Unde s-a aflat „Moldova”?

  • 3 Aprilie 2017, 09:40
  • Vizualizări: 1237
Unde s-a aflat „Moldova”?

Moldova este denumirea afluentului stâng al râului Siret. Are o lungime de 205 km și își colectează apele de pe o suprafață de 4326 km2.  Își începe cursul din obcina Mestecăniș și se varsă în Siret la sudul orașului Roman, județul Neamț.

Moldova a fost denumirea statului medieval și voievodal Moldova, care a existat între anii 1359 și 1859, până la unirea celor două principate dunărene Moldova și Valahia (Muntenia). 

Moldova este denumirea provinciei istorice române cu centrul oraşul Iași.

Moldova este parte componentă a denumirii celui de al doilea stat român modern – Republica Moldova.

Dar unde s-a aflat "Moldova" la începuturi? În ce loc anume?

 

Despre toponimul Moldova

Din vechile cronici aflăm despre legenda care spune, că numele râului ar proveni de la Molda, cățeaua de vânătoare a voievodului Dragoș, care în elanul urmăririi bourului s-ar fi înecat în apele învolburate ale acestui râu. Există și alte păreri. Astfel, unii consideră că numele ar fi o derivată din goticul „mulde”, care în limba germană înseamnă vale, albie, covată. Alții consideră mai adecvată versiunea cumană „mold”, ce însemna vârf, pisc, deal, povârniș. Numeroși cercetători susțin ipoteza, potrivit căreia la originea numelui Moldova ar sta cuvântul „molid”, arbore care în bazinul superior al râului formează păduri întinse. Toate bune și frumoase, dar nu și convingătoare.

 

Despre tăblițele de plumb de la Sinaia  

În anul 1875, cu ocazia construirii castelului Peleș de la Sinaia s-a descoperit un tezaur de aur, compus din mai multe tăblițe scrise în relief. Numărul acestor tăblițe nu este declarat definitiv, variind între 100 și 300 de plăci. Se crede că din porunca domnitorului Carol I de Hohenzollern de pe tăblițe s-ar fi făcut replici (copii) de plumb, iar tezaurul ar fi fost topit și banii acumulați de la vânzare - folosiți la finisarea castelului Peleș. Sunt și versiuni că aceste plăcuțe să fie false, fabricate de către savanții români cu renume Bogdan Petriceicu-Hașdeu și Nicolae Densușeanu. Această versiune este dezaprobată de mai mulți cercetători ca fiind imposibilă de realizat într-un timp scurt și încă în taină.

Adrian Bucurescu, în luc-rarea sa „Tainele tăblițelor de la Sinaia” susține, că „aceste tăblițe sunt scrise într-o limbă asemănătoare cu limba română și cu cea albaneză, ultima fiind socotită ca singura limbă tracă vorbită în prezent.” Însă unele texte de pe tăblițe sugerează că ar fi scrise în ORO MANISA, care era graiul vorbit de Zeii Geți pe la sfârșitul veacului VIII î.e.n. Din două texte se înțelege că strămoșii noștri cei mai vechi au fost Atlanții, model de înțelepciune și virtute. O altă inscripție spune că mai târziu zeii s-au ridicat la ceruri. Tăblița cu nr. 11 spune că tracii, telagii, ilirii, macedonenii au o singură mamă. Tot acolo a fost descifrat textul: „cinstea te face în primul rând sfânt.”

Viorel Ungureanu, profesor de la Universitatea "Vasile Alecsandri" din Bacău susține, că „din plăcuțele de la Sinaia mai aflăm despre zeul războiului Zabelo sau Sabela, de unde ar putea proveni cuvântul „sabie”. Deși geții și dacii practicau o religie politeistă, totuși, zeul suprem (Tatăl Ceresc) era considerat RO sau RA, urmat de Geea, astfel încât crucea zeilor despre care se vorbește în câteva din plăcuțele de la Sinaia se referă la Ro, Geea, Soare și Lună.”

 

Despre cetățile și regii getodaci

Referitor la cetățile și armatele geților și dacilor des-crise pe tăblițele de la Sinaia, cercetătorul Răzvan Anghel în cartea sa „Mato Davo Geto” mai întâi face unele descrieri ale semnelor și cuvintelor de pe tăblițe. Astfel semnul „+” mai scris și QIL înseamnă „o mie”, iar cuvântul QILIARQIO (chiliarh) semnifica „comandant peste o mie de oameni” sau rege al cetății. Pe placa nr.120 continuă R.Anghel, sunt enumerați chili-arhii, cetățile acestora și puterea lor militară.

Astfel, sunt amintiți chili-arhii: Boerbisto în Sarmigetuzo cu armata sa de 14 mii;  Dapigeo la Genuklo – 6 mii; Orolio la Karseoi – 13 mii; Kormio la Novodunum - 6 mii; Doiegoe la Poltodavo Sarmatio – 6 mii, și multe alte cetăți cu chiliarhii lor, iar total armata lui Boerbisto număra 120 mii de soldați. Printre aceste armate cea mai numeroasă era oastea regelui Zurasieo (Zurasie) cu un efectiv de 16 mii de soldați din cetatea Moliodabo.

