Alexandru Şcerbanschi: În ultimele decenii au degradat nu numai satele noastre, dar şi cultura relaţiilor dintre oameni

  • 30 Decembrie 2017, 23:04
  • Vizualizări: 1207
Alexandru Şcerbanschi: În ultimele decenii au degradat nu numai satele noastre, dar şi cultura relaţiilor dintre oameni

Alexandru Şcerbanschi s-a născut la 27 iulie 1948, în s. Jora de Mijloc, Orhei. După şcoala medie din satul de baştină a absolvit Institutul Politehnic din Chişinău, iar doctorantura a urmat-o la Institutul de Economie şi Comerţ din Kiev. Doctor în economie. A activat în calitate de lector, lector superior, conferenţiar universitar la Institutul Politehnic din Chişinău, iar la Academia de Studii Economice a exercitat şi funcţiile de prodecan şi decan. În anii 1994-97 este consilier al preşedintelui R.Moldova Mircea Snegur, apoi prorector al Universităţii de Studii Umanistice, viceministru al Finanţelor. Din a. 2000 revine în mediul academic şi, până în 2013, când se pensionesză, activează în calitate de conferenţiar universitar, şef de catedră, decan la ULIM, ATIC, USEM. 

În afară de limba maternă vorbeşte rusa, spaniola, franceza şi engleza. Consilier de Stat al R.Moldova.                   

 

1. Domnule Alexandru Şcerbanschi, ce subînţelegeţi Dvs. prin noţiunea “acasă”?

- Acea parte din unuvers, ce mărginește pământul şi cerul satului natal, cu oamenii cei mai dragi sufletului meu – părinții și rudele apropiate, primii prieteni și colegii de școală. Acasă am primit lecțiile de viață cele mai trainice. Aici trăiesc și retrăiesc bucuria revederii meleagului natal, aici se află leagănul alinării în clipele grele ale vieții mele, locul unde totdeauna mă simt cel mai bine, mai ales cutreierând împrejurimile unicale, cum ar fi Groapa Roșie, Voloaca, Cânejul și altele. Anume aici mănânc cele mai gustoase cireșe și nuci...

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul?

- Primul meu învățător a fost Alexandru Andriuță, venit la noi dintr-o localitate situată vizavi, pe malul stâng al Nistrului. Iar în scoala medie un rol deosebit în viața mea, ca și a mai multor generații de joreni, l-a jucat profesorul Vladimir Ion Savin – o mare personalitate din comuna noastră, un stâlp veritabil al românismului din Basarabia, un intelectual de mare valoare. Pe lânga calitățile profesionale deosebite, cultura înaltă, dumnealui mai deținea și cea mai bună plantație de viță-de-vie din comună, zilnic făcea înregistrări meteorologice la stația pe care singur o amenajase.

Sunt profund recunoscător și profesorilor de matematică, fizică, chimie, literatură, istorie de la școala din Jora de Mijloc, care de asemenea mi-au marcat caracterul și viitorul.

Cu o mare nostalgie îmi amintesc de bunelul Vasile, bunelul Ion, bunelul Pavel, bunica Dăruțca, bunica Titiana, mulți bătrâni și bătrânele, care îmi răspundeau la ”bună ziua” sau ”Hristos a înviat!”, mă dojeneau părintește dacă cumva uitam să-i salut primul ori întârziam să răspund la întrebările lor.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dvs., locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale?

- Parinții mei au fost oameni simpli, care au muncit toată viața la pământ. Au întreținut o familie numeroasă. Erau perioade când părinții trebuiau să aibă grijă de patru studenți, iar câștigul lor de bază venea de la cultivarea tutunului, unde predomina munca manuală în codiții deosebit de grele. Buneii și părinții mei au trecut prin multe cumpene: schimbul de regimuri sociale, războiul, foametea, colectivizarea, deportările, munca istovitoare pentru o plată simbolică în colhoz, etc. Tata, până la sfârșitul vieții, la început de iarnă obișnuia să treacă în revistă: defoc este, rezerve de sare și săpun, câțiva saci cu făină, dar și alte produse necesare unei familii - de asemenea. Parinții mei au fost oameni profund credincioși, aveau o conduita impecabilă și un suflet mare. Îmi amintesc cum se pregăteau și mergeau duminicile și de sărbători la biserică, de mesele de pomenire pe care le oficiau, de atmosfera care dăinuia la noi de hramul satului, când aveam o mulțime de oaspeți, de dulciurile pe care ni le aduceau părinții de la alte hramuri, de conversațiile îndelungate cu ei.

