Biocombustibilul în menghina necesităţilor şi a posibilităţilor

  • 3 Septembrie 2015, 19:53
  • Vizualizări: 961
Biocombustibilul în menghina  necesităţilor şi a posibilităţilor

Victor Dolghii din s. Cinişeuţi, raionul Rezina a încercat mai multe afaceri. Un timp s-a aflat în străinătate, unde n-a putut prinde rădăcini. „Acolo totul, chiar şi pomuşoarele din pădure, mi se păreau nu ştiu cum altfel ca la noi. Şi dorul de Moldova îmi răvăşea sufletul. Până la urmă n-am rezistat şi m-am întors acasă”, spune Victor.

Analizând mai multe variante de afaceri, a ales producerea biocombustibilului, mai precis, a brichetelor. A fost asta prin 2006.

În imagine: Victor Dolghii, producător de biocombustibil din satul Cinişeuţi, raionul Rezina: "Nu-i normal când mii de tone de deşeuri vegetale continuă să ardă ori să putrezească pe ogoare, pentru că proprietarilor le este lene să pună mintea în mişcare. nu-i normal când ne pomenim la altă extremă - unii vânzători de materie primă (de fapt deşeuri de producţie) cer pentru aceasta un preţ mai mare decât al produsului finit, sau când unii producători de brichete din paie stabilesc un preţ egal cu cel al brichetelor din lemn. Prin asemenea lucruri se compromite nu numai prezentul, dar şi viitorul biocombustibilului".

 

Cum se nasc unele afaceri…

„După ce m-am întors din străinătate mergeam într-o zi cu maşina spre Chişinău. În livezile de pe marginea drumului am văzut o mulţime de grămezi de crengi. M-am gândit că acest material ar putea fi utilizat cu beneficiu, dar nu să putrezească fără niciun rost. Revenind acasă, am început a căuta informaţii. Astfel am aflat că în Ucraina există multe întreprinderi care transformă deşeurile lemnoase în combustibil – brichete, pileţi etc. Adunând mai multă informaţie din internet, mi-am organizat o deplasare în Ucraina. În două săptămâni am cutreierat mai multe regiuni, unde am luat cunoştinţă pe viu de experienţa întreprinderilor de producere a biocombustibilului. M-am întors cu un teanc de caiete cu însemnări şi o colecţie solidă de fotografii, convins să mă implic în producerea biocombustibilului”, povesteşte Victor.

După ce a procurat nişte imobile rămase de la o întreprindere ruinată din satul natal, nu avea suficiente resurse pentru a procura tehnică şi utilaj nou. A decis să pornească afacerea cu echipament la mâna a doua. Câteva luni l-a adunat de prin diverse localităţi. „Într-un sat am găsit un agregat pentru producerea fânajului, care nu se mai folosea încă de pe timpul colhozurilor. În alte localităţi am mai descoperit utilaje nefuncţionale. Şi mai mult timp mi-a trebuit pentru a le aduce în stare de funcţionare. A trebuit să demontez, să curăţ, apoi să asamblez totul la loc şi să înjgheb întreprinderea propriu-zisă, concretizează antreprenorul.

 

Zece luni de confruntare cu birocraţia

Antreprenorul spune că pentru a înregistra afacerea şi a porni întreprinderea a avut nevoie de 10 luni. "Cel mai greu a fost să obţin condiţiile tehnice pentru exploatarea utilajului de la furnizorul de curent electric. A trebuit să fac zeci de drumuri, să mă conformez la cele mai năstruşnice capricii, ca, în cele din urmă, să obţin permisul de a pune în funcţiune echipamentul".

Şi mai dificilă a fost intrarea pe piaţă. "La acel moment lumea de la noi habar nu avea de brichete. În afară de avizele publicitare plasate în mass-media, umpleam maşina cu pungi cu brichete şi cutreieram pieţele din regiune, instituţiile, întreprinderile ca să-mi promovez marfa. Povesteam din ce-s făcute brichetele, cum pot fi utilizate, care-i eficienţa lor, lăsam câte o pungă pentru probă. Aşa, încetul cu încetul, mi-am făcut o piaţă bună de desfacere", povesteşte businessmanul.

Dar între timp a apărut o altă problemă serioasă – factorul uman. "În Ucraina majoritatea întreprinderilor de profil nu aveau probleme cu personalul. La noi situaţia la acest capitol s-a dovedit a fi destul de problematică. Procesul de producere a brichetelor necesită o supraveghere permanentă, multă responsabilitate, pentru că în orice moment pot surveni diverse probleme, blocări ale agregatelor. Orice neatenţie poate conduce la staţionări, defecţiuni ale echipamentului şi cheltuieli suplimentare. Asta în cel mai bun caz. La noi, după exodul masiv al populaţiei apte de muncă peste hotare, s-a dovedit că nu prea avem cadre pe care să te poţi bizui. Mă gândeam că voi pune întreprinderea pe picioare şi mai departe voi lăsa-o în seama specialiştilor, iar eu mă voi ocupa de management şi marketing, adică de probleme mult mai importante – aprovizionarea cu materie primă, modernizarea întreprinderii, desfacerea producţiei. Planurile mele s-au dovedit a fi ireale - în paralel cu toate grijile specifice pentru un manager de întreprindere, eu trebuie să stau mereu cu ochiul şi pe procesul de producere. În unele cazuri am fost nevoit să înlocuiesc şi mecanizatorul, care trebuia să plece cu tractorul după materie primă, dar n-a ieşit la lucru", spune omul de afaceri.

