O boală sugrumă oligarhia - frica de cota 47,89%

  • 25 Februarie 2017, 18:02
  • Vizualizări: 1098
O boală sugrumă oligarhia - frica  de cota 47,89%

În spatele fumigenei Dodon, puterea oligarhică aplică strategia diluării votului solidar din 13 noiembrie 2016.

Puterea oligarhică de la Chișinău trebuie să fie foarte mulțumită de randamentul lui Dodon. La nicio sută de zile de la învestire matrioșka rusă a făcut atâta bucluc în jurul ei, încât mass-media și opinia publică au fost practic gripate de impactul undei de șoc a inepțiilor lui.  Acum, după ce praful ridicat de Dodon la Moscova și Bruxelles s-a așezat, iar alte vizite cu potențial scandalos nu se așteaptă în acest an, ar fi cu folos să aruncăm o privire limpede asupra peisajului politic care a vegetat în îmbâcseala provocată.

Este interesant să vedem ce mutații s-au produs între timp pe scena politică, ce tendințe s-au făcut observate și ce fel de puieți altoiește regimul în vederea obținerii viitoarelor roade electorale. Cred că sunteți de acord că la ora actuală regimul oligarhic nu are altă preocupare mai serioasă ca îngrijirea de viitorul său. Preocupare deloc ușoară dacă am încerca să pătrundem în anatomia sarcinii pe care o are de îndeplinit – să asigure o guvernare tolerată pe muchie de o populație sărăcită și podidită de dăjdii. În același timp regimul are nevoie să fure din bunul statului atât de iscusit, încât capii și clientela servitoare să pară de departe cu obrazul curat, dar de aproape să aibă punga și gușa pline.

După victoria asigurată lui Dodon la 13 noiembrie, regimul a punctat luarea în captură a ultimului bastion instituțional cvasi-independent – Președinția. De aici încolo el a putut vorbi cu milostenie în fața finanțatorilor europeni de nevoia stabilității. Nici pomină de Miliardul furat, nici gând urât despre sistemul corupt implantat în măduva statului în anul tulbure 2015. Regimul s-a autodefinit ca pro-european get-beget, împovărat să facă față „uneltirilor” filorusului Dodon.

Tradusă din argoul oligarhic stabilitatea înseamnă bani. Pentru că Republica Moldova mai contează încă, UE a încurajat România să dea regimului, cu împrumut, peste o sută milioane de euro. Prima tranșă de 60 de milioane a venit în august 2016, cea de-a doua de 50 de milioane trebuie să ajungă în conturi zilele acestea. Altfel nu se poate: cu toată disgrația pentru corupții  moldoveni, birocrația etică europeană nu poate admite să scapete R. Moldova mai jos decât a coborât. Și România este conștientă că suferința provocată  de lipsa banilor va fi a cetățenilor, nu a elitelor corupte care îi folosesc pe cetățeni ca ostatici. România se vede nevoită să „ajute” Republica Moldova, așa, despuiată de oligarhi cum este. Tactic, regimul a reușit și de această dată să convertească în milioane de euro sfanțul de aramă al șantajului geopolitic.

Așa pusă la cale stabilitatea, regimul de la Chișinău, fixat pe axa politică a PD-ului, s-a așezat gospodărește să se îngrijească meticulos de viitorul său. Viitor înseamnă asigurarea propriei succesiuni la putere după alegerile din 2018.  Conform planului general de coordonare a Republicii Moldova, următoarea guvernare trebuie să fie mult mai „curată” coloristic, să se distingă printr-un albastru PD-ist covârșitor în parlament și apoi în toate celelalte instituții ale statului, implicit, în cele trei ramuri ale puterii.

Pentru că asigurarea propriei succesiuni nu poate fi lăsată pe seama alegătorilor cu păreri preponderent antipatice în privința PD-ului, soluția sunt banii, banii mulți cu eterna lor magie de a „convinge” clientela și colaboratorii să „asigure succesiunea” cu tragere de inimă, nu de mântuială. Iar mobilizarea pe acest sector se arată serioasă.