Cu mare respect îmi amintesc de moșul Pavel – fratele bunelului Alexandru, o personalitate marcantă. Moș Pavel a luptat în primul război mondial și a căzut prizonier la austrieci. S-a întors acasă cu pensie stabilită de Guvernul Austriei. Moș Pavel era un om pedant, foarte disciplinat și inteligent.

Pe bunelul meu pe linia paternă nu l-am cunoscut: în 1949, împreună cu toată familia sa numeroasă, fusese deportat. Știu doar că a fost un bun gospodar, în iarna anului 1954 a fost reabilitat, dar a amânat întoarcerea la baștină pentru primăvară - nu se îndura să lase baltă gospodăria pe care o înjghebase în Siberia. Dar n-a mai ajuns în primăvară, rămânând să zacă pe veci în pământul siberian. 

Bunelul Ion pe linie maternă era un om erudit, bun cunoscător al istoriei meleagului natal și folclorului autohton.

4. Cum apreciaţi schim-bările care au avut loc la baştină în ultimele decenii?

- Satul natal, pe parcursul ultimelor decenii a suferit aceleași schimbări ca și întreaga țară – și bune, și proaste. De exemplu, falnicul Nistru a degradat mult. O mare parte din vină o poartă autoritățile, iar alta – locuitorii satelor și orașelor situate în zona riverană, inclusiv din comuna noastră. Oare chiar e așa de greu de păstrat în ordine malul râului, de plantat acolo copaci, de amenajat locuri de agrement? Oare cui nu-i este clar că a arunca gunoiul pe malul Nistrului e tot așa cum a-i mătura ograda și a-i arunca gunoiul în casa mare? Îmi pare foarte rău de patrimoniul bogat al fostei gospodării agricole din comuna noastră, creat prin munca grea a câtorva generaţii, inclusiv a părinților mei, și care a fost distrus. În ultimele decenii satele noastre mai mult au degradat decât s-au dezvoltat. Școala medie a devenit gimnaziu, pe fostul stadion a fost amplasat cimitirul, iar alt teren pentru sport nu s-a găsit, casă de cultură nu-i, cea mai mare parte a drumurilor sunt de o calitate proastă. Cu mare regret trebuie să constat că, în opinia mea, în ultimele decenii au degradat nu numai satele, ci și cultura relațiilor dintre oameni.

5. Care ar fi căile reale de redresare a situaţiei din economia R. Moldova?

- Aş putea face pronosticuri și descrie mai multe căi posibile de dezvoltare, dar o să mă limitez la una: dezvoltarea antreprenoriatului în domeniile tradiționale ale economiei țării noastre. E nevoie doar de mai multă râvnă și dorință și un accent deosebit să se pună pe calitatea produselor. Comuna Jora de Mijloc, de exemplu, era vestită în toată URSS cu pepiniera sa, fructele și legumele produse aici. Experiența bogată în acest domeniu ar putea fi folosită la o scară mai largă în noile condiții. E regretabil că actuala guvernare, dar și cele precedente, nu prea au avut grijă de sfera producerii, de dezvoltarea sectorului agricol, care are mare nevoie de investiții pentru o infrastructură modernă (tehnică și echipament performante, frigidere, întreprinderi de prelucrare, etc.) și piețe viabile de desfacere a producției. Republica Moldova dispune de multe strategii elaborate și aprobate mai mult cu interes politic de moment și nu cu interes național de perspectivă.

