Violenţa domestică înfloreşte. Ce face statul?

  • 23 Decembrie 2017, 14:23
  • Vizualizări: 816
Violenţa domestică înfloreşte. Ce face statul?

63 la sută dintre femeile și fetele în vârstă de 15-65 de ani din R.Moldova au experimentat cel puţin o formă de violenţă, afirmă Daniela Misail-Nichitin, directoarea Programului Femei, Centrul Internaţional „La Strada” în interviul oferit săptămânalului CUVÂNTUL.

- Dnă Misail-Nichitin, în ultimii ani violenţa în familie a devenit o temă actuală nu numai pentru societatea civilă, dar şi pentru organele de drept, autorităţile publice de toate nivelurile. Acest lucru a influenţat cumva fenomenul dat?

- Odată cu aprobarea Legii nr.196 din 28.07.2016, violenţa în familie a devenit mai vizibilă, este recunoscută drept infracţiune şi oferă mai multe posibilităţi pentru protecţia victimelor. Deşi numărul persoanelor care se adresează la organele de drept este în creștere, multor cetăţene/cetăţeni afectați de violenţă încă le este frică şi ruşine să apeleze la ajutorul autorităților.

La fel, Republica Moldova a semnat Convenţia de la Istanbul (Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi violenţei domestice) la 6 februarie, 2017. Convenția impune adoptarea politicilor comprehensive, instituirea mecanismelor eficiente de prevenire, eliminare sau, cel puțin, reducere a violenței față de femei și a violenței domestice.

Odată cu ratificarea Convenţiei de la Istanbul, autoritățile naționale vor fi obligate să asigure servicii pentru protejarea victimelor și a copiilor acestora, precum oferirea refugiului, a liniilor fierbinți operaționale nonstop, consilierea juridică și asistența medicală, crearea unui mecanism pentru asigurarea compensațiilor victimelor violenței în familie, etc.

- Graţie presiunii din partea societăţii civile şi a organismelor internaţionale au fost ope-rate anumite modificări în legislaţia națională ce vizează prevenirea şi contracararea violenţei domestice. Pe cât de eficiente, în opinia Dvs., sunt aceste modificări? Putem deja vorbi despre un oarecare impact al lor?

- Legea nr. 196 din  28.07.2016  ( http://lex.justice.md/md/366648/) a venit cu mai multe modificări, prin care a fost extinsă noțiunea de membru al familiei, a fost introdus ordinul de restricţie de urgenţă, care vine să asigure o protecţie imediată, la faţa locului, a victimei. Astfel, agresorul sau agresoarea pot fi scoşi din locuinţa comună şi sunt stabilite o serie de interdicţii pentru o perioadă de 10 zile. La fel prin această lege statul îşi asumă obligaţia de a dezvolta servicii pentru victimele violenţei în familie, dar şi pentru agresori.    

Cât priveşte impactul acestei legi este prematur încă să dăm o apreciere, asta se va putea face după cel puţin un an de implementare a Legii (martie 2018). Totodată sunt încă multe aspecte la care urmează să se lucreze în continuare.   

- Tradiţional, când vorbim de violenţă domestică la noi se subînţelege bărbatul-agresor, femeia-victimă sau în ultimii ani în această schemă au intervenit careva schimbări?

- Din adresările la telefonul de încredere pentru femei 0 8008 8008, am făcut concluzia că de cele mai multe ori femeile sunt victime (83%). Totodată, avem adresări şi din partea bărbaților, care se consideră victime ale violenței în familie. Dacă în cazul victimelor-femei agresorul este soţul, fostul soţ, concubinul, atunci în cazul bărbaţilor-victime ale violenţei de cele mai multe ori agresori sunt copiii (bărbații care s-au adresat erau de vârstă peste 55 de ani, deveniți victime ale propriilor copii. Din discuţii cu ei am înțeles că aceștia în tinereţe au fost violenţi cu copiii proprii). 

- Cât de eficiente în condiţiile Republicii Moldova sunt ordinele de restricție și ordonanţele de protecţie ca instrumente de contracarare a violenţei în familie?

