Răspuns public impus de un grup de anonimi

  • 6 Aprilie 2017, 13:48
  • Vizualizări: 161
Răspuns public impus de un grup de anonimi

Zilele trecute am primit o scrisoare cu 18 semnături... anonime. Pe plic erau indicate două nume și adresa: Lașco Isidor şi Lașco Maria, s. Saharna Veche. Dar la primăria comunei Saharna Nouă și la oficiul poştal, unde au cele mai complete informații privind populația din teritoriu, mi-au spus că în comună nu există locuitori cu asemenea nume. Din detaliile invocate în text şi întrebările puse putem presupune cu o doză mare de adevăr, că răvaşul a fost ticluit la un calculator din incinta administrației raionului. Pentru că anume unora de acolo le stă în gât CUVÂNTUL şi subsemnatul pentru că, după cum am auzit-o de la respectivii, dar afirmă și autorii/autorul scrisorii în cauză în adresa subsemnatului și CUVÂNTUL-ui „întotdeauna veniţi numai cu critici” şi „nu vă este pe plac când se face ceva bun pentru cetăţeni”. Iată de ce am și decis, totuși, să fac publică această istorie...

 

Încă odată despre  Cetățenii de Onoare ai raionului...

Mai  întâi autorii/autorul depeşei mă informează că au citit articolul meu despre decizia Consiliului Raional privind conferirea titlului ”Cetățean de Onoare al raio-nului Rezina” publicat în nr. 5 din 03 februarie c. De fapt, era o notă de concretizare la o replică a preşedintei raionului, Eleonora Graur, la seria de articole şi opinii publicate în CUVÂNTUL şi pe reţelele de socializare referitor la decizia respectivă a Consiliului. Autorii publicaţiilor îşi exprimau nemulţumirea vizavi de modul în care administraţia raionului iniţiază şi adoptă unele decizii, inclusiv şi cea privind conferirea titlului „Cetăţean de Onoare al raionului Rezina”. Am făcut acele concretizări pentru că, în replica dnei Graur, mi se dădea de înţeles că nu ar fi trebuit să admit publicarea unor păreri diferite de cea a autorilor deciziei nominalizate.

Autorii ecourilor la decizia Consiliului, cărora eu le dau pe deplin dreptate, consideră că asemenea decizii ar trebui consultate în prealabil cu autorităţile publice locale, societatea civilă, cetăţenii din raion, care cunosc mai bine cine şi ce a făcut pentru acest teritoriu decât nişte persoane care au ajuns aici din voia întâmplării şi cu un scop anumit; că două din cele cinci persoane, Vasile Botnaru şi Anatolie Ghilaş, cărora li s-a conferit acest titlu, n-au niciun merit faţă de raionul Rezina, ba dimpotrivă.

Poziţia mea, se vede, nu a plăcut. Şi, neavând argumente pentru a mă contrazice, autorii acestei depeşe, ascunzându-se după nişte nume inventate, vin să-mi „aducă la cunoştinţă” că „bunul meu prieten Ion Perciun este Cetăţean de Onoare al or. Rezina şi beneficiază de multe privilegii şi înlesniri”, iar eu aş fi supărat că acest titlu nu mi s-a conferit şi mie.

Ştiu cu certitudine că Ion Perciun, care a lucrat mulţi ani specialist şi conducător în gospodăria comunală a oraşului şi 20 de ani arhitect-şef al raionului, inclusiv când s-au construit cartierele de pe terasa a treia a urbei, are merite deosebite faţă de oraş şi raion şi nu a scris cerere să i se acorde acest titlu - a fost decizia Consiliului Orăşenesc, pe care nimeni nu a pus-o public la îndoială.

