Alegeri în pădurea cu uscături

  • 26 Noiembrie 2016, 07:16
  • Vizualizări: 523
Alegeri în pădurea cu uscături

Am urmărit atent cum s-au desfășurat lucrurile în această ultimă campanie electorală și în timpul alegerilor, ba chiar am luat parte activă la ele și nu pot să nu fac niște constatări, pe care aș vrea să le împărtăşesc şi cu dumneavoastră, stimaţi cititori ai CUVÂNTUL-ui.

În pragul alegerilor prezidențiale din această toamnă, Moldova a fost (și mai este) o țară ajunsă la limita existenței, o țară sleită de puteri, o țară sărăcită de-a lungul a 25 de ani și prădată de guvernanți corupți și oligarhi, o țară infestată de ciuma roșie, care s-a cuibărit aici și nu se lasă nicidecum stârpită și, mai grav, o țară cu deficit de minți lucide și inteligente, pentru că tot haita de lupi și vulpoi de la putere a determinat marea parte a oamenilor cu discernământ să părăsească țara în căutarea unei vieți decente. Faptul, că unii sunt gata să-și vândă viitorul pentru 100 de lei, un pahar de vodka sau un kilogram de ”makaroane”, m-a făcut pe mine, fostă profesoară de biologie (actualmente pensionară) să mă întreb: încotro se mișcă societatea noastră? Este asta oare o evoluție sau, mai degrabă, un regres? Ce se întâmplă cu homo sapiens?

Maniera, în care s-a făcut campania electorală, cu bârfe și falsuri, născociri aruncate la adresa unuia dintre candidați, cât și modul fraudulos de organizare și desfăşurare a alegerilor, m-au întristat enorm! Eu însămi, în calitate de membră a Comisiei electorale de la biroul Rezina nr. 26/42, am fost martoră a unor nelegiuri produse în special în ziua de 13 noiembrie.

În turul doi al scrutinului, la secția de votare sus-menționată, destinată cetățenilor cu domiciliul în regiunea transnistreană (în special Râbnița), s-au prezentat de 3 ori mai mulți alegători decât în primul tur, ceea ce a creat o coadă interminabilă către urnele de vot și o aglomerație sufocantă. Oare ce s-o fi întâmplat în aceste 2 săptămâni dintre tururi? O fi crescut brusc numărul cetățenilor moldoveni pe partea stângă a Nistrului? Sau li s-o fi trezit simțul civic și patriotic celor, care nu au fost în turul întâi?

Mă îndoiesc de patriotismul celor veniți să voteze, mă îndoiesc de interesul lor pentru scrutin. Marea parte nu știa barem pentru ce votează, cine sunt candidații. Unii șopteau altora «зâездîчку!», alții mai șmecheri, după ce-și luau buletinele de vot, încercau să le arate cu degetul celor de alături, pe cine să aleagă, fapt pentru care le-am făcut observații și i-am avertizat de nenumărate ori. Era evident că participă pentru prima dată la vreun scrutin în dreapta Nistrului, ca cetățeni ai Republicii Moldova, pentru că altfel nu m-ar fi întrebat referitor la modalitatea de exprimare a votului: «стаâить галîчку или крестик?» (să pun bifă sau cruciuliţă?).

Cât despre înmulțirea cetățenilor Moldovei în partea stângă a Nistrului în ultimele două săptămâni de până la alegeri este de discutat. Având sarcina de a supraveghea urnele de vot, am reușit să urmăresc doar de la distanță ce acte de identitate au fost prezentate membrilor comisiei pentru a fi înregistrate în liste. Deseori, în locul buletinelor de identitate erau prezentate niște ”foițe” fără fotografii. Am îndrăznit să-l întreb pe un alegător, care fusese înregistrat în baza unei asemenea foițe și care își croia drum spre cabină chiar pe lângă mine, ce fel de act reprezintă aceasta. Nu am avut un răspuns clar, nici nu am fost lăsată să iau ”documentul” în mână. Am avut imediat intenția de a mă apropia de membra Comisiei, care înfăptuise înregistrarea, pentru a afla ce date au fost înscrise. La solicitarea mea de a vedea listele, dna Galina Druguș, reprezentanta în cauză a Comisiei, m-a bruscat și a îndosit listele, fiind indignată de faptul că aș fi controlat-o. Am revenit la locul meu de suprave-ghere, pe când respectiva doamnă a chemat-o, spre a se șușoti îndelung, pe președinta Comisiei, dna Angela Vâșcovschi. Mai târziu i-am solicitat dnei președintă să-mi confirme dacă absolut toți membrii Comisiei au acces la toate listele alegătorilor.

Mi s-a confirmat într-o manieră demonstrativă, președinta făcând un anunț public că toți membrii Comisiei, fără excepție, ar putea să consulte orice listă a alegătorilor. Din păcate, era prea târziu să verific ceva, după ce pierdusem urma înscrierilor.

Conform art. 53, alin. (3) lit. a) și d) din Codul electoral, votarea se efectuează la secțiile de votare deschise pe teritoriul republicii în baza următoarelor acte de identitate:

- buletinul de identitate al cetăţeanului Republicii Moldova, cu fişa de însoţire care confirmă domiciliul sau reşedinţa alegătorului pe teritoriul secţiei de votare;

- buletinul de identitate provizoriu cu menţiunile privind cetăţenia Republicii Moldova și domiciliul titularului.

