Ceva esențial despre recentul festival al „etniilor”

  • 10 Octombrie 2016, 07:50
  • Vizualizări: 850
Ceva esențial despre recentul festival  al „etniilor”

Am luat acest cuvânt între ghilimele, fiindcă etnie e o noțiune generică. Deci, ea poate să însemne orice tip de comunitate etnică. Iar folosirea ei în condițiile Republicii Moldova, promovează în mod tacit ideea cum că diverse grupuri de persoane – chiar și puține la număr, venite / aduse pe teritoriul etnic al românilor din Moldova de est -, ar fi niște comunități etnice cărora populația autohtonă ar fi datoare, chipurile, să le asigu-re condiții pentru a dispune aici de tot și de toate ce le caracteriza existența în patriile lor istorice.

Or, e bine știut că în toată lumea cei veniți într-o țară din exterior ceva câștigă, bineînțeles, dar, indiscutabil, ceva – din lumea lor spirituală, formată în patriile istorice - și pierd… Oamenii în cauză sunt considerați grupuri etnice și nu minorități naționale, acestea din urmă existând doar pe teritoriile unde ele s-au și format istoricește.

În alți termeni, jonglarea la noi cu noțiunea etnie promovează doctrina - putredă, dar încă foarte agresivă - a așa-zisului caracter polietnic al populației Republicii Moldova…

Dar ceea ce m-a făcut cel mai mult ca să scriu aceste rânduri e genericul acestui festival (al tocmai 48 de „etnii”… O schimbare de abordare, probabil, s-a produs, totuși, căci, dacă nu greșesc, acum câțiva ani, se trâmbița despre vreo 100 de „etnii”). Și anume, UNITATE PRIN DIVERSITATE… Genericul, zic, fiindcă, vrei nu vrei, te întrebi spre ce fel de unitate și spre ce fel de diversitate (sau armonie interetnică) suntem îndemnați să ajungem?

Unitatea ar putea însemna aici, sunt convins, apelul către cele două părți ale populației republicii să aibă mai multe puncte de tangență – întâi de toate, ca cei veniți (nu importă când anume) și, cu deosebire, urmașii lor să se integreze firesc cu populația majoritară (dacă asta s-ar fi făcut de la 1991 încoace, acum noi nu am fi avut foarte multe din problemele pe care le avem). DAR s-ar cere mult spațiu de pagină chiar și pentru simpla nominalizare a celor ce nu s-au făcut și nici nu se întrevede că se intenționează să se facă la acest capitol. Adică o foarte mare parte a minoritarilor, sau chiar majoritatea absolută a lor, nici să 

audă nu doresc despre valorile noastre spirituale și idealurile româniste… Ei visează, deci, la unitate în sensul ca moldovenii să rămână pe pozițiile ideologice, impuse cândva de țari, apoi de regimul comunist, iar de la un timp - de cel putinist și de uneltele lui din R. Moldova… Poziții pe care – în atitudinea lor față de valorile spirituale și interesele fundamentale ale românilor din Moldova de Est mulți minoritari le mai urmează fără abateri...

Aceeași e povestea și cu diversitatea – să rămânem diverși, înseamnă pentru foarte mulți minoritari să nu li se ceară ca să se integreze normal cu populația autohtonă. Nu e secret că anume la o astfel de „armonie interetnică” visează organizatorii festivalurilor „etniilor”.

Dar o atare politică nu poate contribui la o dezvoltare normală a societății. Deci, nu e întru binele membrilor ei… Fiindcă ni se propune, de atâta timp, o astfel de unitate a populației RM, care să facă ca, precum zice o vorbă de duh a nemților, nu câinele să dea din coadă, ci coada -  din câine... De aceea, în opinia mea, toate argumentele semnificative vorbesc în favoarea altui generic / altei devize a acestui festival. Și anume: prin integrare normală / firească - spre o convieţuire civilizată în Republica Moldova! Iar viața reală să confirme un atare generic…

Nicolae Cojocaru, conf. univ., dr. în filosofie