 

Concurenţa naşte probleme şi soluţii

În ultimii ani pe piaţa moldovenească au apărut mai multe firme care produc biocombustibil. Odată cu acestea - şi multe probleme noi. "În primul rând, a crescut concurenţa în domeniul asigurării cu materie primă. Pentru ca să pot activa normal, m-am văzut nevoit să fac stocuri de rumeguş, crengi, alte deşeuri, lucru care necesită noi mijloa-ce de transport, depozite pentru păstrare, cheltuieli suplimentare pentru uscarea acestora. Testând diverse variante, am găsit că pentru uscarea materiei prime înainte de brichetare cel mai eficient combustibil sunt … scaieţii (cunoscuţi mai mult la noi sub denumirea de curnuţi), care la ardere dau o temperatură chiar mai mare decât unele specii de lemn. Scaieţii nu se recomandă să fie utilizaţi în calitate de combustibil pentru sobe în stare neprelucrată, deoarece conţin un procent mare de ulei care la ardere, dacă soba nu-i suficient aerisită, pot provoca explozie. În cazul curnuţilor brichetaţi explozia este exclusă, deoarece în procesul de ardere brichetele sunt bine penetrate cu oxigen şi prin asta se ridică considerabil temperatura de ardere. În condiţiile noastre, pentru uscarea materiei prime către brichetare aceştia sunt un combustibil excelent. Numai în raionul Rezina anual nu se lucrează câteva mii de hectare de terenuri agricole, care-s pline de scaieţi. Dar la colectarea acestora, nimeni nu vroia să se implice, motivând că nu-i posibil, combina se defectează. Un tânăr entuziast de la Horodişte, după ce a făcut unele modificări la propria combină, a demonstrat că terenurile agricole pot fi curăţite fără probleme de scaieţi, care pot fi de mare folos în calitate de biocombustibil, dar şi pentru că aceştea conţin o cantitate mare de iod, alte substanţe utile”, afirmă Victor Dolghii.

De la un timp, întreprinderea de producere a biocombustibilului din Cinişeuţi a devenit un punct de referinţă pentru cei interesaţi de afa-ceri în acest domeniu. Victor povesteşte, că în ultimii ani a primit la întreprindere mai mulţi oameni de afaceri din Olanda, Germania, alte ţări, veniţi să studieze piaţa de biocombustibil din R.Moldova şi experienţa acumulată aici. Ei se mirau că managerul se ocupă şi de aprovizionarea întrep-rinderii cu materie primă. În Moldova, drept materie primă pentru biocombustibil servesc nişte deşeuri, de care producătorii acestora sunt obligaţi să se debaraseze. Şi dacă au posibilitate să mai câştige şi un ban, ei singuri ar trebui să le aducă la prelucrare, spuneau oaspeţii, menţionând că în Comunitatea Europeană tot mai multă lume preferă biocombustibilul ca sursă de energie. În opinia lui Victor Dolghii, şi în Moldova cererea de biocombustibil este în creştere şi la moment chiar depăşeşte posibilităţile producătorilor.

 

Eforturi şi efecte

Chiar dacă afacerea nu i-a adus mare bogăţie, Victor Dolghii e convins că producerea biocombustibilului este un domeniu cu perspective mari.

„La noi încă lipsesc nişte reglementări normative bine gândite, relaţii normale între furnizorii de materie primă, producătorii şi consumatorii de biocombustibil. Din partea Guvernului au apărut nişte proiecte, care susţin numai comercializarea şi instalarea de staţii termice pe bază de brichete, pileţi şi care sunt mai rentabile decât cele pe gaze sau produse din petrol. Dar nimeni, practic, nu lucrează consecvent şi pe domeniul dezvoltării producţiei de biocombustibil. Nu avem în ţară o strategie de trecere de la sursele tradiţionale de energie (gaze, cărbune, produse petroliere) la diverse produse pe bază de biocombustibil, care să reglementeze toate componentele acestui conveier; de asemenea nu avem un laborator care ar testa calitatea brichetelor, a pileţilor, ar certifica aceste produse pentru a se stabili nişte preţuri rezonabile de comercializare a lor. Autorităţile noastre vorbesc mult de reducerea dependenţei energetice faţă de anumite ţări, dar nu fac nimic pentru susţinerea reală a producătorilor de biocombustibil, dezvoltarea acestei ramuri ca una foarte importantă în complexul energetic", opinează Victor Dolghii.

Antreprenorul crede că ar fi foarte bine dacă statul ar veni cu nişte soluţii viabile pentru producătorii de biomasă şi cei de biocombustibil, bazate pe experienţa Austriei, Germaniei, Poloniei, altor ţări din UE, propagându-le prin seminare, vizite de schimb de experienţă reciproce, susţinerea acestui domeniu prin nişte acte normative avantajoase pentru toţi participanţii la acest conveier.

"Producerea brichetelor şi pileţilor din rămăşiţe lemnoase necesită multă energie electrică. Ar fi oportun, poate, ca producătorii de biocombustibil cel puţin câţiva ani să se bucure de nişte facilităţi fiscale, să poată procura energia electrică la un preţ redus, etc.

Avem mult de lucru şi în ce priveşte promovarea biocombustibilului ca alternativă a resurselor tradiţionale de energie, cultura comercializării acestora, convingerea populaţiei în actualitatea şi eficienţa unor atare schimbări", afirmă Victor Dolghii, adăugând că, de fapt, noi, în Moldova, nu trebuie să inventăm nimic, în Comunitatea Europeană pe acest domeniu există şi acte normative, şi destulă experienţă, care trebuie doar preluate şi aplicate.

Text şi fotografii: Tudor Iaşcenco

Moldova+ Materialele au fost realizate în cadrul proiectului "Consolidarea independenţei în mediile de comunicare din Moldova", implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent în colaborare cu Internews