Sfântul Macarie de la Saharna

  • 23 Aprilie 2017, 09:07
  • Vizualizări: 318
Sfântul Macarie de la Saharna

Cuviosul Macarie de la Saharna este primul sfânt canonizat local în Biserica Ortodoxă din Moldova postsovietică. Părintele-egumen Macarie (în lume - Mihail Tincu), s-a născut la 25 aprilie 1888 în s. Buciuşca, raionul Rezina, într-o familie de oameni credincioşi. A fost penultimul copil în familia Anei şi a lui Dumitru Tincu şi, se vede că, cel mai deosebit dintre ei. Se zice că înainte de naşterea lui, mama sa avuse o revelaţie, pe care a ţinut-o în taină până la sfârşitul vieţii. Nimeni nu ştia ce văzuse Ana, dar ea purta pecetea acestei revelaţii pe chipul său la fel ca şi Preacurata Maică a Domnului Iisus Hristos.

A decedat la 22 aprilie 1969, peste mai mult de două decenii trupul său fiind aflat neputrezit.

Încă de mic, Mihail, s-a dovedit a fi ascultător şi iubitor de linişte. Iubind mult sfintele slujbe, copilul se juca adesea “de-a preotul”, cădind curtea cu o jucărie asemănătoare cădelniţei. Când era pedepsit pentru aceasta de tatăl său, om cu bună intenţie şi cu frică de Dumnezeu, copilul obişnuia să răspundă, zicând: “O să vedeţi voi cum o să-mi sărutaţi mâna”.

Crescând, Mihail a început să îndrăgească foarte mult cărţile, precum şi pelerinajele la mănăstirile din zonă, una dintre cele mai iubite ale sale fiind Mănăstirea Saharna. Acest loc sihăstresc este ascuns de culmi muntoase din trei părţi, fiind păstrat ca o comoară de mare preţ. Dorul de viaţa monahală a încolţit repede în inima copilului, drept pentru care, la vârsta de numai 12 ani, el i-a rugat pe părinţii săi să îl ducă la mănăstirea iubită. Convinşi fiind de curăţenia intenţiei copilului, precum şi de îndelungatele lui rugăciuni, părinţii săi îl vor conduce la Mănăstirea Saharna. Peste ceva ani, tatăl său va îmbrăţişa şi el viaţa monahală, sub numele de Daniel. Cu toate că părinţii săi aprobaseră dorinţa copilului de a intra în mănăstire, atât stareţul mănăstirii, Iosif, cât şi episcopul Iacov, au refuzat primirea lui Mihail în obşte, vârsta lui fragedă făcându-i să nu creadă în statornicia dorinţei sale. Acest lucru se întâmpla în anul 1900. În cele din urmă, râvnitorul Mihail a spus părintelui stareţ: “Părinte cuvioase, oare nu despre mine a spus Stăpânul Hristos “pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară”? Deci acum vin şi eu către Milostivul Dumnezeu, care prin tine vrea să mă mântuiască şi pe mine”. Copleşit de dorinţa de neclintit a copilului, stareţul Iosif l-a primit în obşte, zicându-i: “Alegerea ta să fie în unire cu voinţa ta”.

Fratele Mihail era cel dintâi în toate ascultările, necârtind şi neîntorcând nimănui cuvântul. Astfel, el a fost rânduit ascultător la trapeză, la brutărie, la prescurărie, la strană, precum şi în alte asemenea locuri de rugăciune. Pentru smerenia lui, fratele Mihail a ajuns să fie iubit de toată obştea. Nu după multă vreme, fratele Mihail a fost tuns în monahism, primind numele de Macarie şi fiind aşezat sub ocrotirea Sfântului Macarie Egipteanul. Mai apoi, fiind rânduit ierodiacon şi ieromonah, părintele Macarie a ajuns să slujească lui Dumnezeu în Sfântul Altar, precum profeţise încă de mic, prin jocurile sale. Pentru cuvintele sale pline de înţelepciune, precum şi pentru nevoinţele sale duhovniceşti, părintele Macarie a fost rânduit duhovnic al mănăstirii, sub epitrahilul său adunându-se din ce în ce mai mulţi credincioşi. Celor care îl căutau, el le spunea, cu multă dragoste: “Puteţi veni oricând, când sunteţi liberi şi doriţi să-mi mărturisiţi ceva”. Cu adevărat, pe lângă spovedanii, părintele săvârşea şi molitfe pentru cei luptaţi de duhuri necurate, nu puţine fiind minunile care au urmat rugăciunilor sale.

Pentru viaţa lui îmbunătăţită, părintele Macarie a fost rânduit egumen al mănăstirii. Între timp. Mănăstirea Saharna, fiind transformată în mănăstire de maici, părinţii au plecat în alte mănăstiri, părintele Macarie retrăgându-se în Mănăstirea Noul Neamţ, iar mai apoi la Suruceni. Primind aprobare de la Centrul Eparhial, părintele se va întoarce la Mănăstirea Saharna, ca duhovnic al maicilor. În anul 1950, în vreme de iarnă, părintele va fi mutat forţat la Mănăstirea Cuşelăuca.

În anul 1964, Mănăstirea Saharna a fost transformată în spital de psihiatrie. De această dată, vreme de doi ani, părintele a trăit într-un bordei de pământ, de lângă sat. Îmbolnăvindu-se, părintele se retrage în satul natal, unde, în noaptea zilei de 22 aprilie 1969, adoarme în Domnul, fiind mai apoi înmormântat în cimitirul satului.

Mănăstirea Saharna a fost redeschisă în anul 1991. Cu binecuvântarea Preasfinţitului Vladimir, noua obşte a deschis mormântul părintelui Macarie, cu această ocazie trupul său fiind aflat neputrezit. Canoni-zarea locală a Sfântului Cuvios Macarie de la Saharna a avut loc în ziua de 21 decembrie 1995, având ca dată de prăznuire ziua de 13/26 mai. Cuviosul Macarie este primul sfânt canonizat local în Biserica Ortodoxă din Moldova postsovietică.

Sursa: Cartea de Aur

a Basarabiei

şi a Republicii Moldova