„Torna, torna fratre!”

  • 13 Martie 2017, 05:38
  • Vizualizări: 418
„Torna, torna fratre!”

Fraza „torna, torna fratre!”, adresată „în limba părintească” de un soldat către confratele său, în anul 6079 (587), în timpul unei campanii a armatei bizantine împotriva avarilor, actualmente marchează jubileul de 1430 de ani.

Teophanes Confesorul (760 – 817), care a descris mersul acelui război, menționează în lucrarea sa „Chronographia”, că la 587 „hanul avarilor a rupt înțelegerea de pace și a pornit cu război împotriva Moesiei și Sciției, înfruntând cu strășnicie Ratiaria, Bononia, Aquae, Duroston, Zaladapa și Marcianopolis”. În timpul trecerii prin munții Haemus (munții Balcani de azi) de pe spatele unui catâr a căzut o încărcătură, iar stăpânul catârului nu ar fi observat. La ce un alt camarad de arme l-a atenționat: „Torna, torna fratre!” cu sens de „întoarce-te, întoarce-te frate!”

Marea însemnătate a acestei expresii constă în aceea, că mai mulți isto-rici socot aceste cuvinte o primă mențiune a protoromânei sau chiar a actualei limbi române. Dar sunt și oponenți, care susțin că aceea era o poruncă militară folosită în  armată, rostită  fiind în limba latină populară.

Frater, fratre, vrate, frate, bratre, brate, brat - DEX-ul limbii române arată că „frate” înseamnă o persoană de sex masculin în raport cu altă persoană născută din părinți comuni.  În limba latină această persoană se numește „frater” și nu „fratre”. Dar în același timp noțiunea de frate se regăsește și în alte limbi mai adaptate la realitatea lor. Soldatul legendar din armata bizantină, probabil că ar fi fost originar de prin Moesia (se afla pe teritoriul Bulgariei de azi),  s-a adresat către confratele său cu apelativul „fratre”, pe când am putea presupune, că geto-dacii de pe malul stâng al Dunării foloseau formula „frate”. În limba sanscrită această noțiune este atestată ca „vrate”. Consoana dură „f” a fost palatalizată, vocalizată, înmuiată cu altă consoană mai moale - „v”, sensul cuvântului fiind păstrat. Sau poate că, dimpotrivă, românii au făcut schimbul de consoane!

În același timp protoslavii sau chiar și slavonii mai recenți, limbii lor slavone căreia îi este străin mecanismul de palatalizare (lipsa vocalelor nobile „e” și „i”), au acceptat prin duritate excesivă expresiile de „bratre”, „bratr”, „brat”. 

Astfel, la ziua de azi noțiunea de „frate” este rostită: „vrate” (sanscrita), „frater” (latină), „frate” (română), „fratello” (italiană), „frere” (franceză), „bratr” (cehă), „brat” (bulgară, croată, macedoneană, poloneză, sârbă, slovenă, slovacă, rusă, ucraineană). Cred că nu este cazul de a stabili cine de la cine a împrumutat cuvântul respectiv or, este scris în sfânta scriptură, că „La început era Cuvântul”. La fel, ar fi cazul să nu uităm, că în toate limbile  noțiunea de „frate”, frate înseamnă. Pentru noi, românii, trebuie să fie semnificativ, că limba noastră română are la începutul său  fraza „Torna, torna fratre!”, care în acest an rotungește frumoasa vârstă de 1430 de ani. Un jubileu scăpat din vedere, dar nespus de important. La mulţi ani, Limbă Română!

Ion Perciun

P.S. Theophanis  Confesorul, cunoscut și ca Sfântul Teofan Mărturisitorul a fost un membru al aristocrației bizantine, care a devenit călugăr și cronicar. Acest sfânt este prăznuit de bisericile Romano-Catolică și Ortodoxă pe 12 martie, ziua când a trecut la cele veșnice a anului 817, adică cu 1200 de ani în urmă. Pentru noi, românii, acest sfânt are o însemnătate deosebită, prin faptul că în scrierile sale, Teofan pomenește suburbia Vlaherne (a vlahilor) de lângă Constantinopol în legătură cu revolta lui Flavius Vitalianus împotriva împăratului bizantin Anastasius din anul 513, ceea ce atestă prezența timpurie a vlahilor în istorie.  

P.P.S. Să mă ierte președintele Dodon, dar pe la anul 587, când se plămădea deabinelea limba noastră cea română, despre limba moldovenească încă nu se știa. Dealtfel, ca și mai pe urmă.

I.P.