Dodon creează conştient Moscovei pârghii de negociere

  • 21 Iulie 2017, 15:47
  • Vizualizări: 248
Dodon creează conştient  Moscovei pârghii de negociere

Președintele prorus Igor Dodon face jocurile Rusiei în ceea ce privește Transnistria și accederea în Parlamentul de la Chișinău a unor deputați transnistreni, care apoi să pericliteze definitiv și irevocabil vreun parcurs al R. Moldova înspre UE. Scenariul ar aparține Rusiei și intereselor sale în regiune, iar Dodon și-a concentrat toată retorica spre „reîntregirea țării cu regiunea transnistreană” pentru 2020, așa cum a și declarat recent la postul de televiziune al socialiștilor, NTV. Într-un joc mai mare, la un nivel mult mai complex cu caracter mondial, Dodon nu face decât să ofere piese de puzzle Rusiei în a-și construi negocierile cu SUA, sacrificând interesele Chișinăului. Sau mai bine zis oferindu-le gratuit Moscovei, în schimbul susținerii politice la care visează pe termen nelimitat.

 

Rusia îşi doreşte un Kaliningrad în Moldova

Această conlucrare Kremlin-Dodon vizează în ultima fază crearea unor entități de tip Kaliningrad, care să funcționeze ca avanposturi militare ale Rusiei în regiune. Puncte de presiune pe care Moscova să le poată accesa fie în negocieri politice, fie chiar și militar. Toate acestea, în cazul în care negocierile cu SUA vor eșua pe dosarele grele ale Ucrainei și Siriei.  Iar Dodon lucrează pentru a oferi aceste avantaje Rusiei prin sacrificarea stabilității și așa șubrede a R. Moldova în aceste jocuri geopolitice la nivel mai înalt.

„Administrația Trump încă nu și-a definit politica față de Ucraina, dar și față de conflictul din Transnistria. În ambele cazuri este foarte important să nu se recurgă la soluția unui statut special pentru teritoriile controlate de Rusia, respectiv Donbasul în Ucraina și Transnistria în Republica Moldova. Rusia urmărește introducerea unor statute speciale anume în aceste regiuni, o politică a Rusiei desemnată exclusiv pentru Ucraina și pentru R. Moldova. Rusia nu urmărește nicăieri în altă parte acest concept. Teritorii cu statut special, controlate de Rusia, care ar deveni enclave atât în Ucraina, cât și în Republica Moldova. În mod nominal, pe hârtie, aparținând Ucrainei și, respectiv, Republicii Moldova, dar în practică – sub controlul deplin al Rusiei prin interpușii ei locali. Scopul este ca reprezentanții numiți de Rusia în aceste două teritorii – Donbas și Transnistria – să exercite influență politică, chiar puteri de blocaj în sistemele politice din Ucraina și, respectiv, din Republica Moldova, să blocheze orientarea prooccidentală a acestor două țări. Acesta este scopul Rusiei. Introducerea unui statut special în Transnistria ar crea un precedent foarte rău pentru Ucraina și invers - introducerea unui statut special în oricare dintre aceste două teritorii ar fi folosită pentru a intensifica presiunile asupra celorlalte țări să introducă un statut asemănător”, a declarat recent analistul american Vladimir Socor, într-un interviu pentru Radio Europa Liberă.

 

Cum se joacă la nivel mai mare

De altfel, interesul sporit al SUA pentru susținerea ideii geopolitice „Intermarium” (idee poloneză a unui brâu de securitate, gândit inițial să oprească o conlucrare ruso-germană în Europa - n.r.) , într-o versiune upgradată și un pic mai complexă, ar putea spori acțiunile Rusiei în zona Transnistriei. Denumită „Inițiativa Celor Trei Mări” (Baltică-Adriatică-Neagră), aceasta vine astăzi într-un format mai complex care să opună rezistență oricăror valențe militariste pe care Rusia și le afirmă tot mai insistent în regiunea răsăriteană a Europei. SUA au dat un semnal clar al „reînvierii” ideei de Interma-rium, enunțată de mareșalul polonez Josef Pilsudski, în urmă cu circa 100 de ani.

Primul lider est-european primit la Casa Albă a fost președintele român Klaus Iohannis, după care a urmat vizita lui Trump în Polonia, acolo unde liderul american a declarat că SUA vor sta alături de Polonia în fața oricăror pericole, chiar și de ordin militar. Mesajul era destinat în ecou către Moscova.

Recent, analistul în geopolitică de la centrul american "Stratfor", George Friedman, a explicat pe larg ce anume înseamnă această reînviere a Intermarium (Międzymorze, în limba poloneză) și cât de important va fi rolul României și Poloniei într-o astfel de construcție securitară. În termeni militari, acestea vor avea rolul unor FOB-uri (forward operating base – n.r.) în calea unor potențiale tentative de agresiune militară a Rusiei îndreptate împotriva Europei. De asemenea, prima întâlnire recentă avută de Trump și Putin în marga reuniunii G-20 din Germania, a durat de patru ori mai mult decât era preconizată, iar declarațiile celor doi de după au fost în mare parte laconice. Fapt ce nu denotă decât încordare și lipsă de consens pe dosarele cele mai importante ale momentului precum Ucraina, Siria sau Coreea de Nord.

