Doi fermieri, două realităţi

  • 8 Mai 2015, 14:13
  • Vizualizări: 1244
Doi fermieri, două realităţi

În imagine: Remi Dumery, bine dispus, în calitate de participant la o expoziţie agricolă din Franţa. Foto: Antoine Jeandey

Acordul de Asociere R.Moldova – Uniunea Europeană prevede cooperarea dintre părţi în domeniul agriculturii şi al dezvoltării rurale, inclusiv facilitarea înţelegerii reciproce a politicilor de dezvoltare agricolă şi rurală, promovarea modernizării şi a caracterului durabil al producţiei agricole, schimbul de cunoştinţe şi de bune practici referitoare la politici de dezvoltare rurală pentru a promova bunăstarea economică a comunităţilor rurale, îmbunătăţirea competitivităţii sectorului agricol şi a eficienţei şi a transparenţei pieţelor, diseminarea cunoştinţelor către producătorii agricoli şi promovarea serviciilor de informare publică a acestora ş.a.

În această ordine de idei, împreună cu Antoine Jeandey, redactor-şef al revistei WikiAgri din Franţa ne-am propus să analizăm condiţiile de activitate, posibilităţile şi realizările unui fermier-tip, luând ca bază o gospodărie din centrul Franţei şi alta din centrul R.Moldova.

 

Cerealierul francez: o afacere profitabilă şi stabilă

Rйmi Dumery trăieşte şi activează în zona cerealieră Beauce, departamentul Loiret, situat în centrul Franţei, în apropiere de oraşul Orleans. Dânsul are o experienţă solidă în agricultură, lucrează 130 de hectare, o parte din care îi aparţin, iar altă parte de terenuri le arendează. Cultivă grâu (70 ha), porumb (20 ha) şi sfeclă irigată (18 ha), rapiţă (20 ha), iar 2 ha sunt destinate pentru activităţi experimentale efectuate de întreprinderi naţionale ce se ocupă de cercetări ştiinţifice în domeniul agriculturii. Două treimi din culturi sunt irigate, 55% au o destinaţie nealimentară. În special, 80% din rapiţă este destinată pentru producerea biodiesselului.

 

Toate culturile sunt profitabile

Pentru lucrarea terenurilor şi îngrijirea acestor culturi fermierul dispune de 4 tractoare (susţine că de fapt sunt de ajuns 2), unul din care are 35 de ani, altele două – câte 10 ani şi al patrulea – 5 ani; o combină cu hederul de 4,2 m, o uscătorie pentru porumb, un depozit cu capacitatea de 600 de tone, de asemenea pluguri, boroane, semănători, distribuitor de îngrăşăminte, alt inventar agricol. Dumnealui a precizat că toate operaţiunile de pregătire a solului, semănat, îngrijire, recoltare le înfăptuieşte singur, fără a apela la serviciile unor angajaţi, salariul lui anual fiind de 22 mii euro (8,8% din cifra de afaceri a gospodăriei). Întrebat despre cheltuielile suportate pentru îngrijirea unui hectar de culturile respective, producerea unei tone de producţie şi veniturile obţinute de la comercializarea acestora, fermierul Rйmi Dumery ne-a prezentat următoarea tăbliţă:

După cum se vede din tăbliţă, sursele principale de acoperire a cheltuielilor de producţie sunt resursele obţinute de la comercializarea produselor agricole şi subvenţiile din fondurile europene. Fermierul a precizat, că acum gospodăria sa primeşte anual din fondurile europene subvenţii în mărime de circa 30-35 mii de euro, dar începând cu anul 2019, graţie modificării schemei de subvenţionare, acestea se vor reduce până la 25 mii de euro.

 

Evidenţa contabilă – oglinda activităţii

Solicitat să descifreze veniturile şi cheltuielile gospodăriei, Rйmi Dumery ne-a prezentat raportul financiar pentru a. 2013, care reflectă foarte detaliat activitatea economică-financiară a fermierului. Potrivit acestora, cifra de afaceri a gospodăriei în anul respectiv a constituit 249120 de euro, din care 220 de mii au fost încasate din comercializarea producţiei, restul reprezentând subvenţiile din fondurile europene.

Cea mai mare sumă din venituri - 46 mii (18,5%) a fost cheltuită pentru procurarea îngrăşămintelor, 28,4 mii (11,4%) – pentru procurarea seminţelor, 20,9 mii (8,4%) - pentru întreţinerea echipamentului, 18,4 mii (7,4 %) - pentru erbicide, 14,6 mii (5,9%) – pentru carburanţi şi lubrifianţi, 15,4 mii (6,2%) - pentru arenda pământului, 8,7 mii (3,4%) – pentru gaze, electricitate, apă pentru irigare. Pentru remunerarea muncii (precum menţionam mai sus, toate lucrările le înfăptuieşte fermierul) au fost cheltuiţi 22 mii euro (8,8 %).

