Daiconul - puţin cunoscut, dar foarte preţios

  • 26 Ianuarie 2012, 18:12
  • Vizualizări: 2352
Daiconul - puţin cunoscut, dar foarte preţios

None

Permanent, CUVÂNTUL a mediatizat istorii de succes cu protagonişti din diferite sectoare ale economiei naţionale din regiunea Orhei, care demonstrează că şi în condiţiile Moldovei pot fi înregistrate rezultate bune atunci când există competenţă şi vrere. Vom susţine această rubrică şi în anul curent, un accent deosebit punând pe experienţa şi practicile bune ale autorilor afacerilor de succes. Astăzi oferim posibilitatea de a-şi împărtăşi experienţa fermierului Ion Bolocan din s. Fuzăuca, raionul Şoldăneşti.

Am început cu una, dar am ajuns la alta

În anul trecut gospodăria ţărănească ,,L.Bolocan" a implementat un proiect care prevedea cultivarea legumelor cu irigare prin picurare, în special a cepei din seminţe.

Terenul destinat pentru aceste culturi a fost bine pregătit şi fertilizat din toamnă, iar primăvara devreme au fost efectuate toate lucrările tehnologice recomandate de consultantul ACSA specializat în domeniul producerii legumelor - Tudor Gore.

Am folosit timpul prielnic şi la 21-22 martie am semănat ceapa de soiul ,,Diamant", unul din cele mai performante soiuri autohtone, pe o suprafaţă de 0,85 hectare. A doua zi după semănat a nins, astfel creându-se condiţii bune pentru startul vegetativ al culturii.

În primele zile ale lunii mai plantele răsărise uniform pe întreaga suprafaţă, plantaţia era curată, deoarece erbicidele îşi făcuseră efectul. Dar la 6 mai un vânt puternic a acoperit plantele, încă firave, cu ţărână. Consultâdu-ne cu specialişti, am decis să semănăm pe acest teren alte culturi legumicole, lăsând şi o parcelă nu prea mare cu ceapă.

Pe la mijlocul lunii iulie, la propunerea lui T.Gore, am semănat 0,15 ha cu ridiche de toamnă,0,15 ha - cu daicon (ridiche japoneză albă) şi 0,25 ha – cu morcov.

Am riscat, dar nu regret

Trebuie să precizez că daiconul în părţile noastre este puţin cunoscut şi nu prea speram la succes. Dar toamna de pe 15 ari am recoltat circa 6 tone, producţie şi m-am convins că această cultură este foarte avantajoasă. În primul rând, daiconul nu cere cunoştinţe specifice, e destul de tolerant la condiţiile climaterice şi pedologice din regiune, nu necesită cheltuieli mari, e rezistent la boli şi dăunători şi este un produs alimentar foarte preţios. Din păcate, deocamdată daiconul e foarte puţin cunoscut de consumatorii de la noi. Şi cele mai mari probleme le-am avut anume la comercializarea producţiei pe piaţa locală. Cumpărătorii se apropiau, admirau frumuseţea daiconului şi... plecau, puţini riscând să-l procure. Până la urmă am găsit cumpărători la... piaţa din capitală, comercializându-l la un preţ de două ori mai mare decât cel al tomatelor.

O plantă cu multe calităţi curative

Daiconul se mai impune prin calităţi curative şi prin caracteristicile gustative deosebite. Produsul conţine caliu, carotină, vitamine din grupurile B, C şi PP, microelementele necesare pentru funcţionarea normală a aparatului digestv, este un minunat stimulator al schimbului de substanţe. Medicina îl recomandă pentru tratamentul profilactic al diabetului zaharat, neutralizarea radiaţiei. Pentru diminuarea impactului negativ al radiaţiei savanţii recomandă să fie consumat în stare crudă. Daiconul este foarte eficient în profilaxia şi tratamentul aterosclerozei, viciilor cardiace, fiindcă stimulează esenţial eliminarea din organism a colesterolului, stimulează pofta de mâncare. Ca şi ridichea obişnuită şi hreanul, dispune de o calitate unicală de curăţire a ficatului şi a rinichilor, descompune pietrele. Dar spre deosebire de ridiche şi hrean, daiconul aproape că nu conţine ulei de muştar şi nu are impact negativ asupra persoanelor mai în vârstă. În alimentaţie daiconul poate fi folosit atât în stare crudă, ca orice ridiche, cât şi prelucrat termic: înăbuşit,fiert, prăjit, îşi păstrează de minune calităţile şi murat sau conservat. În bucătăria japoneză aceasta este o plantă foarte apreciată, din care se gătesc sute de specialităţi, deoarece se combină foarte bine cu alte producte.

Tehnologia de cultivare e simplă

Implementarea tehnologiei de cultivare a daiconului e simplă. De regulă, se seamănă în prima decadă a lunii iulie, dar nu mai târziu de 25 iulie, la o distanţă de 15-20 centimetri pe rând şi 60 centimetri între rânduri. Lucrările de bază la creşterea daiconului sunt răritul, afânarea bună a solului şi irigarea plantelor. Necesitatea în umezeală pentru dezvotarea optimă a plantelor este de 15/20 litri de apă la fiecare metru pătrat de plantaţie de 3-4 ori în perioada de vegetaţie. Recoltarea începe la 50-70 zile după plantare, numai pe timp uscat. Dacă cultura creşte pe soluri uşoare, ea pur şi simplu se scoate de frunze. Dacă recoltarea se efectuiază toamna, daiconul se poate păstra bine la temperatura de zero grade şi umiditatea aerului de 90-95% până în luna februarie. Greutatea daiconului în faza de coacere ajunge la 1,0-1,5 kilograme, la unele soiuri acest indice poate fi şi mai înalt. O calitate distinctivă şi foarte preţioasă a daiconului este că el poate fi utilizat în alimentaţie pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, adică când rădăcina ajunge de mărimea unei ridichi obişnuite deja poate fi folosită în alimentaţie, deoarece ea dispune absolut de toate calităţile plantelor mature.

Ion Bolocan