Mă întreb acum, deși știu bine cum arată un buletin de identitate provizoriu: acele  ”foițe” fără fotografii ar putea reprezenta acte de identitate provizorii? Chiar și așa, nu vă pare suspect faptul că mulți dintre votanții transnistreni s-au grăbit să se pricopsească cu acte moldovenești chiar în preajma alegerilor și, neavând încă un buletin de identitate, au manifestat un viu interes și insistență de a-și exercita dreptul la vot? Uimitor, nu?

Surprinzătoare sunt și acțiunile unor membri ai Comisiei electorale și ale președintei acesteia.

Numărarea voturilor a reprezentat un adevărat teatru regizat. După ce urnele au fost desigilate și buletinele de vot scoase pe masă, a început marea forfotă. Dna președintă a îndemnat ca fiecare membru al comisiei să purceadă la alegerea buletinelor de vot din grămadă. Am reacționat la asta, atenționând că regula spune altfel: procesul trebuie să înceapă prin validarea buletinelor, iar apoi să se treacă la distribuirea lor, în funcție de votul acordat, președintelui Comisiei revenindu-i sarcina de a face văzut fiecare buletin de vot tuturor membrilor Comisiei. În schimb, m-am ales cu un reproș din partea celei din urmă: „Sunteți o femeie negativă!”

Astfel, toți cei 10 membri ai Comisiei și-au creat câte două grămăjoare, rămânând la discreția fiecăruia să decidă despre validitatea buletinelor. Când cele zece perechi de teancuri au fost reunite în altele două, corespunzătoare celor doi candidați, dna președintă s-a oferit să numere personal buletinele cu voturi acordate candidatei Maia Sandu, fără, însă, a le face vizibile. Fiind alături de ea, doar eu am putut constata și validitatea acestora. La numărarea buletinelor de vot determinate ca fiind acordate celui de-al doilea candidat, Igor Dodon, dna președintă a schimbat ”regula jocului”: buletinele au fost împărțite spre numărare între toți membrii Comisiei sub pretextul că ar fi în număr prea mare. Astfel, niciunul din membri nu a putut verifica validitatea şi corespunderea corectă a tuturor buletinelor, ci doar a părții primite spre numărare. Surpriza mea a fost când printre aceste buletine am găsit câteva cu ștampila ”Votat” aplicată în dreptul candidatei Maia Sandu. Alte două colege au avut și ele vigilența de a descoperi același lucru. Astfel, peste 20 de buletine de vot,  destinate candidatei Maia Sandu, se rătăciseră în alt teanc. Ce-o fi fost asta? Eroare umană din oboseală sau reavoință? Dar câtă certitudine pot să am că ceilalți membri ai Comisiei au dat dovadă și ei de corectitudine și atenție și nu au lăsat erorile să le scape?  Cel, care a trișat la trierea buletinelor, putea lesne să o facă și la numărătoare! 

De asemenea, este suspicios faptul că în timpul numărării buletinelor cu votul exprimat pentru candidatul Igor Dodon, președinta Comisiei a primit un apel telefonic, imediat după care a rugat-o pe una dintre observatoare, Svetlana Blanari, să o conducă pe Marta Negară, membră a Comisiei,  la toaletă, fără ca aceasta să declare vreo necesitate. Este posibil ca președinta Comisiei să nu cunoască prevederile Codului electoral, să nu știe că nu se admite părăsirea biroului de către membrii comisiei după închiderea acestuia decât în situații extraordinare? Nu! A știut foarte bine, deoa-rece cu câteva minute mai devreme de acest incident am propus să merg în biroul electoral de peste perete (nr. 3) pentru a împrumuta material informativ privitor la validarea buletinelor, la care dna președintă a reacționat ferm: ”Nimeni nu are voie să iasă până nu se sigilează toate actele!” Sau poate o fi fost acesta un caz extraordinar, când fără să aibă nevoie un membru este trimis înafara biroului?

Aceste alegeri au creat atâtea întrebări și, totodată, m-au făcut să mă conving de faptul că nu există pădure fără uscături! Dar să nu ne fie frică de uscături! În orice ecosistem acestea servesc drept hrană pentru tinerii lăstari. Vestea bună e că în pădurea noastră avem lăstari noi, care cresc viguros și se întind spre soare! Noua viață abia răsare!

Mă bucur că tot mai mulți, atât din cei plecați din țară, cât și din cei rămași acasă, aleg lumina, în schimbul întunericului răspândit de mințile putrede ale societății noastre, aleg să trăiască liber, să gândească liber și să se bucure de viață, nestingheriți de lepra contagioasă a minciunii. Această tendință spre carte, spre libertate, spre dreptate și adevăr, care se face simțită tot mai mult în țară, mi-a sădit un sîmbure de speranță în inimă. Eu mai cred că Moldova nu e pierdută! Rătăcită cum e, își va găsi neapărat drumul sacru spre soare, drumul spre ceea, ce vom numi cu mândrie ”casă”.

 

Din partea redacţiei: CUVÂNTUL este oricând la dispoziţia celor vizaţi şi tuturor celor care doresc să-şi expună poziţia.  

Elena Devderea, locuitoare a orașului Rezina