Cât priveşte umila mea persoană, într-adevăr, acum câţiva ani, un grup de personalităţi din republică, inclusiv scriitorul-academician Nicolae Dabija, academicianul Boris Găină, scriitorul şi publicistul Tudor Ţopa ş.a., între care şi colectivul săptămânalului CUVÂNTUL (fără ca eu să ştiu despre acest lucru) au propus Consiliului Raional Rezina să-mi confere titlul „Cetăţean de Onoare al raionului Rezina”. Demersul dat nici n-a fost pus în discuţie la Consiliul Raional, iar peste un timp a ajuns pe agenda Consiliului Orăşenesc (!?). După cum mi s-a transmis ulterior, la întrebarea cine este autorul (autorii) propunerii şi care sunt argumentele lor, primarul Mihail Cibotar, cică, a strâns din umeri, iar fracţiunile PDM şi PCRM s-au grăbit să nu susţină proiectul înaintat… de primărie. Eu sunt foarte recunoscător autorilor acelui demers, aprecierile cărora pentru mine contează mai mult ca orice  distincţie din partea actualelor autorităţi. Cât priveşte jocul din Consiliul Orăşenesc... Înainte de asta mi se propusese să devenim porta-voce a administraţiei raionului prin editarea unui supliment al ei la CUVÂNTUL. Am refuzat, explicând că asta contravine statutului ziarului și legislației în vigoare. N-am fost înţeles.  Iar consilierii din majoritatea de guvernare  a Rezinei, desigur, nu puteau merge împotriva indicaţiilor conducerii. Eu le mulţumesc că au procedat anume aşa pentru că astfel au prevenit o confuzie neplăcută pentru ambele părţi: eu nu aş fi acceptat o asemenea pomană  pentru care ulterior ar fi trebuit să plătesc anumite polițe, lucru pe care cititorii CUVÂNTUL-ui, pe bună dreptate, nu mi l-ar fi iertat.

 

Despre merite şi contribuţii...

„Ar fi bine să publicaţi în ziarul D-voastră care sunt, totuşi, meritele şi cu ce aţi contribuit personal la dezvoltarea oraşului, a raionului, ce aţi făcut bun anume pentru cetăţeni”, propun în continuare autorii/autorul opusului.

Cei care doresc cu adevărat să ştie cu ce m-am ocupat în cei aproape 49 de ani de muncă la ziarele „Farul Nistrean” (27 de ani) şi CUVÂNTUL (22 de ani), cu sediul în Rezina, ce am făcut pentru  promovarea oraşului, raionului şi oamenilor din teritoriu în această perioadă, îi sfătui să ridice din arhivă cele 49 de colecţii ale acestor publicaţii, care încorporează cea mai deplină istorie a oraşului şi raionului din perioada dată şi nu numai şi să se convingă singuri care a fost contribuţia mea la această lucrare. Ori să răsfoiască cele 10 cărţi de publicistică al căror autor sau coautor am fost în ultimele trei decenii, să tragă cu ochiul peste scrierile academicienilor Alexandru Ciubotaru, Simion Toma, cărţile scriitorilor Tudor Ţopa, Victor Ladaniuc, în care au fost incluse şi lucrări ale umilei mele persoane sau despre mine; serialele de culegeri „Jurnaliştii contra corupţiei” şi „Dosarele corupţiei” editate de Transparensy International Moldova şi, respectiv, Centrul de Investigaţii Jurnalistice; volumul 12 al culegerii „Jurnal săptămânal la EUROPA LIBERĂ”; să viziteze muzeul săptămânalului regional independent CUVÂNTUL, prima publicaţie de asemenea factură din R.Moldova, să ia cunoștință de istoria și rolul Asociației Presei Independente în dezvoltarea mass-media libere din R.Moldova, fondată acum două decenii și cu concursul subsemnatului; să încerce să găsească şi alte răspunsuri la întrebarea care îi frământă navigând pe internet, inclusiv despre procesele de judecată prin care am trecut pentru articolele despre apărarea drepturilor omului, fărădelegile, abuzurile săvârşite de demnitarii şi funcţionarii din partea locului, etc. Iar adunând  informația respectivă, s-o compare cu cea pentru care reprezentanţii regimurilor au adunat ordine, medalii, titluri onorifice, averi...

 

Despre relaţiile cu partidele...

„Aţi fost membru de partid şi un mare activist al partidului comunist,.. aţi activat alături cu persoanele la care li s-a oferit titlul „Cetăţean de Onoare”, aţi fost în multe partide, cu agrarienii, rândunica lui Lucinschi, cu comuniştii şi cu stejarul lui Filat... Doar nu puteţi nega acest fapt”.

Ba da, pot nega şi nimeni nu-mi poate confirma apartenenţa la vreunul din partidele nominalizate în afară de PCUS. În perioada sovietică presa era de partid şi am fost angajat la redacţia „Farului Nistrean” cu această condiţie: că voi face faţă rigorilor profesiei şi funcţiilor ocupate, care prevedeau şi aderarea la PCUS. Apropo, cititorul nu era minţit (cum o fac majoritatea autorităţilor şi partidelor acum): pe prima pagină nu era scris că e un ziar independent, ci că e un organ de partid.

