Discriminarea – viciul societății

  • 14 Octombrie 2016, 17:53
  • Vizualizări: 529
Discriminarea – viciul societății

       Discriminarea este o temă destul de des abordată în prezent. Prin acest  concept al discriminării se înțelege tratamentul diferit aplicat unei persoane sau unui grup de persoane, în legătură cu recunoașterea sau exercitarea drepturilor de către acesta, din cauza că are o caracteristică specifică. Acesta  poate fi criteriul de rasă, culoare, naționalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vârstă, dizabilitate, opinie sau apartenență politică, orientare sexuală sau orice alt criteriu similar.

        Cu părere de rău, deși  discriminarea este interzisă în legislația Republicii Moldova, ne confruntăm cu acest fenomen tot mai des, în diverse domenii de actvitate: social, cultural, economic, politic etc.        Discriminarea este deosebit de periculoasă pentru societate, stat, individ. Persoanele discriminate suferă emoțional, le poate fi afectată încrederea în sine, încrederea în stat și în comunitate. Astfel, ele nu sunt implicate în deplină măsură în viața societății și, respectiv, nu pot contribui pe deplin la bunăstarea și economia societății, pot adopta un comportament negativ față de comunitate și stat. Ca urmare a acestei situații, toți avem de pierdut. În schimb, într-o societate care acceptă diversitatea și în care toți membrii sunt tratați egal, fiecare membru contribuie la bunăstarea și dezvoltarea comunității în care se află.

         Nediscriminarea și egalitatea ar trebui să ne intereseze pe fiecare dintre noi, pentru că la un moment dat în viață orice persoană s-ar putea afla pe nedrept într-o situație de dezavantaj datorită unei maladii sau datorită apartenenței reale sau prezumate la un anumit grup de persoane.

        Fiecare din noi suntem gata să strigăm că vrem respectare de drepturi, ne dorim libertăți, însă deseori, în loc să le promulgăm, noi ne abatem de la ele. Suntem prea rebeli în fața celor mai mici ca noi, ocolim pe cei care nu ne împărtășesc gîndurile, alteori suntem gata de a înjoși pe cei care nu corespund standartelor de societate și astfel, demonstrăm că înainte de a striga 

drepturi și libertăți, mai întâi ar trebui să ne revizuim comportamentul propriu ,  noi să fim  cei care demonstrăm obiectivitate în ceea ce facem.

        Cred că  măcar odată în viață ne-am confruntat cu câte un caz de discriminare. Când suntem mici, suntem privați de luare de decizii, când creștem, luăm parte la această linie patriarhală instaurată în societate, prin faptul că bărbații trebuie să conducă, iar femeile - să stea acasă, la bucătărie, copiii să nu aibă cuvînt la luarea deciziilor că-s mici, or,  atunci când ne angajăm undeva, nu suntem apreciați pe măsură, doar din considerente că suntem fără experiență, fără ca să ne permită măcar să arătăm de ce suntem în stare.

     M-aș referi, la exemple concrete din mediul școlar, întrucît  aici ne dezvoltăm de mici și căpătăm anumite cunoștințe despre viață și rolul nostru în schimbarea viitorului. E îmbucurător faptul că se organizează variate activități de sensibilizare , mediatizare a proceselor descriminatorii, a stereotipruilor și prejudecăților care persistă în rîndul variatelor categorii de oameni. Începînd cu noi, tinerii, care abia ne confruntăm cu marile probleme din jur, putem schimba lumea.

        De exemplu, un procent covărșitor din populația Republicii Moldova (82,5%) consideră că în societatea moldovenească există discriminarea în timp ce aproape jumătate dintre moldoveni (45,3%) consideră că incidența discriminării a sporit în ultimii 5 ani.
       Dacă aparținem anumitor grupuri sociale sau dacă în mod greșit se prezumă despre noi acest lucru, suntem expuși unui risc și mai mare de a fi discriminați.

