A lăsat epoleții și crește prune pentru Europa

  • 22 Iunie 2015, 10:34
  • Vizualizări: 1766

A lăsat cariera în poliţie şi a revenit la ţară. Ion Popescu din satul Cotiujenii Mari, raionul Şoldăneşti, s-a decis să continue afacerea tatălui său la uscătoria de fructe. Pentru a-şi dezvolta afacerea şi a atrage investiţii europene, tânărul va pleca în curând în Polonia. El speră că europenii îl vor ajuta să achiziţioneze baterii solare. Tânărul antreprenor afirmă că astfel va putea să economisească zeci de mii de lei. Capul familiei, Ştefan Popescu, are 65 de ani. Bărbatul spune că, de când se ţine minte, a uscat fructe şi legume. Pe timpuri, în sat, exista o uscătorie de mere şi prune. Toate zilele din săptămână, fără întrerupere se afla acolo. Munca era anevoioasă, recunoaşte antreprenorul. Întreaga zi trebuia să stai la cuptor şi să pui în foc lemne şi cărbuni. Aburii formaţi te sufocau. În plus, veneai acasă afumat. Ștefan Popescu: Am avut undeva la 90 de loznițe, dacă știe cineva - cu lemne, fum, nevoie. Veneau după perje și nu le plăceau că aduc a fum, că-s cancerogene. După anii 90, când am cumpărat terenul, am mai lucrat câțiva ani cu loznițele și apoi câte oleacă am trecut la gazificare. După ce s-au destrămat colhozurile şi alte întreprinderi de prin împrejurime, Ştefan Popescu era convins că nu trebuie să lase satul fără uscătoria de prune. A cumpărat teritoriul, unde lucrase decenii la rând şi a făcut propria uscătorie. Începutul a fost dificil, dar bărbatul a continuat munca. Ștefan Popescu: Am umblat pe atunci cu soția că ne dă un proiect să ne cumpărăm o uscătorie că ne dă grant dar nu am mai văzut nimic. Domnul Relițchi ne-a spus atunci că dacă nu câștigi tu apoi nu știu care altul poate să mai câștige. După asta am fost nevoiți și ne-am dus și am luat credit. De la Guvern nu am avut niciun ajutor. Unicul lucru făcut cu ajutorul statului este frigiderul. Sub podea avem frigider. Și acolo avem o cameră frigorifică. E luat prin IFAD, băiatul meu a luat. Așa susținere se dădea la tinerii de până la 30 de ani. În august e ultima lună de achitare a creditului. 40% din suma creditată este grant. Din cele 320 de mii de lei, 100 de mii avem grant. Asta dacă îndeplinim condițiile bancare. Noi nu avem nicio încălcare și vom beneficia de acest grant. Asta am câștigat noi. Și mai avem o susținere din partea statului prin subvenții pentru frigider. Am fost finanțați cu 40 mii de lei. Gospodarul precizează că la început avea doar un cuptor construit după modelul celor din Europa. Capacitatea acestuia era de 12 tone de prune în 24 de ore. Cu timpul, când a început să culeagă roadele muncii, familia Popescu a mai construit încă două cuptoare după acelaşi model. Acestea funcţionează pe bază de gaze naturale. Antreprenorul spune că este mai curat, dar mult mai costisitor. Graţie acestor trei uscătorii, în 2014, familia Popescu a uscat 50 de tone de prune, de trei ori mai mult, decât în anii precedenţi. Deocamdată, acesta este recordul familiei Popescu. Ștefan Popescu: Când l-am cumpărat, (vedeți că nici nu l-am adus la condiția care trebuie) ploua încontinuu aici. Am schimbat acoperișul. Am pus ardezie nouă. Era imposibil de lucrat. Am trăit din credite în credite. Nu ieșiem din unul și intram în altul. Altfel nu poți să lucrezi. Mulți bani au fost investiți dar să vă spun concret nu pot pentru că foarte multe materiale eu le-am avut din timp strânse. Socotiți că la primul cuptor cumpărat am luat credit în sumă de 500 mii de lei. În timp de cinci ani am mai dat procentele și se îmbracă din nou la vreo 200 mii de lei. Apoi am schimbat acoperișul. La momentul de față