Partide și obiective pentru anul 2018. Partea a III-a

  • 4 Mai 2017, 10:18
  • Vizualizări: 255
Partide și obiective pentru anul 2018. Partea a III-a

În două articole precedente am stăruit în principal pe obiectivele a două partide cu cea mai mare pondere în Parlament – PDM și PSRM – componente ale aceleiași puteri bicefale cu roluri și interpretări diferite, dar cu obiective comune în spectacolul de supunere prun manipulare a populației Republicii Moldova.

Am adus multe argumente în sprijinul acestei realități. Cel din urmă și, cu siguranță, nu ultimul, ni-l oferă însuși președintele Dodon în briefingul susținut grăbit în a treia zi de Paște. După un alt gest de geopolitică aberantă – trimiterea delegației partidului său la una din numeroasele sărbători războinice ale dinastiei dictatoriale din Coreea de Nord – Dodon a venit să „combată” votul uninominal al lui Plahotniuc cu propunerea complementară a... votului mixt.

Astfel, bănuielile că după o perioadă de hârjoneli teatrale Dodon va propune diluarea uninominalului „categoric” al lui Plahotniuc cu o variantă mixtă, condiționată de participarea „mai largă” a votantului din zona de peste Nistru ocupată de Federația Rusă, au fost spulberate.

Chiar dacă nu va îngădui să cedeze „ultimatumului” dodonist, Plahotniuc va face „tot posibilul” să-i ia în considerare „vrerea” acestuia ca votantul anti-european transnistrean pentru care optează Dodon (esența propunerii socialistului) să aibă în Parlamentul Republicii Moldova „deputatul său”. Adică parte a acelui soi de deputați care după 2018 să fie capabili nu doar să rupă hărțile naționale în legislativ, dar, de la butoanele Parlamentului, să arunce în aer orice speranță de integrare națională pe modelul anului 1918, dar și toate căile legiferatei, în 2014, integrări europene.

Dodon vrea să aducă planul Kozak la îndeplinire și prin el să consolideze, în favoarea Rusiei lui Putin, ocupația bolșevică din 1940, zdruncinată de colapsul comunismului sovietic. Plahotniuc vrea să pară erou pe acest fundal apocaliptic și să mimeze la nesfârșit lupta pentru cauza democrației europene, implorând, „motivat”, de la UE, milioane de euro pentru „reforme”.

Precum se dovedește - unul vrea una, altul vrea un pic alta. Luați în ansamblu, însă, ambii vor una și aceiași – ca Republica Moldova să rămână stabil în zona gri din afara arealului european democratic, mai departe de tărâmurile în care „își face de cap” Legea, iar „metodele” neaoșe de organizare și funcționare a statului sunt considerate crime și se tratează în exclusivitate prin aplicarea Codului Penal.

Iată, deci, că două mari forțe politice – PDM și PSRM – două mari rele – „se bat” înde ele în prim planul scenei politice de la Chișinău pentru a obține în 2018 controlul asupra Republicii Moldova, fie prin implicarea mai directă a Moscovei (Phenianul e mai departe), fie prin consolidarea pe acest fundal a statului mafiot și oligarhic.

De reținut: AMBELE MARI FORȚE POLITICE sunt DOUĂ MARI RELE și au ajuns PE CĂI ILICITE în postura de a fi considerate MARI. Căile pe care au mers ele către acest statut ar fi dus direct la pușcărie în condițiile statului democratic, nicidecum în Parlament, Guvern, Președinție, acolo unde, cu totul nefiresc, se află ele acum. Nu este deloc peste măsură să subliniem o dată în plus că asemenea „ascensiuni” se pot realiza doar în condițiile statului mafiot în care instituțiile sunt subordonate total intereselor mafiei dominante.

Lucrurile trebuie îndreptate în 2018. Forțe politice care nu fac parte din schemele actualului stat trebuie să ridice acest deziderat al schimbării la gradul imperativ. Este nevoie de o consolidare a lor în vederea constituirii unui front comun împotriva celor DOUĂ MARI RELE. Rodajul a fost făcut în alegerile prezidențiale din 2016 și acțiunea ar fi adus câștig de cauză dacă rezultatele alegerilor nu ar fi fost furate. Rezultatele nu ar fi putut fi furate în asemenea măsură dacă diferența de voturi în favoarea candidatului comun al forțelor anti-oligarhice era mai mare. Diferența salvatoare ar fi fost mult mai mare dacă pe însăși dimensiunea acestor forțe, în general, și a candidatului comun, în particular, nu se făceau anumite greșeli.

Cu alte cuvinte, pornind de la experiența anului 2016, forțele anti-oligarhice trebuie să realizeze de pe acum niște reguli de comportament menite să excludă greșelile din trecut și să cimenteze alianța anti-oligarhică a unor partide responsabile de rolul care le revine.


Valeriu Saharneanu