Despre cetatea getă Moliodava de pe Apeo Zanoe

Această cetate în textele tăblițelor apare sub diferite denumiri: Moliodabo, Moliodava, Moleodava. În una din tăblițe se menționează cetatea Moleodava sau cetatea geților sciți situată în țara Mon Gato în care era mare preot Deceneu. Profesorul universitar V.Ungureanu prin traducere redă conținutul plăcii nr.117, acesta fiind „țara geților Molio Davio a luat-o în stăpânire; văzând preotul altarului care era pe scaunul său acele falange a fugit pe furiș, al cetății mare preot Deceneu; apoi oamenii au pus pe domnul aramicilor (aramilor), pe Samol-xis, cu ultima suflare a unei oi vii de la Apa Sfântă, Apolo să fie.” Acest epizod descrie operațiunea regelui Boerbisto de unificare a Daciei, când înainta cu falangele sale, la văzul cărora mai marele cetății Moliodava, preotul Deceneu, a dat bir cu fugiții, iar poporul l-a întâlnit pe unificator ca pe un zeu prin ritualul sacrificării unei oi vii în cinstea lui Zamolxe ca și Apollo zeu. La fel, în alte tăblițe se des-crie că Boerbisto l-a căutat pe preotul Deceneu și, aducându-l, l-a numit  în continuare marele preot al cetății.

Răzvan Anghel susține, că „numele cetății „Moliodabo” este similar cu denumirea de „Moldova”. Presupun, astfel, că numele cetății Moliodabo a suferit o evoluție, o mică simplificare fonetică, în timp. Este implicită ipoteza că cetatea este localizată undeva în Moldova, deși nu a fost indicată până acum.” 

Textele altor tăblițe arată situația geografică a cetății Moleodava, fiind situată la nord-est de Sarmizegetusa pe APEO ZANOE, ceea ce înseamnă Apa Frumoasă (tăb. nr. 21). În acest „apeOZANOe” fără mari eforturi se întrevede OZANA. În „Amintirile din copilărie” Ion Creangă deosebit de duios descria albia sau valea râului copilăriei sale, „Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul”. Așa că s-ar putea ușor de acceptat că cetatea antică a geților sciți  era așezată nu pe apa actualului râu Moldova, ci pe valea râului Ozana, cunoscut astăzi cu numele Neamț, cu o albie foarte largă, cu o vale șerpuitoare și cu o priveliște de invidiat, chiar și în acest secol al industrializării. Un alt argument forte pentru această ipoteză ar putea servi faptul, că în anul 1847, atunci când au început săpăturile pentru Spitalul orășenesc din Târgu-Neamț, s-au descoperit urmele unei posibile cetăți dacice. Pricinile dispariției cetății antice Moleodava de pe  Apa cea Frumoasă nu sunt știute, însă în timpul regelui Decebal (sfârșitul sec. I e.n.) această cetate nu se mai pomenește pe tăblițele de la Sinaia. 

Presupunerea că cetatea Moleodava s-ar fi aflat în bazinul râului Moldova nu o excludem, dar nici afirmația cum că cetatea ar fi fost spălată de apele râului nu prea rezistă criticii. Un alt argument ar putea fi și faptul că drumul cel mai scurt și mai accesibil din Sarmizegetusa către Sarmația ar fi trecut prin pasul cunoscut astăzi cu numele Borsec spre Târgu-Neamț, unde sunt atestate vestigiile unei cetăți dacice, în care ultimul rege este amintit Zurasie.   

Zurasieo, Zurasie sau Zuraseo era contemporanul luiBoerbisto și care a  participat la acțiunile militare ale acestuia. Alături de Dapigeo și Orolio, este cel mai important aliat al regelui Boerbisto, având o armată de 16 mii de soldați. Este conducătorul cetății Moliodabo sau Moleo Dava, cetate a geţilor sciţi situată în țara Mon Gato, în care a fost mare preot Deceneu. După moartea lui Burebista, Zuraseo s-a dus la Rosyeno, conducătorul sciților, pentru ajutor în alungarea romanilor de la Genucla (cetate geto-dacică la sud de Dunăre) pe care au reușit să o recucerească, ne mai comunică tăblițele de la Sinaia.

Cetatea Moleodava a dispărut, însă gloria acelor viteji soldați geți a rămas, răsfrângându-se asupra daviei. „Davia” însemna țară sau parte dintr-un anumit teritoriu. Davia lui Moleo sau Moleodavia, devenită mai apoi  Moldova.

 

Despre daci, geți și geții sciți

Adesea auzim spunându-se, geți sau daci; geto-daci; daci și geți, subînțelegându-se că geții și dacii sunt unul și același popor. Prezint aici câteva constatări ale istoricilor antici referitor la tema dată.

Dio Casius în „Historiae Romanae” spune despre daci „Eu numesc acest popor Daci (Dacous) numele folosit de ei și în aceeași măsură de Romani, deși nu ignor faptul că unii scriitori Greci se referă la ei ca Geți, fie că este forma corectă fie că nu, pentru că Geții pe care eu îi știu locuiesc dincolo de Munții Haemus de-a lungul râului Istru (Dunăre).” Amintim doar, că Haemus erau numiți munții Balcani de azi.          

Alt istoric al antichității, Strabo, îi plasează geografic pe geți spre est, mai aproape de Pontus Euxinus (Marea Neagră), iar pe daci îi plasează spre Germania și spre izvoarele Istrului, totodată spunând că „Dacii vorbesc aceeași limbă ca și Geții.” Aceste păreri le împărtășesc și alți istorici antici.

Cât privește Geții sciți, apoi aceștia erau aceiași Geți, dar care erau în vecinătate cu Sciții din Sarmația. La fel nu este exclus faptul că printre aceștia erau și sciți asimilați de Geți.

Vor trece multe secole până când se va desfășura legendara vânătoare a voievodului Dragoș, de la care se va începe  o nouă istorie, la fel de frumoasă și glorioasă, ca și a legendarului Zurasie, chiliarhul Moleodavei de pe Apeo Zanoe.

Astfel, concluzionăm, că cetatea MoleoDava trebuie căutată în raza orașului Târgu-Neamț de pe apa Ozanei (râul Neamț).

În imagine:Ozana cea frumos curgătoare.

Ion Perciun