A fi de dreapta, fără a fi unionist de facto, e imposibil

  • 2 Iulie 2017, 07:03
  • Vizualizări: 709
A fi de dreapta,  fără a fi unionist  de facto, e imposibil

După mariajul PD-ist (adică dintre Plahotniuc și Dodon, precum a interpretat – ingenios - Iulius Popa noul sens, la noi, al abrevierii PD), s-a vorbit și scris că actualmente partidele politice de dreapta au fost scoase totalmente din scena politică a RM, sunt la pământ... În acest context, mă tot întreb: dar au existat / există oare cu adevărat la noi partide de dreapta? Și sunt nevoit să-mi răspund la această întrebare mai mult negativ.

Asta pentru că, în condițiile RM, o formațiune politică care pretinde a fi de dreapta (sau de centru-dreapta), are datoria de A FI REALMENTE – necondiționat, și nu doar în vorbe – pe pozițiile unioniste. Adică nu numai să se declare adept al REUNIRII, dar și: 

1 - să facă în permanență tot ce-i stă în puteri pentru a realiza idealul nostru național suprem (suprem fiindcă, numai reunindu-ne cu matca românească, din care am fost rupți cu forța, noi, românii moldoveni dintre Prut și Nistru, vom supraviețui etnic și vom putea ajunge la un trai normal, pe pământul strămoșesc); 

2 – inclusiv să contribuie neapărat pe toate căile la creșterea și consolidarea rândurilor tuturor celor care doresc cu adevărat să ne reunim cu Țara. Anume asta să fie pentru cei din fruntea partidelor de dreapta scopul principal, și nu tot felul de pretenții lideriste / dezbinătoare și interese personale meschine…;

3 – să se opună și să demaşte / combată deschis, hotărât și consecvent orice idei (propagandă) și acțiuni, din interiorul și exteriorul RM, menite să împiedice realizarea reunirii, ceea ce, totodată, presupune – categoric -  excluderea alierii cu astfel de forțe. Indiferent că acestea se află în opoziție sau la guvernarea RM.

Or, dacă recunoaștem aceste cerințe, fără a căror respectare strictă nu ai dreptul să pretinzi că ești de dreapta sau chiar și de centru-dreapta, e lesne să înțelegem tristul adevăr că în RM, cu excepția - pentru o perioadă scurtă și în măsură mică - a Partidului Liberal, formațiuni politice de dreapta, adică unioniste cu adevărat n-au fost și, o spun cu mare regret, încă nu sunt. Și cred că această afirmație nu cere să fie aici argumentată suplimentar.

Dar unioniști adevărați între Prut și Nistru există, indiscutabil. Și nu puțini. E necesar, deci, ca ei să aibă / să avem și un adevărat partid de dreapta, adică unionist de facto. (FDR, e adevărat, posedă această calitate, însă nu e un partid, care și-ar pune scopul de a accede la guvernare și a-i schimba radical vectorul spre realizarea reunirii.) Nu sunt de acord cu afirmația cuiva de la noi că zadarnic se dorește înființarea unui alt partid unio-nist, că ar fi suficient să existe un / niște lideri unioniști. (Afirmație motivată prin faptul că pretinsele partide unioniste s-au discreditat.).

În lumea contemporană schimbările radicale, de regulă, nu se pot pregăti și realiza fără ca ele să fie proiectate de un partid politic. Un partid cu o platformă clară și realistă. Condus de un / niște lideri adevărați, devotați cauzei, mari patrioți, cu o bună pregătire teoretică, dar și pricepuți pe măsură la îndrumarea forțelor din societate, forțe care urmează să fie motorul înfăptuirii respectivelor transformări, precum e, în cazul nostru, REUNIREA. Motor care, întâi de toate, prin votul său să aducă în legislativul RM o majoritate pro-unionistă cu adevărat și confortabilă (adică stabilă și pentru minimum câteva mandate).

Răul e nu în existența partidelor politice. Răul e în numărul lor foarte mare (căci, precum a menționat foarte corect cineva în mass-media de la noi, e anormal absolut să vrei ca electoratul să se divizeze în 30-40 de părți). Iar răul cel mai mare / colosal e faptul că la noi există / e admisă existența și a partidelor antinaționale...

Or, această anormalitate nu mai înseamnă democrație, ci bătaie de joc impardonabilă de populația autohtonă din acest stat. Populație pentru care fosta RSSM și actuala RM au pretins a fi forma de realizare a autodeterminării naționale a acestei părți de popor român, declarate demagogic de Stalin o națiune aparte…

Anume acțiunile partidelor antinaționale (fostul partid agrarian, partidul lui Voronin, cel al lui Dodon – toate, în fond, comuniste + încă câteva) au fost și sunt cea mai mare pacoste pentru populația RM. Împreună cu doar mimarea slujirii interesului național de către partidul lui Filat și cel al lui Diacov-Lupu-Plahotniuc, care tot declarau că Rusia, cel mai crunt adversar al reunirii românilor, este, chipurile, partenerul strategic al RM, - toată această politică prostituată, foarte îndelungată, a guvernărilor postindependență i-a făcut și îi mai silește pe tot mai mulți moldoveni basarabeni, apți de muncă, să-și părăsească patria mică, pentru a-și câștiga pâinea lor de toate zilele prin străinătăți!?

Iar de la un timp s-au găsit și alții (Maia Sandu și C°), care îmbată poporul cu apă rece, asigurându-l că, chipurile, îl va ferici, dar de REUNIRE, ca singura modalitate de a ajunge în componența UE și, deci, de a scăpa, cu adevărat, de corupție nici să audă nu doresc… Să te crucești, nu alta!!!

Când, Doamne Dumnezeule, și cine, în afară de adevăratele forțe pro-unioniste din interiorul RM, susținute, bineînțeles, de către ai noștri plecați de acasă, dar și încurajați de către unioniștii și ceilalți români de peste Prut, vor putea pune capăt acestei situații nocive!?

E clar ca „Bună ziua!”:  NIMENI ALȚII… Însă românii basarabeni vor / vom putea, sunt convins, face asta, doar dacă vor / vom acționa pe calea descrisă aici. Sau și pe alte căi, dar care să conducă spre același rezultat – REUNIREA.

Sănătate și cât mai mult alt bine tuturor!

 

Bătrânul Nicolae COJOCARU, dr. în filosofie

 

Cu un clic în partea de sus dreapta a acestei pagini intră pe pagina de facebook a CUVÂNTUL-ui şi spune-ţi opinia, pune întrebări, dialoghează, distribuie să vadă şi prietenii tăi.