Actul istoric al Unirii Basarabiei cu țara-mamă, România

  • 26 Martie 2017, 11:54
  • Vizualizări: 223
Actul istoric al Unirii Basarabiei  cu țara-mamă, România

La 27 martie 1918 (9 aprilie stil nou) Basarabia, ruptă de Moldova şi alipită de Rusia în 1812 s-a reunite cu Partia-mamă, fiind prima provincie românească care a contribuit la fomarea României Mari.

Rolul principal în acest act istoric l-a jucat Sfatul Ţării format din 150 de deputaţi reprezentanţi ai tuturor păturilor sociale şi curente politice, adr şi a etnielor ce locuiau în teritoriu:105 erau moldoveni, 15 ucraineni, 13 evrei, 7 ruşi, 3 bulgari, 2 nemţi, 2 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean şi 1 grec.

 

Sfatul Ţării şi-a început activitatea la 21 noiembrie/decembrie 1917. La prima şedinţă, preşedinte al Sfatului Ţării a fost ales, cu unanimitate de voturi, Ion Inculeţ. Conducătorii organelor oficiale de stat au jurat credinţă noului organ reprezentativ. Astfel Sfatul Ţării a preluat oficial conducerea Basarabiei, ar peste câteva zile Sfatul Ţării a proclamat autonomia Basarabiei, apoi şi Republica Democratică Moldovenească, care însă rămânea în componenţa Rusiei ca stat federativ. În ianuarie 1918, după ce Ucraina se rupe de Rusia, şi RD Moldovenească îşi declară independenţa. Primul preşedinte al republicii a fost ales Ion Inculeţ, prim-ministru – Daniel Ciugureanu. 

Între timp situaţia social-economică se complica tot mai mult. Pentru a pune capăt dezordinilor în masă, Consiliul Directorilor, prin intermediul comandamentului militar rus, cere ajutorul armatei române. Guvernul de la Bucureşti trimite peste Prut două divizii de infanterie şi două de cavalerie, pentru menţinerea ordinii publice, protejarea populaţiei, apărarea căilor de comunicaţie şi a depozitelor. Totodată conducerea Sfatului Ţării ajunge la concluzia că unirea Basarabiei cu România era singura soluţie pentru salvarea tinerei republici. Mai ales că Rada ucraineană, care semnase pacea cu Puterile Centrale, făcea presiuni tot mai mari pentru anexarea unor părţi ale Basarabiei, precum Ţinutul Hotinului şi Cetatea Albă.

În după-amiaza zilei de 27 martie 1918 s-a deschis şedinţa Sfatului Ţării pentru adoptarea unirii. Au luat cuvântul preşedintele Ion Inculeţ şi prim-ministrul român Alexandru Marghiloman, ca reprezentant al guvernului român. După aceasta, reprezentanţii români s-au retras. După exprimarea părerilor din partea grupurilor politice şi a minoritarilor, care, cu excepţia polonezilor, au declarat că se vor abţine, s-a trecut la vot. Unirea a fost aprobată cu 86 de voturi pentru, 3 contra şi 36 abţineri.

Actul Unirii prevedea o serie de condiţii, inclusiv una de o importanţă deosebită: Sfatul Ţării să rămână organul care să ducă la bun sfârşit reforma agrară, autonomia să-şi păstreze propriile organe de administraţie. România urma să asigure Basarabiei respectarea deplină a drepturilor democratice, o reprezentare proporţională în Parlament, Consiliul de Miniştri etc. La 10 decembrie 1918 Sfatul Ţării adopta declaraţia prin care renunţa la condiţiile stipulate în actul unirii şi, fiind îndeplinită reforma agrară, se autodizolvă.

Conferinţa de Pace de la Paris din 1920 a recunoscut legitimitatea unirii Basarabiei cu România. În Tratatul de la Paris semnat de România cu Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia se stipula: „Considerând că din punct de vedere geografic, etnografic, istoric şi economic unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificată; Considerând că populaţiunea Basarabiei a manifestat dorinţa de a vedea Basarabia unită cu România”, părţile contractante recunoşteau „suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între frontiera actuală a României, Marea Neagră, cursul Nistrului de la gura sa până la punctul unde este tăiat de vechiul hotar dintre Bucovina şi Basarabia, Salvarea Basarabiei”, cu caracter militar.

Dar în vara anului 1940, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov, Rusia sovietică ocupă Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa.

Sursa: „Cartea de Aura  Basarabiei şi a

Republicii Molodva”