O altă problemă extrem de actuală este conexiunea la sistemul energetic european, pentru asigurarea securității energetice a țării. La această temă am formulat un șir de teze și le-am prezentat Președintelui Mircea Snegur încă acum două decenii. Domnia sa le-a apreciat înalt, au urmat o serie de inițiative către organele de resort, care însă nu au fost susținute. Bine că măcar acum se lucrează asupra construirii gazoductului Iași-Ungheni-Chișinău, a liniei de înaltă tensiune dintre România și Republica Moldova. Ar fi bine, cred, să fie construit încă un bloc energetic la Centrala Cernavoda, România, anume pentru necesitățile energetice ale Republicii Moldova.

La moment Moldova dispune de multe cadre calificate în aceste domenii, dar guvernele vin și se duc, reușind numai să enunțe fel de fel de promisiuni și mai puțin să soluționeze probleme de importanță vitală pentru țară. Avem oameni harnici și talentați, un sol bogat, o amplasare geografică deosebită, cu mult soare și condiții climaterice bune pentru a produce roade bogate de produse agricole de calitate, căutate și apreciate în toată lumea. În cazul unei griji și susțineri adecvate din partea autorităților statului, unui parteneriat adecvat cu organismele internaționale și investitorii străini, R.Moldova ar putea ușor deveni o țară de succes.

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita această onoare?  

- Una dintre aceste personalități, după cum am menționat mai sus, în opinia mea ar fi profesorul Vladimir Savin. În aspect regional o personalitate absolut distinctă a zonei de centru este omul de cultură și tribunul Dumitru Matcovschi. Mai există și alte personalități de referință care la noi, de cele mai multe ori, sunt apreciate doar după ce trec în neființă. Poate ar fi cazul ca fiecare localitate să aibă o carte colectivă a consătenilor marcanți, faptele cărora să fie bine cunoscute și transmise din generație în generație ca modele de viață și activitate...

7. Când Vă amintiţi de anii copilăriei şi adolescenţei, ce evenimente şi nume Vă revin în memorie?

- Îmi amintesc cu multă plăcere de satul meu din anii 50 ai secolului trecut: case frumoase înșirate pe malul Nistrului curat și bogat în pește până a fi zăgăzuit la Dubăsari. Casele abea se zăreau dintre livezi, pe malul Nistrului se întindeau legumării și plantații de cânepă, din care se producea o pânză foarte trainică și sănătoasă. Școala medie din Jora de Mijloc pentru mine a fost un adevărat templu al cunoștințelor, în care domneau așa profesori de excepție, majoritatea cupluri, ca Andriuță, Savin, Grigorev, Telerman, Palamarciuc, Ciobanu, Ivanov, Gondiu și mulți alții. Cu regret îmi amintesc de unii colegi de clasă, care au plecat prematur în lumea celor drepți: Vera Căprian, Vasile Maler, Leonid Țurcan, Mihail Postică ș.a. Cu mult respect îmi amintesc de foștii conducători ai gospodăriei agricole din comuna noastră, cu aportul cărora aceasta devenise una de referință în toată țara: Gheorghe Gorgos, Iustin Capșa, Gheorghe Aghenie...

Copilăria și adolescența le-am petrecut în satul natal, din care pentru prima dată am ieșit în anul 1961, când, împreună cu alţi colegi de școală, am vizitat fabrica de zahăr din Râbnița, iar în anii 1964 și 1965 am vizitat Orheul și, respectiv, Chișinăul.

8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dvs.?

- Simplitatea, duscreția şi inteligența.

9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă?

- La modul general consider că am reușit multe. Am absolvit cu medalie de argint școala medie și cu mențiune – Institutul politehnic, după ce am făcut aspirantura și am susținut teza de doctor în economie. Circa 42 de ani am activat în calitate de profesor universitar de discipline economice la diferite instituții de învățământ superior din R.Moldova și din Republica Cuba. Am fost consilier al președintelui RM în probleme economice și viceministru al Finanțelor. Însă regret mult că nu am fost destul de insistent și consecutiv în domeniul cercetărilor științifice și nu mi-am explorat pe deplin propriul potențial.