Personal, nu regret nimic din ceea ce am făcut în postura de jurnalist şi conducător al ziarului „Farul Nistrean”, care pe atunci era considerat una din cele mai combative publicaţii locale din republică și își acoperea doar 10-15 la sută din  cheltuieli cu resurse din buget. (CUVÂNTUL a avut și are din partea statului și a autorităților doar controale și procese judiciare).

În acea perioadă în redacţie şi activul raionului au muncit onest zeci, sute de oameni de treabă, de la care am învăţat multe şi pe care i-am stimat şi îi stimez în continuare. Printre aceştea sunt şi Panteleimon Gavriliţă, Petru Cojuhari, Ion Palii, Vladimir Afanasiev,  Nadejda Brânzan şi mulţi alţii care, în opinia mea, merită cele mai înalte aprecieri din partea administraţiei raionului şi, dacă ar fi cazul, aş vota cu ambele mâini pentru dânşii, deoarece fiecare la sectorul său şi-a făcut datoria cum a ştiut mai bine şi atunci, şi după destrămarea URSS, integritatea, cinstea, cumsecădenia, verticalitatea ne-depinzând de calitatea de membru de partid. Anume astfel de oameni au păşit primii pe o cale mai progresistă, ducând după sine şi masele largi. Alţii au rămas ancoraţi în trecut fie din interese, fie din convingeri - au dreptul la aceasta, dar numai până în punctul când deciziile lor ajung a fi în detrimentul societăţii, ţării.  

Eu am depus carnetul de partid după evenimentele din Vilnus şi Tbilisi, când forţele speciale sovietice au tras în manifestanţii paşnici, care protestau împotriva fărădelegilor emisarilor Moscovei în aceste republici. După asta n-am mai făcut parte din niciun partid, dealtfel lucru interzis de statutul CUVÂNTUL-ui ca ziar independent. Asta spre deosebire de o bună parte din foștii și actualii guvernanți ai orașului și raionului Rezina, care după ce a căzut PCUS, s-au tot înghesuit la țâțele statului și ale poporului, travestindu-se ba în frontiși și agrarieni, ba în neocomuniști și fel de fel de democrați porecliți. 

Mai mult, anume pentru că nu am aderat la Partidul Democrat Agrar şi m-am opus intenţiei liderilor din Rezina ai acestuia de a-și impune cenzura în politica editorială a „Farului Nistrean” am fost eliberat nelegitim din funcţia de redactor-şef. Ulterior judecata m-a restabilit în funcţie, obligând conducerea raionului să-mi plătească salariul pentru jumătate de an de concediu forţat, dar nu am dat curs deciziei instanţei, pentru că, între timp, împreună cu aproape toţi colegii de la "Farul Nistrean", fondasem CUVÂNTUL şi ne doream să facem un ziar calitativ nou, în interesul societăţii, nu al celor aflaţi provizoriu la putere.

Mai apoi toate partidele care s-au perindat la conducerea ţării şi raionului au încercat pe diferite căi (unii prin intimidări şi procese judiciare, alţii propunându-ne bani şi favoruri) să ne convertească în rândurile aliaţilor lor. Nu am acceptat, preferând să rămânem totalmente în subordinea cititorilor, instrument de control al societăţii asupra tuturor ramurilor Puterii, căci anume acesta este rolul presei în orice societate democratică, modernă, care îşi doreşte să se dezvolte, să prospere împreună cu cetăţenii săi informaţi, activi, ne-manipulaţi şi ne-spălaţi pe creier. De atâta şi nu suntem agreaţi de autorităţi. Iar partidele, dacă doresc să-şi promoveze interesele, pot să-şi fondeze propriile organe de presă, să le finanţeze din propriile resurse, nu din banii publici. Autorităţile publice au dreptul să editeze DOAR Monitoare oficiale, în care să publice TOATE deciziile şi dispoziţiile adoptate, dar nu să cheltuie sute de mii de lei scoşi din buzunarul contribuabilului pentru a-şi şlefui imaginea. 

 

Despre lucrurile bune şi critică...

„De ce nu vă este pe plac când se face ceva bun pentru cetăţeni, lucrurile se schimbă în bine, întotdeauna veniţi numai cu critici şi bârfe fără dovezi sau documente justificative”, mă mai întreabă autorul/autorii depeşei.

