A fost Dragobete zeu?

  • 23 Februarie 2017, 09:12
  • Vizualizări: 458
A fost Dragobete zeu?

 

O legendă română ni-l prezintă pe Dragobete ca muritor de rând, fiind fiul nefericit al Babei Dochia. Nefericirea lui Dragobete ar consta în faptul, că el s-ar fi căsătorit cu o tânără ce îi era dragă, dar care nu era acceptată de maică-sa. Situație destul de frecventă la noi, la români.

    În același timp, mitologia populară română menționează că, în Panteonul nostru autohton, Dragobete este „zeul tânăr, patronul dragostei și bunei dispoziții pe plaiurile românești”. Astfel, făcându-se o egalitate cu Eros (la greci) şi Cupidon (la romani). Dar această afirmație cam se contrazice or, în Panteonul geților, pe treapta superioară o avem pe Marea Zeiță Bendis – zeița Lunii, a pădurilor și a farmecelor, a dragostei și a maturității. Poate că este cazul să căutăm adevărul în însuși etimologia numelui acestui „zeu tânăr” – ragobete?

Nu poate fi nicio îndoială, că numele este compus din DRAGO și BETE. DEX-ul limbii române explică: „drag” înseamnă „scump”, „iubit”. Însă noțiunea de „DRAGO” vine din protoistorie, fiind legată de același Panteon autohton al zeilor geți. Acei zei dețineau arta scrisului (pe pietre, pe tăblițe), care se numea OROMANISA, adică LIMBA CURATĂ, dar și pe cea a retoricei, așa-zisa DRAGOMANISA ori GRAIUL DIVIN. Deci, inițial „drago”, „drag” avea sensul „divin”, „divinitate”, „zeu”, „zeitate”.  În așa fel, cu încredere putem presupune, că Dragobete este zeul Bete.

Referitor la „bete”, am putea constata că limba română a moștenit cuvintele „beteșug”, „beteag” – ambele cu sens de „neajuns”, „slăbiciune fizică”, „insuficiență mintală”. Sau ceea ce prin multe locuri se mai spune că „și-a pierdut capul”.  Apropo, în limba aromână „betâ” înseamnă „cap”. Pe când în Oltenia sufixul „bete” semnifică „adunare, mulțime”, adică „năvală”.

Deci, am putea spune că Dragobete este zeul tânăr, care vine năvalnic și te scoate din minți. Unii savanți cercetători ai tradițiilor românești îl identifică pe Dragobete cu eroul mitologic Năvalnicul, acesta fiind „fecior frumos care ia mințile fetelor și nevestelor tinere”. Ca urmare putem constata, că Dragobete nu este atât  Zeul Dragostei, cât mai ales Zeul Îndrăgostirii,  Amorului. Or, noțiunea „dragoste” își are locul în conștient, pe când „îndrăgostirea”, "amorezarea”, „înamorarea”  sunt categorii ale subconștientului. Mulți consideră, că dragostea nu este altceva decât amorul conștientizat.

    Amorul vine ca un fulger din subconștient, vine ca un demon și nimeni și nimic nu-i poate sta în cale. Apropo, în antichitate uneori zeii se mai numeau și demoni: demoni albi și demoni negri; demoni buni și demoni răi.  Unii savanți susțin că demonul este geniul zbuciumului, care provoacă dorințe și pasiuni. În mitologia greacă demonul este o putere supranaturală, care fulgerător apare și la fel de fulgerător dispare, lăsându-și amprenta asupra destinului omului. La rândul său filozoful neamț Herman Usener este mai concret în definiție. Dânsul afirmă că „demonul nu este altceva decât zeul clipei respective”.

Rezumând spusele de mai sus putem concluziona, că în Panteonul nostru autohton Dragobete este zeul Amorului, al Patimei, al Ursitei.

În anii studenției mele nu știam de Dragobete, în schimb studiam câte ceva din filozofia germană, inclusiv și despre sugestiile lui Usener. Atunci, în 1966, am scris „Demonul”, înserat mai târziu în culegerea de versuri „Verbul timpului banal” (1997).        

 

                       Demonul 

„Demonul nu este altceva  decât zeul clipei respective” 

 (Usener)

 

Tu veșnic treci ca o văpaie

De foc prin vasele sangvine,

Tu, demon, – zeul răzvrătirii,

Căzut din sferele divine.

 

Privirea ta înfiorează

Și groaza fulgeră prin vine,

Dar toți așteapt-această clipă

De la un demon sfânt ca tine.

 

Farmecul tău oprește timpul,

Răstoarnă spațiul în hău,

Tu ești atât de nebunatic,

De parcă n-ai mai fi un zeu.

 

Tu dai târcoale-nvrăjbitoare,

Tu fetele săruți mereu

Și totul piere, se destramă,

Iar timpul cade-n negrul hău,

 

În bezna neagră-ntunecată,

În fermecata feerie,

Unde iubirea trece-n magic

Și clipa trece-n veșnicie.

(a.1966)

Da, Dragobete a fost și este zeu.  El este Cupidonul nostru autohton.

Foto simbol: plairomanesc.ro

Ion Perciun