind și primul băștinaș cu studii superioare de profil în funcția respectivă. E adevărat, sistemul nu i-a iertat caracterul rebel. Când i-au înmânat medalia pentru distincţie în muncă, secretarul raicomului i-a spus că ar fi bine să fie m-ai ascultător. ”La oameni trebuie să ne gândim, tovarășe, la oameni”, i-a replicat Serghei Sârbu.

Viața și destinul lui Serghei Sârbu au fost strâns legate de colectivul fabricii avicole din Bănești, pe care a condus-o peste 3 decenii și care a fost cea mai mare întreprindere din zonă, cu peste 600 de angajați. La fabrică domnea o ordine şi o curăţenie ideale.Tudor Țurcanu, actualul primar de Ratuș, care a muncit ca economist-șef la întreprinderea respectivă aproape 20 de ani, spune că succesul colectivului se datora în mare parte directorului.

”Am deschis filiale în șapte sate, unde se lucra pe schimburi. În 1989 am construit abatorul, care ne-a permis să livrăm produsul finit oriunde am fi dorit. Astfel am îndestulat cu carne de pasăre piața autohtonă. Iar după 1991 am început să producem  ficat de gâscă, pe care-l livram și la export, costa 140 de dolari kilog-ramul. Am avut o secție unde cultivam alge marine pentru hrana păsărilor și producerea spirulinei. Dar toate s-au spulberat după ce fabrica a fost privatizată. Unul din brigadieri, care se voia director, a tot uneltit cu administraţia ”DAAC-Hermes” până l-au trimis la pensie pe Serghei Sârbu. Peste doi ani fabrica a dat faliment”, a remarcat cu regret dl Țurcanu.

Iacob Paladi, directorul ”Avicola-Sărăteni” susţine:

”Serghei Sârbu a fost un om modest, bogății mari nu a adunat, s-a gândit mai mult la colectiv, la performanțe și la durabilitatea domeniului. Și dacă noi am reușit ceva, apoi în mare parte datorită experienței lui Serghei Sârbu. Mulți ani după ieșirea sa la pensie îl contactam, ne întâlneam, discutam şi dumnealui se bucura mult de rezultatele noastre”, ne spune directorul SA ”Avicola-Sărăteni”.

A lăsat rude întristate și un gol imens în sufletul celor care l-au cunoscut. Odată cu dispariția sa, pleacă o epocă a specialiștilor excepționali, care au demonstrat că prosperarea unei țări depinde mult de competența, profesionalismul, cumsecădenia, verticalitatea cadrelor.

Ion Cernei 

Distribuie

Lasă un răspuns