       De exemplu, conform unei cercetări din 2014, două treimi din moldoveni consideră că în Republica Moldova, cel mai frecvent sunt discriminate persoanele cu dizabilități mintale (75%), persoanele cu dizabilități fizice (76%), persoanele sărace (63%), persoanele HIV pozitive (54%), romii (48%), persoanele în etate (47%) și femeile (28%)..
       În Republica Moldova, în anul 2014, respondenții au identificat mai multe cauze, care s-ar afla la baza 

creșterii discriminării: mărirea diferenței dintre săraci și bogați, pierderea unei valori morale, lipsa credinței în Dumnezeu, lipsa unei poziții ferme a Guvernului în acest sens, dezbinarea oamenilor din cauza viziunilor politice, absența unui cadru legal pentru lupta contra discriminării, copiii nu sunt educați în spiritul toleranței și acceptării diversității, promovarea urii și discriminării în societate.

       Discriminarea poate apărea în diverse forme: directă, indirectă, prin asociere, instigarea la discriminare, hărțuirea și victimizarea.

       Discriminarea directă reprezintă tratarea a unei persoane față de alte persoane pe baza unei caracteristici protejate prin care se indentifică. De exemplu, proprietarul unui hotel refuză să ofere o cameră unui cuplu format din persoane de același sex, pe motiv că nu corespunde cu principiile sale religioase.

       Discriminarea indirectă se înțelege prin aplicarea unor reguli sau ale unor practici tuturor fără deosebire, dar care, atunci cînd sunt puse în aplicare, dezavantajează persoana sau grupul caracterizat. De exemplu, anunțul de angajare în funcția de contabil-șef, cu condiția de a avea cel puțin 10 ani de experiență neîntreruptă, poate dezavantaja femeile care aleg să meargă în concediu de maternitate și de îngrijire a copilului, or tinerii care n-au experiență mare de activitate, or că sunt din medii ale minorităților . Și atunci mă întreb, oare așa viitor ne așteaptă pe noi,  tinerii, care mîine  vom absolvi instituțiile de învățămînt și vom dori să ne anajăm în cîmpul muncii? Chiar de vom avea reușite  înalte , riscăm să avem interdicția de a lucra acolo unde ne dorim și ne place.

       Discriminarea prin asociere impune tratarea mai puțin favorabilă a unei persoane față de alte persoane pe baza unei caracteristici protejate, care aparține cuiva cu care este asociată aceasta, cum ar fi un membru al familiei, un prieten sau un coleg. De exemplu, părintele unui copil cu dizabilitate nu este promovat, deoarece angajatorul consideră că acesta nu va face față noii 

funcții, avînd în vedere timpul pe care îl acordă copilului.

       Instigarea la discriminare presupune încurajarea sau ordinul de a discrimina pe cineva care vine, de regulă, din partea unei persoane, care se află într-o  poziție de putere, indiferent dacă discriminarea a avut loc sau nu. De exemplu, în cadrul unei emisiuni TV, un analist politic face o remarcă ofensatoare referitoare la femeile candidate la alegeri, lăsînd să se înțeleagă că acestea nu ar trebui să facă politică din cauza  sexului femenin și că alegătorii nu ar trebui să le voteze.

       Hărțuirea denotă un tratament umilitor exercitat asupra persoanei, pentru că aceasta este identificată cu un anumit criteriu. Hărțuirea este o formă gravă de discriminare. De exemplu, o elevă, care are o dizabilitate mintală este în mod constant umilită, denigrată și amenințată în legătură cu dizabilitatea sa de către colegii de școală, la ieșirea de la ore. Sau un alt caz concret cînd unii părinți se revoltau și refuzau să accepte în clasa unde își fac  studiile copilul lor, motivînd că aceștia perturbează procesul educațional. Și atunci, dacă nu intervine direcția liceului copilul ,care și așa e bătut de soartă, este  discriminat pe categorie de handicap. Un alt exemplu, ar fi niște vecini, care îi adresează cuvinte înjurătoare unui vecin homosexual în legătură cu orientarea sa sexuală, fac glume cu conotație homosexuală în prezența sa și îi scriu înjurături pe ușa de la locuință. Hărțuirea poate fi însă și de natură sexuală. De exemplu, în trecere pe lîngă un șantier de construcții, muncitorii aflați în pauză strigă apelative cu conotație sexuală în adresa ta sau a prietenei tale.

