Am încercat şi am reuşit

  • 25 Septembrie 2014, 22:43
  • Vizualizări: 2182
Am încercat şi am reuşit

Petru Luca din Sămăşcani, raionul Şoldăneşti s-a recalificat din macaragiu în fermier. Dânsul ne-a povestit cu mult suflet cum a reuşit să-şi pună pe picioare afacerea şi ce rezultate obţine.

În jur de 30 de ani am lucrat macaragiu în diverse organizaţii de construcţie. Era o muncă deloc uşoară, dar bine plătită. Cu alte cuvinte, o duceam nu rău. Dar de la un timp la noi se construieşte puţin, nu mai este nevoie de atâţea macaragii şi m-am văzut nevoit să-mi caut alte surse de a-mi întreţine familia, mai ales că şi soţia, care lucra contabilă în gosdodăria colectivă din Sămăşcani, a rămas fără lucru.

În construcţii n-am găsit nimic potrivit, peste hotare nimeni nu mă aştepta, dar bani trebuiau, inclusiv pentru studiile copiilor. Împreună cu soţia, buna şi înţeleapta mea Veronica, am analizat mai multe variante şi am hotărât să fondăm o fermă de vaci, ocupaţie pe care cât de cât o cunoşteam, pentru că am avut vacă în gospodărie şi mai înainte.

Afacerea am început-o cu 2 vaci. Înţelegând că fără cunoştinţe speciale departe n-ajungi, am început a studia literatură despre întreţinerea vitelor şi producerea laptelui. Astfel am ajuns la concluzia, că rentabilitatea unei ferme familiale de lapte se bazează pe trei piloni: rasa, casa şi masa. În ultimii ani întreţin 6 vaci mulgătoare, comercializarea laptelui îmi aduce un venit lunar nu mai mic de 9,5 mii lei. Ca să ajung la acest indice am adaptat încăperile existente pentru întreţinerea vacilor, am construit o încăpere pentru păstrarea sfeclei furajere şi alta pentru depozitarea fânului. Dar înainte de aceasta am cumpărat căteva hectare de pământ, alte terenuri le-am arendat pentru a mă asigura cu toate nutreţurile de care am nevoie.

Deşi mulţi se plâng că nu au locuri de muncă, e greu să găseşti nişte lucrători de treabă. Când am înţeles că angajarea a două mulgătoare este o chestie problematică, iar noi nu reuşim să mulgem vacile la timp şi calitativ, am hotărât să mecanizăm acest proces. Acum, împreună cu soţia, în mai puţin de o oră mulgem toate vacile. Am câţiva angajaţi cu salarii permanente. La lucrarea terenurilor şi colectarea nutreţurilor apelez la serviciile unor fermieri din sat.

Cu timpul am procurat utilaj pentru mărunţirea furajelor. Pentru iarna care vine am depozitate 1000 de baloturi de fân din lucernă, 12 tone de siloz din porumb, cantitatea necesară de concentrate, voi completa rezervele cu porumb, sfeclă furajeră ş.a.

Câteva luni în urmă centrul regional ACSA din Şoldăneşti a organizat un seminar cu crescătorii de animale din raion. Deşi mă strădui să urmăresc toate noutăţile din domeniu, la seminar am aflat multe lucruri noi şi utile. Totodată am invitat doritorii să viziteze gospodăria mea pentru a vedea cum muncesc. Tot la îndemnul angajaţilor ACSA ne-au vizitat şi alţi crescători de animale din raion, care au spus că vor prelua o parte din experienţa familiei noastre.

Laptele, ca şi alţi consăteni, îl vând la o întreprindere de procesare din Chişinău prin intermediul punctului de achiziţionare din sat. Totul e bine, cu un lucru nu ne putem împăca: preţul de achiziţie. În ultimii ani au crescut substanţial preţurile la apă, rachiu, benzină, motorină, energia electrică, taxele pentru înmormântare şi botez etc. şi numai preţul la lapte a fost constant de 3,5 lei/litrul, iar nu demult s-a majorat cu 25 de bănuţi. O parte din acest lapte se întoarce în sat în formă de produse lactate degresate, dar la preţuri destul de mari. O jumătate de litru de chefir degresat, de exemplu, se vinde cu 6 lei (!?). Observaţi diferenţa?

În activitatea mea de fermier am aflat multe lucruri noi, a trebuit să depăşesc o mulţime de probleme, dar sunt sigur că am procedat corect. Acum mă simt stăpân pe situaţie şi mă bucur când văd că şi alţi consăteni nu aşteaptă mană cerească de la cineva, dar singuri caută şi îşi asigură surse constante de existenţă.

Petru Luca, s. Sămăşcani