Oameni de nădejde și cu stagiu bogat în mafie sunt puși în fruntea celor mai bănoase domenii în care de ani buni sunt montate și funcționează scheme de extragere a numerarului. Moldovagaz,  ANRE, Vama, Aeroportul, Metalferos, Cazinourile, Casele de schimb valutar sunt doar câteva dintre conductele de capital „reformate” administrativ. Primele două au trecut procedura de agregare la interesul direct al PD chiar zilele acestea, dar sute dintre ele au deja un portofoliu impresionant de activitate în slujba Coordonatorului.

Este doar de presupus câte miliarde curg necontenit de ani buni în rezervoarele mașinăriei de partid, sume menite să-i asigure PD-ului în 2018 auto-succesiunea preconizată politic.

Pregătirile sunt serioase, dar ele denotă și o stare de neliniște rău stăpânită de regim. Are și temeiul. Pericolul cel mare vine de la cele 47,89% de sufragii acumulate de opoziția unită anti-oligarhică în ultimul tur al alegerilor prezidențiale din toamna trecută. Regimul știe și adevăratul rezultat al scrutinului, cunoaște cum, unde și cât de mult au fost „regulate” voturile și au fost mobilizați ori blocați alegătorii, au fost manipulate buletinele ca să obstrucționeze victoria opoziției și să-i asigure „biruința așteptată de șapte ani” lui Dodon.

Amintindu-și de cele 47,89%, regimul are tot motivul să intre în panică, nu doar să fie cuprins de neliniște. Cota de 47,89% este foarte mare. Pentru că este o cotă fără milioanele de care a dispus regimul la un loc cu milioanele date de Rusia lui Dodon; fără zecile de canale de televiziune care au lucrat zi și noapte întru defăimarea opoziției unite anti-oligarhice și dezinformarea opiniei publice în interesul lui Dodon; fără armata de trolli, de cozi de topor, de prezicători și simpli lingăi ai regimului.

Cota de 47,89% este votul autentic european venit din convingere, este votul conștient răzbătut prin straturile betonate ale statului capturat, este votul nemurdărit de banul furat și de angajamentul clientelar, este votul anticorupție și votul sincer anti-oligarhic.

Cota de 47,89% este clopotul care anunță sfârșitul regimului corupției absolute. În 2018 ea poate crește exponențial dacă forțele anti-oligarhice își consolidează și mai mult rândurile și eforturile. Asta Coordonatorul nu o poate uita și nu vrea să o admită. Preocuparea lui majoră este să dilueze această cotă fatidică. Dacă se poate, să o destrame fără urmă. În acest sens el afirmă „programa-tic” într-un interviu publicat la 27 ianuarie c., că „...acum nu avem o opoziție reală de dreapta, una politică, una constructivă. Dar sper să apară.” Imediat, din Partidul Liberal s-a și desprins un ministru „unionist” care „și-a asumat” „nobila sarcină” să unească în jurul lui partidele de dreapta, opoziția constructivă, cum ar fi, fără partidele formatoare a cotei 47,89%. Din același arsenal distrugător vine și „inițiativa de reformare a clasei politice”, marca PD, reiterată și în cuvântarea „programatică” la Congresul formațiunii din 24 decembrie 2016 și în care se enunță intenția modificării Codului electoral cu scopul prost ascuns de înlocuire a sistemului pe liste de partid cu unul mixt, ușor adaptabil la potențialul de manipulare cu ajutorul miliardelor furate.

Așa precum se vede, atacul la cota 47,89% abia începe. Asaltul va urmări dezbinarea mișcării anti-oligarhice, fărâmițarea și pulverizarea ei. Metodele de atac vor fi diverse și dure, iar fundalul va fi același – fumigena urât-mirositoare Dodon - în dosul căreia regimul va încerca să-și asigure supraviețuirea, ghidat de un nesăbuit instinct de vampir.

Foto moldNova.

Valeriu Saharneanu