Ca să urmeze neîntârziat înfăptuirea REUNIRII

  • 17 Decembrie 2016, 12:50
  • Vizualizări: 368
Ca să urmeze neîntârziat înfăptuirea REUNIRII

Ca să urmeze neîntîrziat înfăptuirea REUNIRII

Înfăptuirea REUNIRII va cere o muncă colosală a foarte multor oameni, adepți devotați și consecvenți ai ei...

1. Cu toate cele negative caracteristice recentei campanii pentru președinție, a fost în ea și un mare lucru pozitiv. Și anume: pentru prima dată unii pretendenți la cel mai înalt post public au declarat deschis că sunt pentru reunirea românilor moldoveni din R. Moldova cu Patria Mamă – România. Am ajuns, chiar dacă după un amar de timp, să nu ne mai temem a declara sus și tare că ne dorim cu tot dinadinsul realizarea cât mai curând a celui mai mare ideal național al nostru. Așadar, nu numai idealul reunirii, ci și acțiunile întru realizarea ei au depășit – cred că definitiv - etapa de ilegalitate, care ne-a fost impusă de străini.

Situația a fost, însă, mult deosebită de cea de la alegerea de către Parlament a actualului președinta al RM. Dacă Nicolae Timofti ar fi dat atunci de înțeles că susținea cât de puțin idealul reunirii, acea componență – în majoritatea ei antiromânească – a parlamentarilor, care l-a votat, nu ar fi făcut asta. (Unii, fără a se gândi bine, îl hulesc. Însă, cu toate slăbiciunile sale - determinate nu numai de caracterul său, aș zice, cam timid -, doar faptul că, chiar dacă mult mai încoace, al patrulea Președinte al RM - PENTRU PRIMA DATĂ de la un astfel de nivel - a recunoscut public legitimitatea unionismului, e un mare merit al său. Și anume asta, cu siguranță, îi va înscrie - DE BINE - numele în istoria românilor. Ceea ce nu putem spune chiar și despre Mircea Snegur, nu că despre alți doi precedenți ai lui Nicolae Timofti în acest post sau, cu atât mai mult, despre succesorul său.)

Acum, însă, alegătorii, pe care dna Maia Sandu și-i dorea ca votanți, erau foarte diferiți. Și este indiscutabil că acei dintre ei care sunt pentru reunire voiau să știe că, asigurându-i izbânda, vor avea în persoana dânsei un președinte, care cel puțin nu se va împotrivi reunirii. Dar, trebuie să recunoaștem, pretendenta s-a aflat ca între nicovală și ciocan. Căci a fost presată puternic de factori și împrejurări care o

împiedicau să-și afișeze deschis și hotărât poziția pro unionistă, poziție pe care, cred, o împărtășește, totuși. Această indecizie a ei s-a manifestat pregnant și în mersul puținelor proteste contra fraudării celui de-al doilea tur de scrutin.

2. Am scris toate acestea, ca să fie și mai clar că, manifestând o astfel de atitudine (să-i zicem indecisă) față de problema reunirii, Maia Sandu, cel mai probabil, nu va putea deveni liderul politic care să coaguleze în jurul său forțele cu adevărat unioniste. Și dacă ea nu poate fi percepută în acest rol, și mai puțin se potrivesc pentru el pretinșii lideri unioniști de până acum. Fiindcă ei toți au urmărit, într-un fel sau altul, scopul nu atât de a contribui realmente la apropierea reunirii, cât să tragă foloase personale din (pretinsele) lor poziții unioniste. Cum? Prin a fi anume el / ea – adică un cutare - PRINCIPALUL LIDER UNIONIST (situație din care să aibă, evident, nu doar onoruri…). Despre asta vorbește ȘI faptul că niciunul dintre acești pretinși lideri, fiind în vorbe – de fiecare dată, în preajma alegerilor - pentru consolidarea forțelor unioniste într-un tot întreg, n-a declarat ceva de felul: eu, doamnelor și domnilor, nu pretind de a fi în fruntea forțelor unioniste, propun - pentru a putea unifica aceste forțe - să formăm conducerea lor din alte personalități, mai potrivite CONDIȚIILOR NOI

