Nobilii de pe timpuri lăsau satelor şcoli, parcuri, biserici...

  • 14 Noiembrie 2017, 06:58
  • Vizualizări: 1155
Nobilii de pe timpuri lăsau  satelor şcoli, parcuri, biserici...

Despre Eugenia Apostolopulo-Bogdan, numită la Saharna din preajma Rezinei "Cucoana Jenea", Vasili Rozanov, filozof, scriitor și publicist rus, contemporanul și prietenul acesteia, scria: "Eugenia Apostolopulo-Bogdan - personalitate sintetică, care cu adevărat înviorează societatea prin spiritul, talentul, zelul său, agitația și disponibilitatea permanentă întru toate cele bune și nobile... un noian de inteligență sclipitoare și de suflet admirabil și plin de farmec, în care străluceau miriade de gânduri, grații, animații și „revelații” pozitive".

 

Foto: Boierii de pe timpuri aveau o lege nescrisă: cu averea lor să contribuie la prosperarea ţării. Biserica "Sfânta Treime" din s. Cuhureștii-de-Sus, ctitoria Eugeniei Apostolopulo-Bogdan. Foto de Victor Lupașcu.

 

Eugenia Apostolopulo-Bogdan s-a născut la 1 (14) noiembrie 1857, fiind primul copil al boierului Ioan C. Bogdan din satul Cuhureștii-de-Sus (azi raionul Florești). Nobilul boier Ioan C. Bogdan și soţia sa Ecaterina C. Străjescu (o altă familie vestită de vechi boieri basarabeni) au mai avut încă doi copii: Vasile (1859-1912) și Alexandra (1861-?). Alexandra a fost căsătorită cu bancherul Andrei Pommer (1851-1912), stăpânul moșiei din satul Țaul (raionul Dondușeni), unde dânsul a fondat cel mai mare parc din Basarabia țaristă.

La 27 aprilie 1878 Eugenia Bogdan s-a căsătorit cu inginerul Nicolae C. Apostolopulo, care a participat la construcţia căii ferate Slobodka- Bălţi. Soții Apostolopulo au avut un fiu, Jeca (probabil Eugeniu) care a decedat la vârsta de doar 4 ani, care este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Saharna. Tot acolo se află și mormântul tatălui său, Nicolae, decedat în 1901.

Eugenia Apostolopulo-Bogdan era cunoscută ca o  mare filantropă din Basarabia, întemeietoarea Școlii de Viticultură de la Saharna, pe care a fondat-o pe moșia familiei, totodată acordând copiilor de țărani burse pentru a putea studia aici. La fel, soții Apostolopulo au contribuit material la crearea unei școli primare la Saharna, au ctitorit biserica "Sf. Arhanghel Mihail" din localitate (demolată prin anii 50 ai secolului trecut) și au donat importante sume de bani pentru lucrări de reparaţie la Mănăstirea Saharna.

După moartea tatălui lor, Eugenia Apostolopulo-Bogdan și sora sa Alexandra Pommer-Bogdan au ctitorit construcția bisericii "Sfânta Treime" din Cuhureștii-de-Sus, edificată după proiectul cunoscutului arhitect rus și sovietic de origine basarabeană, Alexei Șciusev. Acesta era un vechi și bun prieten al familiei Apostolopulo. În cripta acestei biserici se află rămășițele pământești ale Eugeniei, care a trecut la cele veșnice la 6 noiembrie 1915.

Eugenia Apostolopulo-Bogdan era îndrăgostită de cultura basarabeană, colecționa piese de mobilier, unelte agricole, covoare și podoabe bisericești, în scopul de a fonda un muzeu etnografic la Chișinău. Ea a încredinţat proiectarea și executarea edificiului muzeului tot arhitectului Alexei Șciusev, pentru realizarea lucrărilor lăsând prin testament o sumă de aproximativ un milion de ruble. Pentru acele vremuri aceasta era o sumă colosală, dar deja începuse Primul Război Mondial și urmele edificării acelui muzeu se pierd în  tulbura istorie.

Cucoana Jenea a întreținut legături cu cercurile literare, artistice și filozofice de la Sankt-Petersburg, unde a făcut cunoștință cu scriitorul, filozoful și publicistul Vasili Rozanov, care, la invitația  ei, în anul 1913, s-a aflat într-o vizită de vreo 3 luni la conacul din Saharna.  Despre impresiile sale de la Saharna, Vasili Rozanov  a scris  o trilogie: "Până la Saharna", "Saharna" și "După Saharna". Această carte este un adevărat monument consacrat Saharnei, care ar trebui găsită și pusă în circuitul turistic al raionului Rezina. 

Neavând urmași, Eugenia Apostolopulo-Bogdan a lăsat prin testament întreaga sa avere Zemstvei Basarabiei (o instituţie reprezentativă, care avea menirea să soluţioneze problemele la nivel local.  În competenţa zemstvei intrau: dările locale ale populaţiei; aprovizionarea populaţiei; asistenţa socială; asigurarea clădirilor contra incendiului; sănătatea publică; învăţământul public. Zemstva nu era un organ al statului, dar se afla sub controlul guvernului).

Despre soarta de după revoluția rusă a sorei sale, Alexandra, nu se cunoaște nimic.

Numele acestei nobile basarabene, Eugenia Apostolopulo-Bogdan, ar putea şi cred că ar trebui  eternizat la Saharna, sat atât de mult iubit de "cucoana Jenea".   


 Ion Perciun

 

 

 

1

1