 

Impozite şi contribuţii voluntare obligatorii

Producătorii agricoli din Franţa achită mai multe impozite şi taxe. Rйmi Dumery a remarcat, că fiecare cerealier francez plăteşte o contribuție voluntară obligatorie (CVO) pentru grâul moale, în mărime de 0,7 euro/tonă şi alta în ansamblu pentru cereale (0,51 euro/tonă). Contribuţia voluntară pentru culturile tehnice este mai mare: 2,68 euro pentru o tonă de rapiţă, 3,09 euro pentru o tonă de floarea soarelui, 3,05 euro – pentru o tonă de soia ş.a.m.d. Această taxă este destinată pentru finanţarea cercetărilor ştiinţifice în domeniile respective, în special selectarea soiurilor noi, producerea seminţelor. Taxa ONIC se plăteşte pe cifra de afaceri a fermelor de cereale şi este egală cu 0.30 euro/tonă. Adică, în total la o tonă de cereale fermierul achită o contribuţie voluntară de 1,57 euro.

În calitate de impozit funciar fermierul a achitat 314,8 euro (0,13% din venitul total), alte taxe şi impozite s-au cifrat în total la 4,72 mii euro (1,9%) din venitul global.

 

Rezerve şi variante

Posibilităţile de dezvoltare a gospodăriei sale, în opinia fermierului, sunt doar câteva: creșterea bene-ficiului raportat la hectar, ceea ce presupune sporirea productivităţii culturilor şi a calităţii producţiei; cultivarea unor culturi cu o plusvaloa-re mai mare (semințe, legume...), prestarea de servicii agricole altor gospodării.

Problema comercializării producţiei Rйmi Dumery o soluţionează pe câteva căi. Producătorul francez, spune dumnealui, poate să-şi comer-cializeze producţia prin cooperativele de întreprinzător, care fixează preţurile de achiziţie la început de sezon. Conlucrarea cu o cooperativă reprezintă o garanţie, pentru că ştii de la început pe ce poţi miza. Există şi calea să-ţi comercializezi singur producţia. În acest caz poţi câştiga dacă ai posibilitate să depozitezi şi să păstrezi producţia, ca să prinzi nişte eventuale momente, când piaţa propune preţuri mai bune. De obicei, majoritatea fermierilor practică ambele variante.

 

Schema subvenţiilor din fondurile europene - în process de reformare

O componentă importantă în cifra de afaceri a producătorilor agricoli din Franţa sunt subvenţiile din fondurile europene. Până acum, subvenţiile variau în funcție de tipul de producție: cele mai mari fiind oferite pentru suprafeţele ocupate cu culturi de câmp, iar cele mai mici – pentru creşterea animalelor pentru carne şi lapte.

Conform noii Politici Agricole Comune, votată în 2012, dar care intră în vigoare în a. 2015, plata unică se împarte în trei părți: plata de bază, plata verde și plata de redistribuire. Ajutorul se va achita la hectar, iar suma va fi armonizată treptat, tinzând spre una medie naţională de 243 euro la hectar, neţinându-se cont de genul de activitate a fermierului.

 

Fermierul din Moldova: entuziasm şi speranţe

Mihai Cebanu

Mihai Ciobanu, fondatorul şi proprietarul GŢ „Mihail Ciobanu” este unul din cei mai tineri fermieri din raionul Rezina. Are 24 de ani, locuieşte în s. Buşăuca, este căsătorit şi împreună cu soţia Olesea cresc doi copii gemeni. Mihai deja al cincilea an gestionează circa 200 de hectare de terenuri agricole, o parte din care sunt proprii, altele – arendate de la consăteni. Activitatea de fermier Mihai o îmbină cu cea de student la Universitatea Agrară din Moldova, secţia cu frecvenţă redusă, dorind să devină specialist licenţiat în business şi economie. Cultivă cereale din prima grupă, porumb, floarea soarelui, aceste culturi ocupând cote aproape egale în asolamentul suprafeţelor gestionate.

 

La început de cale, cu optimism

Acum o lună şi ceva gospodăria a procurat din Franţa două tractoare Massey Ferguson, marcă americană, dar produse în Anglia. „Nu-s noi, dar le-am preferat din câteva motive: am plătit pentru un Massey Ferguson preţul unui MTZ nou, dar ele consumă de două ori mai puţin combustibil; sunt mult mai comode şi au o perioadă de exploatare mult mai lungă decât tractoarele produse în CSI. Astfel azi dispunem deja de 3 tractoare, o combină de producţie germană pentru cereale şi tot utilajul agricol necesar. Cu această tehnică putem lucra suprafeţe mult mai mari decât cele de care dispunem şi în continuare prevedem să prestăm servicii şi altor fermieri din sat şi localităţile megieşe”, a menţionat Mihai, precizând că tot personalul gospodăriei este constituit din patru oameni: dânsul, soţia, un mecanizator şi un magazioner.