 

Joaca de-a scenariile: război sau federalizare?

De altfel, declarația recentă a Dumei de Stat cu privire la apărarea drepturilor cetățenilor săi din Transnistria, care ar fi supuși unei blocade combinate a Chișinăului și a Kievului, a fost dată fix înaintea întâlnirii dintre Trump și Putin. Tocmai pentru a crea acele pârghii de influență Rusiei în negocierile cu americanii. În urmă cu câțiva ani, Rusia și-a schimbat și doctrina militară ce îi permite intervenții militare în străinătate în chipurile apărarea cetățenilor săi, situație ce permite un cadru juridic armatei ruse de a interveni oriunde pe glob. Prin urmare, președintele Comisiei din Dumă pentru CSI, integrare euroasiatică și relații cu compatrioții, Leonid Kalașnikov, a spus în urmă cu câteva zile, că situația din Transnistria poate escalada într-un conflict militar deschis, la fel ca în Donbas, dacă cele două capitale menționate nu ridică „blocada” asupra regiunii separatiste transnistrene.

Eșecul negocierilor ruso-americane în format bilateral de la G-20 din Hamburg se poate citi printre rânduri, după ce Moscova l-a scos din nou de la naftalină pe politologul Stanislav Belkovski, cel trimis să fluture în 2004, pe la nasul României așa-numitul „plan Belkovski” de reunificare a R. Moldova cu România, cu condiția acceptării unui „nou Kaliningrad” peste Nistru și cu un „mort în casă”, băgat prin intermediul UTA Găgăuzia. Oferta venea după ce căzuse planul Kozak de federalizare a R. Moldova pe care fostul președinte Vladimir Voronin l-a întors în ultima clipă sub presiune americană. Belkovski vorbește astăzi, la radioul „Ecoul Moscovei”, despre faptul că Rusia nu a renunțat la ideea federalizării R. Moldova, după modelul Kozak. Moscova trimite tot felul de mesaje în eter în speranța că cei interesați vor mușca și își vor face strategii de negociere pe croiala Rusiei.

 

Prioritatea Kremlinului este și prioritatea lui Dodon

Între timp, la Chișinău, Dodon pare să-și fi fixat deja ca țintă principală a mandatului său o politică de apropiere față de Transnistria, însă „avansurile” sale politice au fost respinse constant de către „omologul” său de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski. Cu toate acestea, Dodon simulează patriotismul și declară că, în 2020, R. Moldova va avea în componența sa de facto și regiunea separatistă transnistreană.

De altfel, Dodon a și promovat atragerea deputaților din stânga Nistrului într-un viitor Parlament de la Chișinău. „Eu foarte mult sper că termenul real de unire a țării este anul 2019-2020. În 2018 vor fi alegeri, până la alegerile parlamentare în Republica Moldova, nu vom putea rezolva această problemă. Există majoritatea parlamentară care blochează, care sunt pentru NATO și Unirea cu România. Așa că până nu vom elimina aceste elemente care împiedică și ei nu vor fi la guvernare. După aceasta vom crea fundamentul pentru a ne apropia de regularizare politică”, a declarat recent Dodon la NTV.

 

Tangou în pași stângaci

Președintele prorus Igor Dodon promovează intens această idee a schimbării actualului sistem de vot și introducerea în viitorul format al Parlamentului și a unor parlamentari din stânga Nistrului. Acest lucru ar echivala cu înclinarea decisivă a balanței spre o majoritate prorusă și anti-UE. Așadar, Dodon va putea mult mai ușor să acceseze scenariul modificării Constituției și oferirii pentru sine a unor puteri nelimitate ca președinte după modelul rusesc sau bielorus. Nimic din toate acestea nu au de-a face cu așa-zisul său patriotism sau reîntregirea statului, ci un pur interes cinic și politicianisto-machiavellic de a se instala pe viață la conducerea Moldovei. „Trebuie să asigurăm ca cei din Transnistria să fie prezenți în Parlamentul Republicii Moldova. Votul în diaspora să fie asigurat pentru două zile, astfel încât să fie facilitat accesul votanților aflați departe de secțiile de votare'', a declarat Igor Dodon în luna aprilie a acestui an.

Miza reală pentru Dodon este puterea absolută, iar pentru acest deziderat este dispus să joace în dosarul transnistrean după cum îi va cânta Moscova, pe care apoi partea rusă îl va folosi în negocierile mai înalte cu SUA. Rolul său este de mic pion al Moscovei într-o viitoare construcție arhitecturală nouă de putere în Europa. Una care fie să garanteze echilibrul de putere, fie să ducă această confruntare SUA-Rusia la un alt nivel pe care nimeni nu și-l dorește după peste 70 de ani în Europa.

În imag La parada militară din 9 mai 2017 de la moscova Dodon a fost unicul şef de stat străin prezent şi a stat alături de Putin. Foto TASS.

 

Preluat din EvZ Moldova