Nu prea sunt satisfăcut de felul cum mi-am educat feciorul și fiica. Menționez acest lucru cu mare regret. Mă bucur că am întemeiat o nouă familie, cu o soție grijulie, cu care creștem două fiice și o dulce nepoțică.

10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile?

- La diferite etape ale vieții am avut mare noroc să fiu ajutat de mulți și foarte buni oameni: în copilărie şi pe parcursul mai multor ani – de parinți și fratele mai mare, Ion; în perioada adolescenței – de profesorul de matematică Moisei Ivanov şi colegul Vasile Maler; în continuare – de colegul şi bunul prieten Chiril Sorocean, profesorul Mihail Darii, doctorul în economie Vladimir Logvinenco, profesorul Paul Bran, primul Președinte al RM Mircea Snegur, profesorul Oleg Stratulat și mulți alții.

Un rol deosebit în atingerea scopurilor mele l-a jucat soția Ecaterina, care cu blândețea, tactul, grija, inteligența şi răbdarea ei îmi asigura sănătatea, liniștea și succesul vieții.

11. Dacă Bunul Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi o dată un moment din viaţa Dvs., pe care l-aţi alege?

- În aspect personal aș dori să o fi cunoscut mai devreme pe soția Ecaterina. În aspect profesional – să se repete perioada aflării mele în Cuba. Am avut atunci practici inedite cu profesori, studenți și cadre din administrația publică, am cutreierat Cuba de-a lungul și de-a latul. 

12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi profesorul Alexandru Şcerbanschi?

- În mod deosebit cu faptul că am fost consilier al primului Președinte al RM Mircea Snegur, dar și cu activitatea de profesor universitar timp de 42 de ani.

13. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dvs.?

- Să repet activitatea de profesor–consultant în Republica Cuba sau cel puțin să mai vizitez o dată această țară și Universitatea din Matanzas, unde am activat în anii1983-1985. Ulterior am vrut să revin în Cuba, dar organele competente nu mi-au permis. 

14. Mai mult de două decenii nu contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei R. Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute?

- Poporul și doar după o perioadă de timp de cultivare a frumoasei noastre limbi române și de conștientizare de către majoritatea populației a istoriei noastre. Este nevoie de un efort considerabil al statului, o mobilizare a intelectualității și o mare voință a poporului pentru a renunța la falsurile înșurubate de-a lungul anilor de ideologia sovietică în mentalitatea moldovenilor și înlocuirea lor cu adevărurile științifice despre istoria, cultura și limba adevărată a poporului nostru. Eu personal sper și cred că această problemă va fi soluționată.

15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi profesorului Alexandru Şcerbanschi, peste care nu se poate trece în nici un caz?

- Aceleași pe care le apreciez şi la prieteni: simplitatea, discreția şi inteligența.

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată?

- Cu regret, am fost trădat de colegi, prieteni și chiar de unele rude apropiate, însă vreau să uit de acele momente și să mă bucur de viață.

17. În opinia Dvs., fără de ce un om nu poate să fie fericit?

- Un om nu poate fi fericit dacă nu face bine la alții și nu se bucură de binele oferit de altcineva.

18. Mai sunteţi implicat în  politică?

- Am activat mulți ani în politică, însă la moment sunt dezamăgit de politicienii care guvernează Republica Moldova şi sunt în aşteptarea unei noi generații de politicieni. Actualmente țara a nimerit pe mâinile unor oameni egoiști și corupți, care au grijă doar de propriile interese. Poporul nostru este cuprins de o apatie și indiferență periculoase. Parlamentul este format dintr-o adunătură de  hameleoni,  guvernul - din niște slugi docile ale unui oligarh, care a capturat statul în pofida unui mare deficit de încredere din partea electoratului, avem un  președinte – vasal deschis al unui stat străin. Niciuna din ramurile Puterii nu activează dezinteresat și eficient în interesul statului și al întregului popor. Aştept cu nerăbdare și sper să văd R.Moldova guvernată de o generație nouă de politicieni onești, integri, care să pună mai presus de toate interesul național, scoaterea țării din mocirla sărăciei și a corupțiie.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii?

