La Mândra a venit cu traiul un poet…

  • 29 Octombrie 2017, 06:45
  • Vizualizări: 1425
La Mândra a venit  cu traiul un poet…

A fost o mare surpriză pentru mine când am aflat că maestrul  Victor Pânzaru, poet, traducător, gazetar, editor, muzeograf, călugăr, la cei 64 de ani ai săi, acum duce o viață de simplu pensionar în sătucul Mândra, comuna Ratuș, raionul Teleneşti.

Tudor Țurcanu, primarul comunei îmi spunea că faptul nu ar trebui să mă mire deloc:

”Sufletul zbuciumat al unui poet nu poate să-și găsească tihna decât într-un sătuc mic, un loc liniştit și curat, unde-și poate acumula energia creatoare. Nu este unicul om de creaţie care a părăsit Chișinăul. Să ne amintim de scriitorul și publicistul Axentie Blanovschi care, ajungând pensionar, a revenit la baștină, în raionul Teleneşti” îmi spune primarul.                  

Peste 10 minute maestrul era deja în cabinetul primarului. De la el am aflat cum a ajuns să trăiască la Mândra, care nu îi este baştină:

”Am venit de la Chișinău la începutul acestei veri cu bicicleta, am mers din sat în sat până am găsit casa și locul care-mi place. Apartamentul l-am lăsat copiilor în capitală. Dacă-mi vine dor de ei, ies la drum, urc în primul microbuz și în 45 de minute sunt în Chişinău. Nu am venit singur, sunt căsătorit a doua oară, acum soția și copilul sunt plecaţi în Italia, la niște rude. Ce pot spune despre noul meu loc de trai? Lume harnică, înțeleaptă, cu Dumnezeu în suflet și nemărginită dorință de a cunoaște”, punctează interlocutorul meu.                           

Victor Pânzaru are un CV impunător: studii la Universitatea Pedagogică ”Ion Creangă” din Chişinău și la Universitatea de Stat „Peters Stucika” din Riga, filologie letonă. A fost reporter la ”Tinerimea Moldovei” și ”Florile Dalbe”, director-adjunct la Centrul Național de Studii Literare și Muzeografie „Mihail Kogălniceanu”, consultant marketing și publicitate la Întreprinderea Editorial-Poligrafică "Știința" și… călugăr cu numele de Irineu  la Mănăstirea Curchi…

Monah fiind, a scos de sub tipat un volum de poezie religioasă cu titlul „Te rog, nu intra în biserică la fel ca în muzeu”, o poezie trăită, înţeleaptă, despre dragoste, viaţă, părinţi, natură, casa părintească etc.

Lumea îl mai știe pe Victor Pânzaru şi ca traducător din limba letonă şi în limba letonă, ca autor de versuri pentru copii, precum „Prietenul meu, soarele” (1989), „Cine ascultă de bunici” (1992), „Căpşuna” (2003).

 În 1969, când şi-a făcut debutul, însuşi Grigore Vieru scria în prefața cărții: ”Mărturisesc că n-am întâlnit demult rânduri atât de proaspete, atât de firesc moderne, scrise la o vârstă atât de fragedă... În literatura noastră, o spun cu multă încredere, vine un poet”.

De atunci Victor Pânzaru a scos de sub tipar opt plachete. Ultimul volum, ”Muzeul semințelor”, o antologie a creației sale pe parcursul a 48 de ani, a fost lansat la 5 octombre curent la Chișinău. 

 Umbrele

 Ca o haină neglijent aruncată

Peste apele încremenite ale lacului

Zborul larg al păsării împușcate

Atârnă de pe tulpina copacului...

Și aerul plânge în vânt

Acolo pe unde pasărea zbura.

 Iar puii prin întâiul lor cânt

De acuma se-nvață a blestema...

 O, de glasurile lor nu mai fugi,

Când tremură-n văzduh ca un atom,

Apoi se întind lu-u-u-ngi, lu-u-u-ngi

În umbră străvezie de om...

Victor Pânzaru

 

Poetul ascultă

                 Lui Vasile Alecsandri

Numai pacea-mi stă în cale

Când cobor dinspre făget:

Toate florile pe vale

Semănate-s de poet.

Când a mas pe-aice Dânsul,

Printre ierburi fără nume?

 Îi visez acuma plânsul

Prin baladele străbune.

Umblă, umblă lume multă

Să culeagă-n munte flori,

 Iar poetu-n lunci ascultă

 Lăcrimat glas de comori.

Victor Pânzaru

 

 

Pietrele cetăților

 Iară-i toamnă și cetățile bătrâne,

Uitate la margini de orașe și sate,

În fiece seară scapă câte o piatră prin grâne

De pe vârfurile încă înalte.

De după nori se uită tristă luna,

Privește mirată câte o stea...

Niciun poet nu vine să-și aleagă vreuna,

Ca să-și scrie versul pe ea.

O, pietrele, străvechile pietre acele

Pe care timpul își gravează datina!

Oare ce mai scrie ploaia pe ele

Cu picăturile limpezi ca lacrima?...

Victor Pânzaru

 

Text şi foto de Ion Cernei