       Victimizarea constă în tratarea injustă a cuiva, pentru că s-a plîns de discriminare sau a participat în calitate de martor într-un caz de discriminare. De exemplu, profesorul a început să scadă notele unui copil rom după ce acesta s-a plîns la administrația școlii că a fost discriminat de acel profesor. Victimizarea e o garanție acordată de legiutor victimelor discriminării. O persoană poate invoca victimizarea după ce a depus o 

plîngere legată de discriminare sau dacă a apărut ca martor într-un caz de discriminare.

       Un aspect al discriminării influiențează mult asupra stării noastre psihologice, aduce mult stres în viața de zi cu zi. Stresul este o experiență emoțională negativă însoțită de schimbări psihologice, biochimice și comportamentale destinate reducerii sau adaptării la stresor, fie prin manipularea situației pentru a modifica stresorul , fie prin reducerea, aplanarea efectelor. În pofida unor asemănări în ceea ce privește experiența stresului, nu toată lumea pricepe același eveniment ca fiind stresant. Faptul că stresul există, că este o realitate poate determina perceperea lui ca un proces psihologic. Aceasta înseamnă că evenimentele sunt stresante, în cazul dat ce privește discriminarea, atunci cînd sunt privite ca atare și nu altfel. Stresul poate avea consecințe negative asupra sănătății, prin provocarea, în timp, a unor boli. Dacă persoana trăiește timp îndelungat în situații stresante și nu posedă abilități de a le face față eficient, aceasta poate determina apariția unor probleme de sănătate.

       Totodată, discriminarea poate duce la stări negative, precum ar fi furia, agresia, față de cel care-l discriminează. Persoana dată nu se poate controla și poate fi agresiv cu cei din jur. Avînd la bază umilința grea prin care a fost nevoit să treacă, această persoană poate distruge ușor lumea celorlalți. E ușor să judecăm, să discriminăm pe cineva, dar cu mult mai greu este să suportăm consecințele nefaste, care rezultă din ceea ce vorbim. Trebuie să învățăm să avem o atitudine prielnică față de cei, care sunt, poate, un pic mai diferiți ca noi. Betty A. Reardon spunea în acest sens ”Rar se întîlnesc ființe umane lipsite de orice prejudecată. Cunoașterea și stima de sine, precum și dorința de a stabili relații sociale tolerante îi îndeamnă pe fiecare să-și dea mai bine seama de prejudecățile sale, să le descopere originile și să înțeleagă în ce fel îi afectează acestea modul de gândire și comportamentul.”
       Deci, ar trebui să ne analizăm gândirea, pentru a nu 

comite greșeli în comportamentul nostru. Stereotipurile și prejudecățile care le preluăm de multe ori de la părinți ori alți tineri de lîngă noi, ar trebui să fie revizuite.  Nimeni dintre noi nu e perfect, dar aceasta nu e un motiv spre a denegra pe alții. Trebuie să învățăm că toți suntem egali în drepturi și libertăți, deaceea ca să fim respectați, e nevoie ca și noi să respectăm pe cei din jurul nostru. Atîta timp cît va fi un echilibru de atitudini binevoitoare printre oameni, va fi și pace și bună înțelegere. NU e nevoie să răsturnăm munți, ca să devenim mai buni. E nevoie doar de o gîndire profundă și un zîmbet larg, de toleranță și înțelegere,de răbdare și bunăvoință.


                   A realizat : Daniela Ciorici, eleva cl a XI-a  L/ T „ A.Mateevici„ , or. Șoldănești