Nicolae Cotună sau întoarcerea la ţărână

  • 14 Iunie 2017, 11:06
  • Vizualizări: 1532
Nicolae Cotună sau întoarcerea la ţărână

Duminică, o duzină de săteni în frunte cu primarul Dumitru Stoica, am mers la Andreievca, un cătun din comuna Chiperceni, să-l petrecem pe ultimul drum pe Nicolae Cotună, cel care 34 de ani - din 1963 până în 1997 a fost director de sovhoz în Ţânţăreni, Teleneşti.   

 

Nicolae Cotună avea imaginea mai degrabă a unui profesor universitar bine școlit, care știa măsura în toate, punând în prim plan valorile familiei și ale satului, încercând să-i facă pe oameni buni gospodari. Fiu de țăran din Lalova, bun orator, de specialitate era profesor de chimie și biologie, dar la cunoştinţe şi aptitudini ți-l punea în cofă pe orice agronom. 

În vara lui 1963 raicomul din Orhei a delegat doi lucrători ai săi, ambii de câte 32 de ani, - Nicolae Varzari și Nicolae Cotună - în locul președinților de colhozuri din Țânțăreni și Chiștelnița. Chiştelniţenii l-au ales pe Varzari, care era agronom de specialitate. Un biolog la conducerea unei gospodării părea atunci un accident. Sătenii din Țânțăreni la fel erau cam sceptici vizavi de cariera botanistului. De aici încolo prietenia celor doi s-a cam şubrezit, pentru că între cei doi Nicolai Gheorghevici (aveau același prenume și patronimic) a apărut o rivalitate crâncenă, fiecare impunându-şi conceptul său de dezvoltare a satului. Iar peste ani directorul nostru avea să-mi spună că a biruit Varzari or, după acesta a rămas o societate agricolă profitabilă, dar din sovhozul de la Țânțăreni nu s-a ales acum nimic.                                                                                                                         

Nicolae Cotună nu a făcut averi cu soția sa Iulia, profesoară de biologie și chimie. Dânsul a dorit ca gospodăria să fie cât mai bogată. Mai întâi a reorganizat colhozul în sovhoz, specializântu-l  în cultivarea butașilor de viță-de-vie și sătenii noștri au început să câștige de 2-3 ori mai mult decât în colhoz. După 10 ani, când în republică erau destule suprafețe de viță-de-vie, sovhozul s-a specializat în cultivarea porumbului pentru semințe și sorgo. Ferma de porcine de prăsilă mai bine de un deceniu a fost laureată a Expoziţiilor Unionale. Directorul căuta să-i cointereseze pe săteni să muncească și să câștige mai mult. Încă pe atunci, le-a împărţit vierilor suprafețe de câte 16 ari, punându-le condiţia: dați-mi o anumită cantitate de struguri, restul este al vostru! 

Încetul cu încetul sovhozul a devenit milionar, cu o mulțime de ferme, brigăzi de tractoare, garaje și depozite, iar rezultatele de producţie înregistrate pe vremea lui Cotună au rămas unicale pentru satul nostru. Într-un timp l-au invitat la Ministerul Agriculturii. N-a acceptat. După reformarea sectorului agrar s-a mutat cu fiica şi ginerele, profesori universitari, la Chișinău. Din fosta gospodărie – ferme, brigăzi de tractoare, sectoare experimentale, plantaţii de vii pe tulpină înaltă, livezi intensive n-a rămas nimic. De la Cotună în sat ne-au rămas drumuri asfaltate, căminul de cultură și… ”Mesagerul”. 

Apropo, pe vremea sovhozului ”Codrul nou” lumea obişnuia să iasă dimineața la şosea să primească sarcina de muncă, întrunirea fiind denumită “Mesager”. Dealtfel, săteni trecuți de 40 și acum mai obişnuiesc să iasă diminețile la şoseaua Chişinău-Soroca ce trece prin Ţânţăreni, pentru a face schimb de informaţii…

  La cimitirul din sătucul Andreievca, fiica Oxana cu soțul ei, Ion Căpățină, dar și câteva rude, inclusiv din Lalova, împreună cu parohul bisericii din Voroteț, ne-au așteptat răbdători să ajungem şi noi, căci mult am căutat drumul. Nicolae Cotună s-a întors la ţărână. A fost înmormântat în acest cătun uitat de lume alături de soţia sa, dar şi de două fiice, cărora soarta le-a rezervat doar câțiva ani de viață. Nicolae Cotună, om înţelept fiind, posibil și-a dorit un loc de tihnă alături de cei dragi, după o viață zbuciumată trăită pentru oameni.

Dumnezeu să-l odihnească.

  Ion Cernei