Eu personal mă bucur de toate faptele frumoase care se întâmplă în raion şi CUVÂNTUL le promovează cu plăcere, menţionând şi meritele adevăraţilor autori ai acestora. Dar CUVÂNTUL niciodată nu va participa la manipularea cititorilor cu falsuri şi neadevăruri. Noi ne străduim să reflectăm viaţa din raion în toată complexitatea ei, reieşind din cerinţele şi necesităţile informaţionale ale cititorilor. E mai uşor să scrii numai difirambi despre şefi şi autorităţi şi să fii "în favor", cum fac alţii, să atribui toate meritele şefului din frunte doar pentru faptul că a asistat la un eveniment pe care l-au organizat/pentru care au muncit/pe care l-au finanţat nu ei. Noi nu trecem cu vederea autorităţile oraşului, raionului când acestea o merită cu adevărat. Dar nici nu trecem pe lângă mulţimea de fărădelegi şi abuzuri, tâlhăriile şi actele de corupţie săvârşite mai ales de reprezentanţii autorităţilor şi de organe de stat şi care, din păcate, deseori sunt trecute cu vederea de structurile care ar trebui să intervină şi să le combată; pe lângă problemele majore cu care se confruntă populaţia din cauza incompetenţei, politicilor strâmbe promovate de guvernanţi. Presa independentă există anume pentru a reacţiona cu mijloacele legale care-i stau la îndemână pentru a apăra interesul public. Că doar nu se aşteaptă cineva că cei de la putere azi vor fura, vor lua mită, vor minţi, îşi vor face interesele, vor comite nelegiuiri, iar mâine vor spune: iată ce am făcut, băgaţi-mă la dubă, că merit.

Eu şi colegii mei nu bârfim. CUVÂNTUL cu adevărat publică multe investigaţii jurnalistice, în care spunem lucrurilor pe nume, demonstrând afirmaţiile cu probe concrete. Desigur, celor cu musca pe căciulă nu le place şi de cele mai multe ori caută "să ne cuminţească". Fără succes: toate procesele de judecată  intentate împotriva noastră le-am câştigat, lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă procedam precum afirmă autorul/autorii scrisorii. 

 

Despre publicitate...

La sfârşitul scrisorii suntem învinuiţi că publicăm multă reclamă, inclusiv despre serviciile propuse de diverse persoane care se ocupă cu ghicitul şi tratamentul diferitor boli. CUVÂNTUL are două surse principale de venituri: vânzarea ziarului prin abonamente şi prestarea serviciilor de publicitate. Prima sursă ne acoperă circa 65% din cheltuieli, a doua – restul. Pentru a activa şi a ne dezvolta am avea nevoie de mai multă publicitate or, nu ne permitem să majorăm preţul ziarului în situaţia când peste 80 la sută din populaţie are venituri mai mici decât pragul sărăciei şi să-i lăsăm pe seama ziarelor subordonate autorităţilor care primesc, sub diferite forme, sume solide din buget pentru ca să lustruiască imaginea celor de la putere şi să nu sufle un cuvânt despre abuzurile, nelegiuirile, greşelile pe care le comit. Noi aşa ceva nu acceptăm. Totodată, nu avem dreptul să îngrădim accesul în ziar furnizorilor de publicitate, în cazul când aceasta nu vine în contradicţie cu legislaţia. Eu personal cred că uneori materialele publicitare ale unor partide sunt mult mai periculoase (mai ales fiind camuflate sub publicaţii „neutre”) decât cele despre diverse servicii netradiționale. Cititorul poate să aleagă de care servicii să beneficieze şi pe care să le ignore, mai ales că la noi toate materialele publicitare sunt marcate cu rubricile corespunzătoare.

Contingentul nostru de cititori este mare şi foarte diferit şi fiecare abonează ziarul pentru a găsi ceva ce-l interesează pe el. Iar dacă o oarecare ofertă publicitară nu-şi găseşte consumatorul, furnizorul nu o va mai plasa.

Sincer să fiu, îmi pare rău că a trebuit să ocup acest spaţiu cu nişte note care pe mulţi poate nu-i interesează. Dar am fost impus să o fac, pentru a clarifica nişte lucruri foarte simple pentru o societate democratică, pe care unii, din păcate, nicidecum nu vor să le înțeleagă, deși se declară mari democrați...

În imagine: Noi nu am putut identifica dacă semnatarii acestei scrisori sunt persoane reale dar, dacă într-adevăr e aşa, subsemnatul este gata să polemizeze cu oricine dintre ei, care ne va contacta. Colaj CUVÂNTUL.

 

 

 

Tudor Iaşcenco