Ion Vlas: Am avut Holocaustul nostru, pe care nicio guvernare nu vrea să-l recunoască

  • 6 Iulie 2017, 12:58
  • Vizualizări: 756
Ion Vlas: Am avut  Holocaustul nostru,  pe care nicio guvernare  nu vrea să-l recunoască

Ion Vlas, primarul comunei Biești din raionul Orhei  a făcut mult pentru scoaterea din anonimat a înaintașilor care-și trag originea din comuna respectivă. În ultimii ani am fost martori la activități de comemorare a lui Gheorghe Andronachi, unul din fondatorii forțelor armate ale Republicii Democratice Moldovenești în 1917, a lui Andrei Godoroja, inginer hotarnic și deputat în Duma Chișinăului, unul din triumvirii Cauzei Naționale, ucişi mușelește în vara anului 1917 de către dezertori ruși; în ce priveşte înveşnicirea victimelor represiunilor staliniste, etc.

Discuția cu dumnealui este axată pe comemorarea din 6 iulie a victimelor deportărilor staliniste din 1949 or, acum o lună, la Biești a fost dezvelită o piatră comemorativă în memoria acestui trist eveniment.      

-  Dle primar, zilele acestea se împlinesc 68 de ani de la deportările în masă din iulie 1949. Cunoaștem că ați făcut mult pentru a păstra în memoria consătenilor acele evenimente dramatice...

 

În imagine: Ion Vlas, primarul comunei Bieşti: "Autorităţile şi până acum tăinuiesc cu mare grijă adevărul despre represiunile stalinist-comuniste, dar noi suntem obligaţi să-l aducem la cunoştinţa întregii lumi, pentru ca tragedia să nu se mai repete".

 

- Cu regret, la această temă în mare parte suntem încă corigenți. Foarte multe lucruri au fost ascunse, ținute în taină de persoanele care au suferit, dar şi de generaţiile următoare. Gospodarii noștri din satele Biești, Cihoreni, Slobozia-Hodorogea au fost represaţi, deportaţi în câteva rânduri. Mai întâi după ocuparea Basarabiei de la 28 iunie 1940, apoi în iunie 1941. În vara anul 1949, ”când erau vișinile coapte”, în cadrul operațiunii ”ЮГ”, şi din satele comunei noastre, la miez de noapte, au fost urcați în mașini și duși la stația de cale ferată Mateuți 54 de persoane. Cel mai mic avea doar 2 luni de la naștere, cel mai în vârstă - sub 90 de ani. Garnitura de tren cu nr. 97157 avea 47 de vagoane în care au fost adunate 990 de persoane din raioanele Chiperceni și Susleni și duse în direcția Slavgorod și Kulunda din regiunea Altai. Potrivit autorităţilor de atunci, aceştea erau ”moșieri, culaci, negustori, albgardiști, membri ai organizațiilor naționaliste și colaboraționiști”. E greu să înţelegem la care categorie pot fi atribuiți cei 386 de copii și 381 de femei cu prunci. Am discutat cu multe dintre acele persoane. Din relatările lor am stabilit circumstanțele acelei drame. Iată doar câteva mărturisiri:

„Întâi a fost arestat tata și dus la închisoare. Peste câteva zile mama cu 5 copii a fost deportată”.

„Tata cu fata și băiatul au fost luați noaptea din casă și duși la gară, mama a rămas pentru că în acea seară nu era acasă”.

„Mama era pe deal la prășit, unde a rămas peste noapte. Pe la miezul nopții, de acasă, a fost luată bunica şi cei doi nepoți. A doua zi mama, aflând despre cele întâmplate, a alergat la sovietul sătesc și a insistat să plece şi ea după copii. A ajuns la Mateuți, unde au urcat-o în alt vagon. Peste mai multe zile, în Altai, și-a găsit copiii. Peste câţiva ani o funcţionară de acolo, aflând că tatăl nostru a luptat în Armata Sovietică şi a căzut pe front, i-a ajutat mamei să se întoarcă din Siberia acasă, la Bieşti”.

"Mama era la prășit când o vecină a venit și i-a spus că soldaţii îi iau copiii. Alergând acasă, a găsit casa plină cu soldați. A fost deportată împreună cu cei 4 copii. Tata, ceva mai înainte, fusese arestat și condamnat pentru că era om gospodar”...

Ascultând mărturiile şi analizând documentele de arhivă, am ajuns la nişte concluzii șocante. O parte dintre bieștenii ridicaţi în noaptea de 6 iulie 1949 au fost urcați în primul vagon al garniturii. Alţi 10 bieșteni, ridicaţi deja pe 8 iulie, au fost urcați în ultimul din cele 47 de vagoane ale eșalonului. Se vede că nu aveau cu ce umplea toate vagoanele şi au mai revenit în localităţile „cu rezerve”.

Adică noi, basarabenii, am avut Holocaustul nostru, pe care nici o guvernare de atunci încoace nu vrea să-l recunoască. Dacă lumea noastră ar cunoaşte în detalii dimensiunile acestei drame umane, ar conştientiza efectele asupra poporului de pe acest meleag şi nostalgia după stalinism, socialism, fratele mai mare ar lipsi cu desăvârșire.   

- Ați dezvelit recent la Biești o piatră comemorativă în memoria consătenilor deportați. 

- Acest monument modest a fost inaugurat de Duminica Mare, adică la 4 iunie 2017. Anterior în presă au apărut afirmații că ”primarul de la Biești nu permite; primarul de la Biești se opune instalării unui monument dedicat deportaţilor”. Şi asta fără ca autorii publicaţiilor să fi încercat să afle punctul meu de vedere. Au fost niște afirmații false cu tentă politică. Eu m-am opus lucrurilor făcute de mântuială, cu greşeli regretabile. Spre exemplu, erau cazuri când persoana a fost trecută în listă repetat: cu numele de până la căsătorie și cu numele după căsătorie. În lista inițială de represaţi propusă nouă de o formațiune politică erau 141 de nume. După ce am verificat-o minuţios în listă au rămas 59 de nume. Personal am mers la Arhiva de Stat și am făcut ultimele precizări în baza documentelor de arhivă. Or, au fost liste pregătite din timp ale familiilor ce urmau a fi deportate și listele cu familiile deportate care erau deja în vagoanele eșalonului nr. 97157. 

Noi am dorit să fim cât mai aproape de adevărul istoric. În cadrul Consiliului comunal Biești a fost creat un grup care a lucrat asupra listei persoanelor deportate în toate perioadele.

Nu avem încă o informație deplină despre anul 1940. Știm doar, după cum scrie și actrița Stela Popescu, că tatăl ei, Vasile Popescu, care era director de școală la Slobozia-Hodorogea, a fost arestat și condamnat. Probabil, au fost și alte arestări ale intelectualilor, reprezentanților unor partide politice care au dispărut fără urmă. Asup-ra informațiilor despre deportările din 1941 încă lucrăm.

O pată albă sunt represiunile contra unor săteni care au fost luați de acasă și împușcați prin subsolurile NKVD de la Orhei și Chișinău, informație pe care de asemenea nu o putem deocamdată găsi.

- La 6-8 iulie la Biești vor avea loc anumite evenimente?   

- Vom depune flori la piatra comemorativă, ne vom întâlni cu persoanele care au fost deportate pentru a aduna noi informații despre acele timpuri tragice în istoria poporului nostru.


Ion Cernei

Cu un clic în partea de sus dreapta a acestei pagini intră pe pagina de facebook a CUVÂNTUL-ui şi spune-ţi opinia, pune întrebări, dialoghează, distribuie să vadă şi prietenii tăi.