Pe mormântul Stelei Popescu este și un pumn de țărână din curtea casei unde s-a născut

  • 27 Noiembrie 2017, 19:08
  • Vizualizări: 1110
Pe mormântul Stelei Popescu este și un pumn de țărână din curtea casei unde s-a născut

      Comunității noastre nu-i va fi hărăzit s-o mai vadă la baștină încă o dată pe Stela.Ultima oară a fost aici în vara anului 1958, când tatăl ei, Vasile Popescu, revenit din lagărele siberiene, a adus-o la Slobozia–Hodorogea, un sătuc din componența comunei Biești, raionul Orhei, baștina ei, să-și revadă casa unde s-a născut și pe mătușile ei de pe mamă… Stela, atunci în vârstă de 22 de ani, se întorcea de la Moscova, dintr-o  excursie și, trecând prin Chișinău, cu ajutorul tatei, își revedea copilăria și viitorul – altă variantă regimurile de atunci nu lăsau oamenilor de pe un mal și de pe altul al Prutului. Văzându-și tatăl în starea în care se afla după lagărele comuniste, Stela propunea să revină ”cu totul” în Basarabia, alături de tata, să lucreze undeva la vreun teatru în Chișinău. Atunci nu s-a îndurat s-o lase de una singură pe mama acolo, în România, și abia în 1977 i-a reușit în sfârșit să obțină permisiunea autorităților să-l aducă la București și pe tata…     

   În toți acești ani au așteptat-o rudele, care s-au trecut deja din viață cu speranța revederii, am așteptat-o noi, comunitatea și, poate, dacă inima ei nu ar fi cedat, venea să sărute țărâna baștinii or, spunea ea, țărâna baștinei dă putere…

   Am plecat la București  de cum am aflat trista veste despre decesul Stelei Popescu, însoțit fiind de Nicolae Popescu, fiul regretaților Leonid și Ana Popescu din Biești, nepotul de la văr al Stelei, unica rudă basarabeană prezentă la funeraliile celebrei actrițe. Restul, adică reprezentați ai conducerii de la Chișinău, care i-a acordat acum câțiva ani titlul de Artistă a Poporului, artiști de la noi etc. nici n-au amintit barem de trista știre, dar nici să vină în capitala țării, la mănăstirea Cernica, unde și-au găsit somnul de vechi mama, tată, soțul, dar și cei mai mulți dintre basarabenii dezrădăcinați de aprigul destin impus de pactul Molotov-Ribbentrop.

   Am plecat la București la ultima întâlnire cu regretata Stela Popescu, ducându-i flori, o lumânare și un pumn de țărână din curtea casei unde s-a născut și a făcut primii pași. În vara anului 1940 tatăl ei, Vasile Popescu, directorul școlii din satul Slobozia-Hodorogea, a fost trimis în Siberii de gheață. În martie 1944, mama, Valentina Popescu, învățătoare la școala din Slobozia-Hodorogea, cu fiica Stela, au trecut Prutul.

      De atunci urmează ascesiunea Stelei scenei românești  spre  recunoștința întregului popor, dar și spre nemurile…

    Am depus țărâna din curtea casei de la Slobozia-Hodorogea pe locul odihnei ei de veci, astfel  ca  măcar  firul ierbii de la Cernica să  cunoască puterea baștinei marii artiste.

   Zbor lin spre stele, Stela Popescu…

                   Ion Vlas,

                primarul comunei Biești, raionul Orhei