aici am betonat tot și au fost investite vreo 70 mii de lei. Toți banii feciorului care i-a făcut peste hotare au fost vârâți aici. Gospodarul ne-a spus că achiziţionează prune doar din localităţile din vecinătate. Deja de câţiva ani face negoţ cu unul şi acelaşi distribuitor de materie primă. Imediat cum se coc fructele, familia Popescu le aduce la uscătorie. Şi dacă anterior era nevoit să cumpere marfa în rate, reieşind din capacitatea uscătoriilor, acum volumul de prune procurat este impunător. Ştefan Popescu spune că depozitează materia primă în frigiderul recent achiziţionat. Ștefan Popescu: Într-o “setcă” de asta încap vreo 12 kg de prune. Pe o singură vagonetă sunt 450 de kg și avem 10 vagonete. Într-un cuptor putem usca 4 tone și jumătate și avem trei cuptoare. Deci, timp de 24 ore noi uscam minimum 12 tone. Cele mai mari eforturi şi griji gospodarii le au la sfârşitul verii, când se coc prunele. În timp ce unii se odihnesc, familia Popescu munceşte fără întrerupere. La lucru sunt antrenaţi toţi membrii familiei. Întrucât nu dispun de aparate de prelucrat prunele, la scoaterea sâmburelui Ştefan Porcescu angajează oameni din sat. Ștefan Popescu: Iată numai ca să scoți sâmburele e mult. Trebuie să o branșăruiezi, împachetarea și multe altele. O mașină de scos sâmburele costă până la 45 mii de euro. Majoritatea scot sâmburele cu familia. Deşi antreprenorul din Cotiujenii Mari recunoaşte că afacerea e complicată, el a reuşit să-l convingă pe unicul său fiu să vină la ţară să se implice în afacerea familiei. Tânărul, în vârstă de peste 30 de ani, nu a stat mult pe gânduri şi a schimbat epoleţii pe prune. Ion Popescu: Am socotit că nu sunt șanse să lucrez mai departe în organe. Fiindcă taticul avea pornit uscătoria și îi era greu ne-am gândit să lucrăm împreună. Vreau să ne dezvoltăm mai departe, să ajungem la un rang înalt cu ambalarea și exportul. Plin de energie, Ion are şi câteva idei inovatoare. Acesta doreşte să economisească energia electrică. În acest scop, el visează să cumpere câteva baterii solare. El speră că visul său va deveni realitate după o vizită preconizată în Polonia. Ion Popescu: Ne ducem în Polonia în privința unor baterii solare care generează lumină energie electrică. Ne gândim să ne punem și noi niște baterii. Am economisi mult dacă am avea lumina noastră. Deocamdată, Popeştii nu au posibilitate să-şi realizeze marfa peste hotarele ţării. Ei îşi vând produsul firmelor din Moldova. În viitor, îşi doresc să obţină licenţa pentru comercializarea prunelor în Europa. Ștefan Popescu: Băiatul are pământ și credcă vom face livada noastră. De ce banii noștri să se ducă la străini, în satul Cunicea și să nu rămână la lucrătorii de la noi în sat?! Toți se tem se piața de desfacere. Aceștia mici care produc nu pot toți să exporteze. Trebuie să fie unul mare care să adune producția de la toți aceștia mici și să exporteze. Ca să ieși la piața europeană de desfacere trebuie să ții cont de foarte multe criterii. Trebuie ca marfa să fie ambalată și multe altele. Dacă am beneficia de susținere financiară pentru ambalare credcă ne vom încerca norocul și în Europa. Uscătoria de prune din Cotiujenii Mari este unica în regiune. Gospodarii insistă pe faptul că produsul lor este ecologic. Prunele sunt uscate tradiţional şi nu conţin aditivi sau conservanţi. Graţie procedeului de uscare, specific zonei, prunele nu-şi pierd vitaminele şi mineralele.

Moldova+ Materialele au fost realizate în cadrul proiectului "Consolidarea independenţei în mediile de comunicare din Moldova", implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent în colaborare cu Internews