Mihai Ghimpu nu numai că s-a împotrivit cu încrâncenare venirii în fruntea PL a unui lider care să fi asigurat creșterea autorității și credibilității acestei formațiuni politice în ochii electoratului unionist. El a devenit, totodată, un rob al ideii sale fixe că PL trebuie să fie neapărat la guvernare. Or, fiind parte a unei guvernări care s-a discreditat completamente în ochii electoratului, popularitatea liderului PL a ajuns la pământ, majoritatea alegătorilor săi anteriori ne mai dorind să știe de pretinsul permanent „conducător” al lor…

Nu e mai credibilă în ochii alegătorilor, precum s-a dovedit, nici Ana Guțu. Căci ea a plecat din PL, de fapt, tot în scopul de a se menține la putere. Iar partiduțul ei nu e luat în serios de electorat. Inclusiv, cred, pentru denumirea-i confuză. Fiindcă, în sens politic, DREAPTA poate însemna nu neapărat unionism… La sigur, nu ar fi obținut multe voturi nici Vitalia Pavlicenco (și e păcat că nu a fost lăsată să participe la competiție, ceea ce ar fi ajutat-o și pe dânsa să se convingă câți dintre alegători o susțin…). Nu-mi pot explica cum de își permite să tot pretindă la rolul de cel mai ortodox lider unionist, în timp ce oamenii nu uită că, pentru a mai rămâne câțiva ani deputat în Parlament, dânsa, în 2005, și-a dat votul ca Voronin să fie încă un termen președinte…

3. Clădirea și maturizarea forțelor cu adevărat unioniste, capabile să realizeze acest ideal măreț, e, așadar, misiunea istorică a tinerilor români moldoveni de la Est de Prut. Evident, ca și a celor din Țară, eforturile tuturor urmând să devină un torent unit, suficient de influent și puternic. O vor putea face, numai dacă vor avea lideri autentici. Patrioți devotați fără rezerve cauzei. Dar și înțelepți pe măsură, pricepuți la cele CE vor urma să fie făcute, dar și CUM să fie realizate practic. Harnici și hotărâți de a nu ceda în fața greutăților, acestea devenind acum și mai mari.

Căci forțele antiunioniste se consolidează tot mai mult. Până la aceste alegeri, PD-ul lupului plahotniucean, acum (auto-?)demisionat din postul de președinte, din considerente tactice, declara, totuși, doar din când în când (ca și Filat!) că Rusia ar fi partenerul strategic al RM. În mersul acestor alegeri, însă, prin gura celui - în final - retras de către șef, acesta din urmă (adică Plaho) a spus sus și tare că PD nu va accepta schimbarea frontierelor, adică reunirea. Iar prin susținerea lui Dodon (fără de care susținere acesta nu ar fi putut câștiga alegerile) Plaho s-a solidarizat deschis cu forțele, care doresc să readucă complet RM sub talpa Rusiei. Și va găsi, cu siguranță, modalități de a încerca să facă asta împreună cu Dodon. Chiar dacă, de ochii lumii, se și vor contra verbal.

