De ce se cade să nu te superi pe presă

  • 4 Mai 2017, 05:24
  • Vizualizări: 296
De ce se cade să nu te superi pe presă

Mi-am stricat relațiile și, posibil pentru mult timp, cu Direcția Generală Educație Telenești. Drept motiv, din câte am înțeles, a servit articolul ”Capriciile și surprizele reformei în educație”, publicat în CUVÂNTUL din 24 februarie c., în care mă refeream și la cazul lui Vladimir Cărăuș, directorul Gimnaziului ”Anton Moraru” din Pistruieni.

În vara anului trecut dl Cărăuş a câștigat concursul și dreptul de a deține 5 ani funcția de director al instituției respective, pe care a condus-o mulți ani. Însă după 7 luni, când a împlinit 65 de ani, potrivit Codului Educației, dumnealui s-a pomenit în situația că trebuie să demisioneze. Dar Vladimir Cărăuș, studiind bine legile, a ajuns la concluzia că prevederile Codului Muncii îi permit să-și ducă liniștit mandatul de director al gimnaziului până la capăt.

Nu am intrat în amănuntele situației cum a fost declarat directorul de la Pistruieni câștigător în concursul pentru un mandat de 5 ani, când până la limita prevăzută de Codul Educației îi mai rămăsese doar 7 luni. Am atras atenţia la faptul, că acest caz dezvăluie unele neconcordanțe în legislația moldovenească. Or, legislatorii noștri deseori ajung în situația că ”nu știe dreapta ce face stânga”, lucru care ulterior generează contradicții și procese judiciare.

Cazul dlui Cărăuș ridică mai multe semne de întrebare referitor la normele noastre legis-lative, inclusiv momentele de discriminare a membrilor societății pe criterii de competență, vârstă, calitățile fizice, etc. Și despre care, conform poziției celor cu pâinea și cuțitul, presa și societatea ar trebui să tacă. Mai multă lume, de exemplu, consideră absolut discriminatoriu punctul din Codul Educației, care interzice unui profesionist cu experiență să exercite funcția de director al unei instituții de educație după împlinirea vârstei de 65 de ani, chiar dacă are puteri și energie de a munci în continuare. Ministru, președinte de țară omul poate să fie, director de școală sau grădiniță – nu. De ce? Mai ales în situația când domeniul educației din R.Moldova se confruntă cu un deficit acut de cadre...

Cazuri, când reprezentanții autorităților se supără pe presă sunt multe. Cel mai interesant este faptul, că asemenea reacții demonstrează multe persoane care, atunci când activează în sectorul asociativ sau în economie, sprijină cu ambele mâini poziția critică a mass-media, dar ajungând în rândurile autorităților pe dată îmbracă togă de baroni cu pretenții ca toată lumea, inclusiv presa, să  joace pe sârmă în fața lor. După căderea regimului comunist tagma jurnaliştilor spera mult că atitudinea autorităților, formațiunilor politice față de mass-media, relațiile dintre cele patru ramuri ale Puterii vor deveni mai civilizate, mai corecte, adecvate şi eficiente. Din păcate, după venirea la guvernare a așa-numiţilor democrați, situația pe acest segment s-a înrăutățit și mai mult. Cei ridicați la guvernare nu fără ajutorul substanțial al mass-media, imediat s-au crezut stăpâni pe tot ce mișcă aici, inclusiv pe mijloacele de informare în masă, reușind să-și subordoneze o bună parte din presa scrisă și electronică.   

Noi, cei din presa neangajată, încercăm să ne menținem pe linia de plutire într-o concurență neloială acerbă cu presa guvernării, pe alocuri ne străduim să înțelegem psihologia mai marilor zilei și chiar se întâmplă că tolerăm unele păcate şi capricii ale lor, dar rolul de șlefuitori de imagine și lingăi, cu care se împacă unii colegi, nu-l vom acepta în nici un caz. Aici vreau să amintesc de atitudinea lui Charles de Gaulle față de presa liberă care, fiind președintele Franței în perioada 1958-1969, avea disconfort dacă nu citea barem un articol critic, care l-ar fi vizat, considerând că acea zi a fost trăită în van. Dumnealui chiar instituise o gală de premii pentru caricaturi la adresa sa…     

De Gaulle credea pe bună dreptate că lauda exagerată amorțește vigilența liderului politic, creează o situație de liniște și confort, ceea ce e periculos pentru politicianul antrenat în reforme. Dacă și politicienii, demnitarii noștri de toate rangurile ar înțelege acest adevăr elementar, ar avea doar de câştigat...


Ion Cernei