- Apreciez încercările modeste de promovare a reformelor și detest corupția, prădarea statului și a poporului cu participarea reprezentanților tuturor ramurilor puterii, lipsa de acțiuni concrete, consecutive și eficiente ale autorităților de la Chişinău pentru soluționarea problemelor vitale ale țării.

20. Cine ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială?

- O nouă generaţie de politicieni înregimentată în partide politice de factură nouă și susținute  masiv de electorat.

21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova?

- Cred şi sper mult.

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Şcerbanschi?

- Întâmplarea și voia Bunului Dumnezeu!

23. Conturaţi un portret al familiei Dumneavoastră.

- Actualmente - soţia cu un suflet bun și cu mare răbdare, două fete cuminți și grijulii și o splendoare de nepoțică.

24. Cu ce preferaţi să Vă ocupaţi în timpul liber?

- La moment am destul timp liber, pe care îl dedic grădinii de pe lângă casă, internetului, lecturii și plimbărilor în aer liber.

25. În casa familiei Şcerbanschi ce bucate şi băuturi sunt preferate?

- Toate bucatele ce le găteşte soţia mea, inclusiv zeama, răciturile, mămăliga, tocana, plăcintele, iar din băuturi - vinul din propriile butoaie.

26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dvs.

- Examenele de admitere la Politehnica din Chișinau în anul 1966, când școlile medii din Moldova fusese absolvite de două promoții și la instituțiile de învățământ superior era un concurs deosebit de mare. Deși absolvisem școala cu medalie, cu mare greu am reușit să fiu înmatriculat.

Un alt moment a fost propunerea de a ocupa funcția de consilier prezidențial în probleme economice. Doar datorită sfatului și insistenței rectorului Academiei de Studii Economice din Moldova, profesorul Paul Bran m-am decis să accept.

27. Care sunt cele mai stringente probleme specifice pentru educaţia şi cultura din Republica Moldova?

- În opinia mea, în aceste domenii există două probleme majore: prima - lipsa finanțării normale și alta – lipsa cadrelor respective.

28. Credeţi că R. Moldova are şanse să se integreze în comunitatea europeană?

- Integrarea Republicii Moldova în UE este posibilă și extrem de necesară.

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv?

- Obiectivul este real şi posibil, dacă autorităţile ar dori cu adevărat acest lucru, ar fi consecutive în acțiunile lor, cu măsuri complexe și bine gândite.

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi cititorilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei?

- Doresc tuturor succese, iar celor din municipiul Orhei – să se gândească la ceea ce au făcut și cum să repare greșeala rușinoasă pe care au comis-o la alegerile locale din 2015, când au închinat administrarea orașului unor persoane implicate în furtul miliardului și alte acțiuni reprobabile, să găsească răspuns la niște întrebări simple. Primarul de Orhei Ilan Șor a declarat oficial că i-a dat lui Vladimir Filat mită în mărime de 280 mln euro, fapt pentru care acela a fost arestat și judecat. Dar de unde a luat Șor aceste 280 mln de euro, dacă singur a declarat că a avut venituri oficiale de câteva sute de mii de lei?! De ce Raportul Kroll confirmă implicarea masivă a lui Șor în furtul miliardului, distrugerea a trei bănci, alte afaceri criminale, dar justiția moldovenească nu se grăbește să-l tragă la răspundere?

Până nu demult Orheiul era considerat un fel de citadelă a Mișcării de Eliberare Națională, cu o istorie bogată și demnă de respect. Ceea ce s-a întâmplat după 2015 este o pată rușinoasă pe imaginea comunității urbei. Urmează să vedem dacă le va ajunge orheienilor voință și înțelepciune să spele această pată, ca să-și recucerească reputația de altă dată. 

Pentru conformitate,

Tudor Iașcenco