Bineînțeles, vor păstra și retorica proeuropeană. Ca Occidentul să le dea bani. Ceea ce au și reînceput a face. Zic că pentru reforme. În realitate, mai mult pentru a asigura aici acel soi de stabilitate, pe care și-o dorește Occidentul. Mai concret, pentru a permanentiza în această zonă starea geopolitică actuală. Și, pe această cale, pentru a împiedica revenirea noastră la matca românească. Doritorii unei atare „stabilități” ignoră absolut faptul că prin asta în RM se permanentizează sărăcia, hoția și distrugerea definitivă a ființei etnice a populației autohtone. Inclusiv prin continuarea transnistrizării a ceea ce a mai rămas din „excelentul” stat („poveste de succes”) - RM. Și, deci, prin asigurarea pe această cale a dominației aici a moldoveniștilor antiromâni, păstrați la putere cu voturile antiromânilor din rm nistreană. Adică DE LÂNGĂ NISTRU (sau de ambele lui părți), precum își numesc separatiștii stătulețul criminal. Toate acestea PARTENERII RM PENTRU DEZVOLTARE le fac întru a nu admite un Kaliningrad și la Nistru. Ceea ce, în sine, e un scop bun.  DOAR că ei se fac a nu ști că Moscova, precum s-a anunțat și recent, nu se grăbește să înghită această regiune. Putin preferă „să opteze” pentru o astfel de „integritate teritorială” a RM, prin care Tiraspolul să mențină în supunere față de acest imperiu al răului tot teritoriul din dreapta Nistrului al fostei RSSM. Teritoriu pe care politicaștrii guvernați la Chișinău îl tot consideră cu îngâmfare, chipurile, independent și neutru

4. Tinerele forțe unioniste, să sperăm, îi vor atrage de partea lor pe cât mai mulți dintre conaționalii noștri plecați în străinătăți. Dar aceste forțe au nevoie vitală de susținerea totală, întâi de toate, a celor de acasă. Și anume din partea unioniști, cu adevărat, și de vârste diferite. Cei care FIE că până acum au sprijinit, într-o măsură sau alta, și mai sprijină partidele unioniste de la noi, FIE că sunt membri sau adepți ai Forului Democrat al Românilor din RM, susținători  activi și consecvenți ai Sfatului Tării II. A face asta este – categoric – pentru toți acești unioniști o datorie sfântă. Ca și pentru tinerii plecați de acasă. (Dar, privind lucrurile în mod obiectiv, acesta e și interesul acelor minoritari, care fiind oameni de bună-credință, în căutarea căilor de a scăpa de sărăcie și de altă mizerie, s-au lăsat influențați totalmente de propaganda prorusă și antiromânească…)

Iar o altă mare datorie e munca permanentă de luminare a conaționalilor noștri, ca și a altora, care mai votează cu forțele proruse. (O fac nu numai fiind induși în eroare de propaganda rusească, comunistă, socialistă / dodonistă, ci - majoritatea - fiind nemulțumiți, și pe bună dreptate, de „progresele” obținute după proclamarea independenței RM.) Să-i ajutăm deci pe acești oameni, mai ales din satele noastre, să înțeleagă că REUNIREA E SINGURA CONDIȚIE CARE POATE ASIGURA SPAȚIULUI DINTRE PRUT ȘI NISTRU O DEZVOLTERE ECONOMICĂ NORMALĂ. Deci, și posibilități pentru oamenii lui de a-și asigura – prin munca proprie acasă! - un trai decent.

Acest spațiu e ca o mână a corpului uman. Precum ea poate funcționa doar în unitate cu întregul, tot așa și economia acestui spațiu, ca să se dezvolte normal, are nevoie de foarte multe condiții, de care nu poate dispune, decât aflându-se într-un întreg. Îndelungata perioadă cu statut, chiar dacă și neanunțat, de colonie rusească a demonstrat incontestabil că în componența Rusiei sau într-o așa-zisă uniune cu ea Basarabia, dacă și poate dispune, cât de cât, de astfel de condiții, asta ÎNSĂ doar cu prețul acceptării molcome de către moldoveni a tot ce făcea Rusia țaristă, apoi regimul comunist, iar acum cel putinist, pentru a ne deznaționaliza, adică anihila / nimici etnic. Or, câți dintre - chiar și cei mai rătăciți alor noștri -, dacă le vei explica pe îndelete acest preț al „binelui” din partea Rusiei, l-ar accepta!? Cu siguranță, puțini. Aici avem, deci, o mare rezervă pentru sporirea forțelor unioniste… Chiar dacă asta cere timp, multă muncă și răbdare. E de sperat că măcar unii dintre minoritari vor înțelege și vor accepta decizia populației autohtone de nu fi de acord, ca, în schimbul obținerii cândva a unor avantaje efemere, să-i plătească Rusiei cu prețul menționat mai sus – continuarea deznaționalizării noastre.