- Contracararea violenței domestice trebuie abordată foarte complex prin acțiuni: 1) de prevenire a violenței, educare a tinerei generații cum să-şi construiască relații asertive, armonioase; 2) asigurarea protecției adecvate victimelor violenţei în familie; 3) urmărirea în justiție a agresorilor, dar şi dezvoltarea serviciilor pentru agresori, astfel prevenind recidivele; 4) furnizarea sprijinului şi asistenţă organizaţiilor şi agenţiilor guvernamentale de aplicare a legii pentru a coopera în mod eficient în vederea adoptării unei abordări integrate pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie, etc.

Dacă ne referim la protecţia victimelor violenţei în familie, la moment există 2 instrumente prevăzute de lege care vin să răspundă la cazurile de violenta domestică:

1. Ordinul de restricţie de urgenţă, care se emite de poliţist, imediat la faţa locului, pentru o perioadă de 10 zile și este o măsură provizorie de protecţie a victimei violenţei în familie, aplicată de poliţie, prin care are loc înlăturarea imediată a agresorului din locuinţa familiei şi stabilirea unor interdicţii prevăzute de lege, în vederea prevenirii repetării/comiterii acţiunilor violente. Astfel, victimei şi altor membri ai familiei li se asigură siguranţă în locuinţa lor. 

2. Ordonanţa de protecţie este un instrument de protecţie a victimei care se emite de instanţa de judecată timp de 24 de ore, pentru o perioadă de cel mult 90 de zile și care conține următoarele interdicții: a)obligarea agresorului de a părăsi temporar locuinţa comună ori de a sta departe de locuinţa victimei, fără a decide asupra modului de proprietate asupra bunurilor; b) obligarea de a sta departe de locul aflării victimei, excluzând și orice contact vizual cu victima sau cu copiii acesteia, cu alte persoane dependente de ea; c) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima sau cu copiii acesteia, cu alte persoane dependente de ea;  d) interzicerea să se apropie de anumite locuri: locul de muncă al victimei, locul de studii al copiilor, alte locuri determinate pe care persoana protejată le frecventează; e) obligarea, până la soluţionarea cazului, de a contribui la întreţinerea copiilor pe care îi are în comun cu victima.

- Care sunt costurile pe care le suportă statul în urma acestui fenomen?

- Răspuns la această întrebare găsim în Raportul de estimare a costurilor violenţei în familie şi a violenţei împotriva femeilor în Moldova elaborat în a. 2016 de AO „Centrul de Drept al Femeilor” cu suportul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women).

Cea mai mare parte din cheltuieli rămân pe seama victimelor. Banii se cheltuie preponderent pentru atenuarea cazurilor de violenţă în familie în detrimentul activităţilor de prevenire. În total în anul de referinţă Guvernul a cheltuit pentru domeniul dat 36 mln 92 mii  de lei. Cele mai mari costuri sunt suportate de sectorul de sănătate, în special pentru tratamentul spitalicesc al victimelor. Pe locul doi sunt cheltuielile pentru justiţie.

Conform Raportului, în 2012-2016 Guvernul R.Moldova a plătit femeilor victime ale violenţei, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului mai mult de 81.450 euro (aproximativ 1.550.970 lei). Cifrele arată: contribuţia victimelor la acoperirea serviciilor de avocat este de patru ori mai mare decât contribuţia statului.

Cheltuielile de sănătate suportate de victime depășesc de 1,5 ori contribuţia statului.

Pentru a angaja un avocat într-un caz mediu de violenţă în familie/violenţă împotriva femeilor, victima ar trebui să achite până la 12 salarii medii pe economie.

Din 3 000 de cazuri investigate în anul de referinţă, doar un număr foarte mic de infractori au fost condamnaţi la termene de detenţie.

Mai mult de 60% din costurile serviciilor sociale oferite victimelor violenţei în familie și violenţei împotriva femeilor sunt acoperite de către organizaţiile societăţii civile.

Pentru conformitate, Tudor Codreanu