Încă un monument în memoria celor deportaţi, la Podgoreni

  • 27 Martie 2015, 00:18
  • Vizualizări: 1762
Încă un monument în memoria celor deportaţi, la Podgoreni

În imagine: Veronica Popescu între rude şi consăteni la monumentul ridicat la Podgoreni în memoria victimelor regimului comunist

Un monument în memoria victimelor regimului comunist a fost inaugurat duminică la Podgoreni, raionul Orhei. La eveniment au participat sute de săteni, precum şi mai mulţi invitaţi din diferite localităţi ale raionului Orhei, victime ale deportărilor sau rude ale acestora, printre care şi dl Ştefan Topală, doctor habilitat, originar din partea locului, dar şi un grup de activişti ai Partidului Liberal în frunte cu deputatul Valeriu Munteanu. Apropo, după cum s-a menţionat în cadrul festivităţii, cu concursul PL, în ultimii ani, în republică au fost edificate circa 150 de monumente în memoria deportaţilor.

Dl Ştefan Topală, care a jucat un rol deosebit în înălţarea acestui monument, a vorbit în faţa consătenilor săi cu emoţii despre calvarul prin care, alături de alte sute de familii, a trecut şi familia sa, inclusiv sora deportată în Siberia.

La eveniment a participat şi Veronica Popescu-Mihu, în vârstă de 80 de ani, sora lui Grigore Mihu, membrul organizaţiei clandestine Majadahonda, care, precum remarca dl Ştefan Topală într-un interviu pentru săptămânalul CUVÂNTUL, ”la vârsta de 20 de ani şi-a jertfit viaţa pentru tricolor cu deviza paşoptistă pe buze: Ori învingem, ori murim!!!". Timp de aproape un an a activat ca membru al organizaţiei ilegaliste studenţeşti din Orhei Majadahonda, care a fost trădată de un turnător şi lichidată în februarie 1941. Majoritatea membrilor au fost condamnaţi la ani grei de puşcărie, iar 8 membri, inclusiv G.Mihu, au fost împuşcaţi. Peste 51 de ani, G. Mihu a fost reabilitat”.

Dna Veronica a venit la dezvelirea monumentului de la Pelivan, împreună cu familia fiului şi cei doi nepoţi. În Siberia a fost deportată împreună cu mama şi sora.

”În iulie 1949 aveam 14 ani neîmpliniţi când am fost duşi în Siberia în vagoane pentru vite. Din acel moment nu numai copilăria, dar şi tinereţea ne-a fost răpită. Am impresia că omul nostru s-ar putea deprinde cu de toate, însă cu umilinţa care am îndurat-o acolo – niciodată. Solidari cu noi erau şi ruşii, oamenii de alte etnii care fusese deportaţi încă în anii 30. Am muncit la fermă, pe geruri de 30 de grade şi mai mult, eram plătiţi rău, dar pe de asupra trebuia să suportăm un regim de surghiun, cu multe lipsuri. Nu ne-am pierdut cu firea acolo: munca şi credinţa în Cel de Sus şi speranţa că într-o bună zi vom reveni la baştină ne-au salvat. Când a murit Stalin, am înţeles că întoarcerea la baştină este posibilă. Dar nu ne-au dat voie să revenim nici în Podgoreni, satul meu, nici la Chiştelniţa, baştina soţului. Ne-am stabilit la Pelivan, care acum e baştina copiilor şi nepoţilor noştri”, ne spune dna Veronica.

După festivitate dna Veronica a ţinut neapărat să le arate casa părintească copiilor şi nepoţilor. ”A fost construită temeinic, cu garanţie pentru 100 de ani şi mai bine. Atâta timp cât am fost în Siberia, am fost cu gândul la acest cămin atât de drag sufletului. Dar nu ne-au dat voie să mai revenim aici chiar şi după 1956 or, regimul a slăbit, dar mai omenos nu s-a făcut. Doar după 1990 casa ne-a fost retrocedată. Acum în ea trăieşte un bun gospodar. Pentru noi, foştii deportaţi, este foarte important că peste ani s-a spus, totuşi, adevărul despre fărădelegile comuniste şi se face totul pentru a înveşnici numele acelor martiri”, a mai remarcat doamna Veronica.

Valeriu Munteanu, vicepreşedintele PL le-a mulţumit locuitorilor din Podgoreni că nu au uitat de durerea neamului şi a declarat că a rămas impresionat de numărul mare de oameni prezenţi la eveniment.

Monumentul a fost sfinţit de părintele Gheorghe Moloşnic, parohul bisericii din localitate, care i-a pomenit pe toţi cei 86 de consăteni, numele cărora sunt încrustate pe placa de marmură neagră. După ceremonie, cei prezenţi au participat la o masă de pomenire.

Ion Cernei