Era hoţilor şi a pupcuriştilor oricum e limitată

Republica Moldova intră ferm în istoria secolului XXI ca ţară a tâlharilor, pupcuriştilor şi sărăciei.

Nu zic ba, situaţii de rea pomină au mai fost pe acest meleag. De exemplu, la sfârşitul anilor ’40 ai secolului trecut. Acum se ştie cu certitudine că foametea din 1946-1947, deportările şi represiunile staliniste au fost organizate de „eliberatori” cu participarea activă a mai multor cozi de topor locale. Când au fost desecretizate listele deportaţilor şi represaţilor de regimul comunist-stalinist, am găsit că din unele localităţi fuse-se deportate doar câteva familii, iar din altele – zeci de persoane. Mai mulţi martori ai acelor ilegalităţi lămureau fenomenul foarte simplu: acolo unde la cârma localităţilor erau oameni cumsecade, cu frică de Dumnezeu, s-a făcut tot posibilul ca să sufere cât mai puţină lume. Şi dimpotrivă, localităţile care ajunsese pe mâna lichelelor au plătit cu zeci de familii de gospodari distruse, cu o degradare regretabilă a moralei şi relaţiilor omeneşti bazate pe poruncile biblice: să nu ucizi, să nu furi, să nu ridici mărturie minciunoasă împotriva aproapelui tău, să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău ş.a.

După declararea independenţei R.Moldova, s-au făcut mai multe încercări de a promova o lege a lustraţiei, care ar fi permis deconspirarea oficială a autorilor şi complicilor crimelor săvârşite de regimul comunist-stalinist împotriva neamului nostru, a sute şi mii de oameni nevinovaţi. Ar fi fost o lecţie istorică pentru urmaşi, o demonstraţie a faptului că o societate bazată pe minciună, desfrâu, făţărnicie, hoţie, imoralitate este sortită. Neamul nostru s-ar fi spălat de multe păcate, dar şi de o posibilă repetare a acestora în viitor. Spre regret, acea lege n-a trecut. Pentru că mulţi dintre demnitarii care trebuiau s-o promoveze şi s-o voteze se simţeau cu musca pe căciulă.

Iar răul nedescoperit şi nepedepsit devine mai puternic, mai periculos. Astfel am ajuns în situaţia actuală, când R.Moldova s-a pomenit capturată de un grup organizat de aventurieri care, într-o perioadă relativ scurtă, au reuşit să-şi subordoneze organele de drept, inclusiv justiţia, majoritatea structurilor statale, să se înconjoare cu o clică de pupcurişti de factură nouă, bine şcoliţi, care, de dragul unor profituri nemeritate, sunt gata la orice mârşăvenii. Încălecând puterea, noii guvernanţi s-au apucat să prade în modul cel mai cinic ţara şi poporul, să-şi bată joc de idealurile noastre, să compromită în faţa lumii întregi imaginea şi numele acestui neam şi acestei ţări. Delapidări din vistieria statului şi din buzunarele cetăţenilor, ca cele înregistrate în ultimul deceniu în Republica Moldova, istoria acestui meleag nu cunoaşte. Reprezentanţii guvernării actuale figurează drept subiecţi ai unor infracţiuni de sute de milioane şi dosare penale în România, Federaţia Rusă, Marea Britanie, Olanda ş.a. Între timp însă continuă să-şi facă mendrele pentru că, vedeţi, justiţia moldovenească n-a demonstrat că ei ar fi vinovaţi de ceva! Dar cum să demonstreze, dacă justiţia este sub călcâiul celor sub ochii şi cu participarea cărora s-au furat (nu-i exclus că acest proces continuă) zeci de miliarde de lei publici, ce produc alte crime? Dacă guvernarea nu ar fi fost implicată în fărădelegea cu miliardul, le-ar fi dat peste mâini făptaşilor din start, pentru că avea la dispoziţie toate informaţiile şi posibilităţile, sau îi trăgea la răspundere ulterior. S-a ales altă cale – de a pune toată povara acestei hoţii pe umerii poporului.

Experţii au calculat: furtul miliardului înseamnă că fiecăre cetăţean al Republicii Moldova a fost prădat de 20 de mii de lei.

Dacă un hoţ ordinar fură de la cineva 20 de mii de lei, este băgat la puşcărie. Iar hoţii neordinari care au prădat ţara de miliarde continuă să rămână în funcţii de stat bine plătite şi să-şi facă mendrele mai departe, fericind, cu ajutorul pupcuriştilor, lumea cu concerte, cârnăciori şi turte gratuite.

Când am păşit pragul anului 2017 guvernanţii se jurau că pe parcursul lui hoţii miliardului vor fi deconspiraţi şi traşi la răspundere. Asta nu s-a întâmplat şi eu cred că nici nu se va întâmpla atâta timp cât ţara va fi guvernată de actualul regim şi lichelele lui. Dar sunt sigur, până la urmă autorii tuturor fărădelegilor, atât organizatorii, coordonatorii, cât şi pupcuriştii-complici, vor răspunde pentru faptele lor. Dacă nu în faţa legii, în faţa lui Dumnezeu – numaidecât. M-am convins nu o dată de acest adevăr. Cine nu crede şi vrea să se convingă de acest lucru, să urmărească atent soarta de mai departe a acestui regim şi susţinătorilor lui…

Tudor Iaşcenco

 

 

Source: cuvintul.md

Distribuie

Facebook Comentariu

Leave a Comment