70 de ani de la foametea organizată

  • 22 Aprilie 2017, 08:31
  • Vizualizări: 399
70 de ani de la foametea organizată

Apel către președinții Consiliilor Raionale, primari, oameni de buna credință

După anul 1944, locuitorii teritoriilor românești de la Est de Prut au fost ostatici ai statului sovietic, destinul lor fiind decis în laboratoarele Kremlinului, adevărați stăpâni în spaţiul basarabean au devenit străinii. Regimul totalitar comunist a transformat RSSM, de altfel, ca şi multe alte teritorii periferice ale Uniunii Sovie-tice, într-un laborator de experimentare naţională şi socială de pe urma cărora au avut de suferit zeci de popoare, iar numărul victimelor directe şi indirecte se ridică la ordinul sutelor de mii de persoane. Cele săvârşite de autorităţile sovietice, care au pus stăpânire pe aceste teritorii, pot fi calificate, în termeni juridici, drept crime împotriva umanităţii.

Includerea pământurilor românești în componenţa statului sovietic a condus repetat la încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, la dezbinarea etnică, ştergerea identităţii naţionale, la modelarea unor identități false, la cultivarea urii şi impunerea fricii, la neglijarea omului ca valoare supremă şi devalorizarea demnităţii umane. Suplimentar, asupra populaţiei băştinaşe din acest teritoriu s-a exercitat o politică de genocid etno-cultural. La lipsurile de ordin economic şi la dezastrul social rezultate în urma războiului distrugător s-au adăugat alte suferinţe derivate ale regimului: foametea organizată, colectivizarea forţată, deportările în masă.

Începând cu anul 1946, pe fondul unei secete care a lovit nu doar spaţiul dintre Prut şi Nistru, ci şi Moldova istorică, sovieticii au conceput un diabolic plan de înfometare a populaţiei basarabene. Scopul final: distrugerea conştiinţei naţionale, instaurarea fricii şi netezirea drumului către colectivizare.

Statisticile oficiale arată că peste 300.000 de oameni şi-au pierdut viaţa din cauza foametei în Basarabia, într-un singur an. În cimitire nu mai exista loc de îngropăciune.

Din cauza lipsei hranei sau a alimentaţiei necorespunzătoare (consumul de frunze, troscot, ştir etc.) numărul cazurilor de distrofie a explodat. În decembrie 1947 în multe raioane basarabene, distroficii alcătuiau de la un sfert până la 30% din populaţie.

În perioada sovietică subiectul foametei constant a fost trecut cu vederea. După anul 1989, la fel ca și alte crime ale regimului totalitar din URSS, foametea din 1946–1947 nu a fost condamnată la nivel oficial în Republica Moldova. Or, așa cum spune Ana Blandiana: „Atunci când justiția nu reușește să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiție”.

 

În acest sens, vă solicităm:

• Colaborarea la mobilizarea întregii comunități pentru a identifica gropile comune din cimitire în care erau aruncați consătenii înfometați în anii 1946 – 1947, aruncați deoarece toți erau sleiți de puteri din cauza subnutriției și nu aveau puteri să-i înmormânteze creștinește. Numai cu sprijinul dumneavoastră, manifestat prin mobilizarea profesorilor de istorie și a fețelor bisericești vom reuși să identificăm numele celor care s-au prăpădit în timpul foametei orgnizate de conducerea de la Kremlin.

• Vă rugăm că vă aduceți contribuţia la conștientizarea și asumarea de către comunitate a trecutului și la depășirea șocului posttraumatic prin mobilizarea fețelor bisericești din localitate, ca în Ziua Hramului localității să oficieze un Tedeum în memoria victimelor foametei organizate în anii 1946 – 1947.

Fiind conștienți de faptul că jertfa are valoare doar când este pusă în slujba unei idei, mizăm pe îndemnul de mobilizare adresat consătenilo,r ca la intrarea în cimitire să ridice câte o Troiță în memoria jertfelor foametei organizate.  

Adevărul ne va face liberi. Doar liberi ne vom putea recupera identitatea și vocația europeană.

Să fie într-un ceas bun!!!


Mariana S. Țăranu, conferențiară universitară, doctoră în istorie, Institutul Patrimoniului Cultural al AȘM

marianataranu@yahoo.com