Este indiscutabil că NUMAI prin agitație și promisiuni deșarte pe moldovenii, care mai votează cu forțele proruse (deci, antiunioniste și antinaționale), nu-i vom putea salva de rătăcirea mintală nocivă, care le-a fost implantată. Este arhiimportant ca, în paralel cu luminarea lor de către cei care o putem face, acești oameni să se poată convinge - în baza faptelor reale - că PRIN REUNIREA CU MATCA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ ei, copiii și toți alți urmași ai lor vor dispune de condiții pentru a putea ajunge la o viață incomparabil mai bună. Și aici e de neînlocuit marea influență pozitivă a politicii României de ajutorare pe multe căi a populației RM, politică care în anii din urmă e promovată în măsură tot mai palpabilă. Dar sun absolut de acord cu afirmația recentă (a nu-mi amintesc cui anume) că pentru mulți basarabeni gradul de atracție a României va crește mult, odată cu niște îmbunătățiri esențiale a imaginii localităților vecine din dreapta Prutului…

5. Însă chiar și aceste adevăruri ne spun / ne conving că schimbarea calității materialului nostru uman nu e posibilă fără mari schimbări în conștiința părții rătăcite a conaționalilor noștri. Indiferent că unii vor ajunge ei înșiși la alte convingeri sau că alții vor fi ȘI ajutați să o facă. Ajutați prin munca de luminare. Inclusiv prin mergere sistematică în popor… Căci în dorința de a-i influența pe oameni e foarte greu să găsești căi de convingere a lor de către cineva, care ar fi mai eficiente decât comunicarea cu ei pe viu. De la egal la egal. Fără a-i privi de sus în jos.

Amintesc, în acest context, un fapt foarte convingător, legat de primele alegeri parlamentare democratice și despre care, s-a cam uitat. Cu un mare alai de mașini ale AȘ M, ex-președintele ei A. Jucenko venea la întâlniri în s. Zolonceni / Criuleni, unde dorea ca să fi fost votat. Dar, pentru că fusese cu ceva nedreptățit de acesta, un cercetător științific de la AȘ ajungea – cu autobuzul de rută – în acea localitate și le tot vorbea oamenilor adevăruri despre Jucenco. Și el n-a fost votat.

Va fi de neînlocuit, așadar, munca individuală cu oamenii, cu familiile lor. Cu rudele fiecăruia dintre noi, unioniștii, în primul rând. Și, cu deosebire, printre tineri. Mijloacele de informație în masă nu pot înlocui completamente această muncă. Asta chiar dacă forțele unioniste și l-ar putea spori considerabil. Oricum, însă, mass media adversă va rămâne dominantă absolut. Și cum să fie altfel, dacă numărul lor e colosal. Am aflat recent că o nouă prevedere legislativă permite ca un proprietar de posturi radio și TV va avea dreptul să dețină maximum două astfel de mass media. ÎNSĂ CU ÎNCEPERE DOAR DIN 2020. (Și mai face să sperăm că guvernarea (ba chiar toată actuala clasă politică) va întreprinde ceva, ca mass media Rusiei, care își permite în RM tot ce dorește, să fie cumva limitată, așa cum face Ucraina!?). Nu în zadar Plaho fuge de acest subiect ca necuratul de tămâie.