Întrebat dacă este satisfăcut de rezultatele muncii sale, Mihai a răspuns că, deşi nu prea are cu ce se lăuda, rămâne optimist. „Suntem abia la început de cale. Pentru noi grâul este o cultură nerentabilă, pentru că strângem undeva 2,5 tone la hectar. Ca să obţii o roadă mai mare trebuie să aplici o cantitate sporită de îngrăşăminte, să alegi soiuri performante. Dar acestea costă bani grei, de care noi încă nu dispunem. Cu dificultate am obţinut un credit şi am procurat cele două tractoare. Totuşi, rezervăm anual pentru grâu 60-80 ha, pe care-l creştem pentru nevoile proprii, dar şi pentru a ne răsplăti cu arendatorii. Porumbul şi floarea soarelui sunt mai convenabile. În anul trecut, de exemplu, deşi am luat în medie la hectar 1,6 tone de seminţe, beneficiul de la fiecare tonă vândută a constituit circa 2 mii de lei. Şi porumbul ne-a dat profit, astfel gospodăria a încheiat anul cu un venit curat de peste două sute de mii de lei”, a precizat Mihai.

Mii de moldoveni de seama lui Mihai îşi caută norocul în alte ţări. Dânsul a ales cariera de fermier în satul de baştină din mai multe considerente. În primul rând, pentru că se bucură de ajutor şi susţinere din partea părinţilor şi rudelor. În al doilea rând, pentru că este încrezut în şansele afacerii sale. „Pământul nostru este mult mai fertil decât cel din Franţa sau Germania. Lucrându-l cum se cuvine, folosind soiuri de culturi şi tehnologii performante, noi putem să sporim de câteva ori productivitatea terenurilor, dar şi veniturile, ceea ce este imposibil pentru agricultorii din ţările europene”, este de părere fermierul.

 

Ce aşteaptă Mihai de la stat

În acelaşi timp, Mihai Ciobanu recunoaşte că aceste şanse pot deveni reale numai graţie unei susţineri adecvate din partea statului, ceea ce în R.Moldova este o problemă serioasă. Majoritatea absolută a gospodăriilor agricole din Moldova de mai mulţi ani nu beneficiază de careva ajutoare din partea statului. Subvenţii primesc doar anumite categorii de producători, cei care iau credite de la bănci, plantează livezi, vii, etc. Preţurile la producţia agricolă în R.Moldova le dictează întreprinderile monopoliste de prelucrare şi desfacere, acumulând astfel, pe contul agricultorilor, venituri fabuloase. În cadrul acţiunilor de protest ale agricultorilor din aprilie 2015, Mihai Ciobanu menţiona, că în cei patru ani de când activează, gospodăria sa a beneficiat de o reducere de 25 la sută din preţ doar când a procurat cele două tractoare. În opinia lui, cea mai mare parte din subvenţii ar trebui repartizate la hectar, ca să ajungă la toţi agricultorii, indiferent de mărimea gospodăriei şi genul de activitate, iar cu altă parte - de susţinut nişte domenii (culturi) prioritare. Şi schema de impozitare a producătorilor agricoli ar trebui revăzută şi simplificată. Un impozit agricol unic la hectar, scutirea totală sau parţială de impozite a fermierilor în primii 3-5 ani de activitate, demonopolizarea pieţei agricole din ţară, o implicare concretă a autorităţilor în promovarea producţiei agroalimentare moldoveneşti la export ar contribui mult la depăşirea crizei şi la dezvoltarea sectorului agrar, crearea acelor mii de locuri de muncă noi, promise de autorităţile de toate culorile din ultimele două decenii.

Mihai este convins că singura cale de soluţionare a acestor probleme este implementarea treptată şi în R.Moldova a practicilor şi standardelor de activitate ale Uniunii Europene.

Antoine Jeandey (WikiAgri), Tudor Iaşcenco (CUVÂNTUL)

 

 

Casetă:

Franţa a ratificat Acordul de Asociere

Republica Moldova – Uniunea Europeană

Adunarea Naţională a Franţei a ratificat în variantă finală Acordul de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, după ce acesta a fost ratificat şi de Senat. Franţa este al 18-lea stat care ratifică acest acord.

Potrivit serviciului de presă al Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM, în timpul dezbaterilor deputaţii francezi au declarat că Republica Moldova este cea mai democratică ţară din vecinătatea estică a Uniunii Europene şi cel mai francofon şi francofil stat din Europa de Est.

Totodată, deputaţii francezi au menţionat că Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană va contribui la dezvoltarea Republicii Moldova şi la creşterea nivelului de trai al cetăţenilor.

 

Moldova+ Materialele au fost realizate în cadrul proiectului "Consolidarea independenţei în mediile de comunicare din Moldova", implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent în colaborare cu Internews