Confirm afirmația printr-o informație referitoare la ziua a doua de după al doilea tur de scrutin. Apăruse atunci pe FACEBOOK un text semnat de Plahotniuc. Omul voia să convingă că ar fi votat nu așa cum cred unii că el ar fi (adică rău), ci precum el, chipurile, este în realitate (adică bun, binevoitor). S-a întâmplat că, în scurt timp, am observat acea postare și i-am răspuns astfel: Alegerile au confirmat odată în plus un detaliu care explică foarte convingător ce înseamnă că RM e un stat captiv. Timp de două luni o mulțime de posturi de radio și TV i-au tot întunecat pe alegători, o mârșăvie pentru care PD a plătit bani grei. Bani care, însă, au revenit înapoi celui care îi dăduse, fiindcă acele posturi de radio și canale TV sunt proprietatea acestui finanțator, tot el fiind și proprietar al PD. Apoi l-am rugat să explice cetățenilor CUM AR PUTEA EI SCĂPA DE ACEASTĂ SITUAȚIE NOCIVĂ. Însă în loc de răspuns Plaho a șters imediat postarea sa lăudăroasă…

6. Sunt foarte multe de spus referitor la acele domenii, probleme și situații de primă importanță, care îi privesc nemijlocit pe oameni, ating nevoile, îngrijorările și toată viața lor. Ca și îndoielile, ce îi macină, și speranțele în privința viitorului, spre care să tindă. Anume de aceea ei manifestă constant față de toate acestea interes sporit. (Unele dintre aceste teme foarte importante au fost menționate recent în TIMPUL de către redactoru-șef, Silviu Tănase – în partea a doua a articolului său: De ce a învins Dodon. Iar continuarea șirului lor o cunoaște multă lume de la noi.)

Însă în loc de adevăr, cei care au nevoie de explicarea veridică și pe înțelesul lor a acestor teme sunt serviți – de către angajații bine plătiți ai moldovenismului antiromânesc - cel mai frecvent cu dezinformare sau chiar cu minciuni crase. De exemplu, cum că la un trai mai bun moldovenii ar putea ajunge doar în alianță cu Rusia. Fără, bineînțeles, a li se spune onest ce prezintă Rusia de azi și ce perspective are ea de a se dezvolta, odată ce rămâne O ȚARĂ, care dorește să prospere mai mult pe seama folosirii / CULEGERII celor oferite de-a gata de natură – gazele naturale, petrolul. O ȚARĂ pentru a cărei clasă politică grija principală e cum Rusia să redevină o mare putere mondială de temut (МИРÎÂАЯ DERJAVA), cum să-și readucă sub stăpânire toate teritoriile altor popoare, care, până la puciul lui Lenin, fusese cucerite / ocupate și erau stăpânite de Imperiul țarist. O ȚARĂ în care viața omului de rând se confruntă cu tot mai multe probleme. O ȚARĂ în care democrația există mai mult doar pe hârtie… E necesar, așadar, să se spună oamenilor că răspunsul la întrebarea Cine trăiește bine în Rusia? (formulată în sec XIX de poetul Necrasov) acum nu e mai puțin actuală ca atunci…

Iar în ce privește atitudinea față de colaborarea economică cu RM politica guvernării FR e totalmente fățarnică și ostilă. E de ajuns să amintim că Moscova acceptă ca RM să exporte ceva fructe și legume în FR iarna, când aproape că nu mai e ce de exportat. În schimb, atunci când se apropie recoltarea fructelor, ele nu ne sunt acceptate pe piața rusă. Iar dacă unor exportatori din RM li se permite, totuși, în mici cantități asta, majoritatea sunt din UTA Găgăuză ori din Transnistria. Anume aici și se află în mare parte explicarea faptului că găgăuzii au votat masiv pentru candidatul prorus la Președinție. Or, asta e o parte a războiului economic a Moscovei împotriva RM, agresiune prin care, de rând cu alte consecințe destructive, se adâncește vrajba dintre părțile populației ei, ceea ce submină și mai mult existența acestui stat.

REALIZAREA REUNIRII NECESITĂ indiscutabil CA OTRAVA SPIRITUALĂ PRORUSĂ ȘI ANTIROMÂNEASCĂ, la care forțele ostile reunirii recurg fără încetare, SĂ FIE COMBĂTURĂ. Sistematic, masiv și în permanență. Asta e UNA din condițiile foarte importante ale succesului în calea spre Reunire.

Nicolae COJOCARU, dr. în filosofie