100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România

  • 24 Noiembrie 2017, 10:35
  • Vizualizări: 700
100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România

Cu studiul „100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România“, semnat de doctoral în drept Mihai Taşcă, cercetător ştiinţific superior la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM, CUVÂNTUL începe publicarea câtorva cicluri de materiale despre istoria acelui act epocal pentru Basarabia şi România, personalităţile originare din judeţul Orhei care au contribuit la realizarea lui şi destinul lor, evenimentele care se vor desfăşura în teritoriul ex-judeţului Orhei şi R. Moldova în perioada pregătirilor şi celebrării centenarului Sfatului Ţării. Suntem convinşi că aceste materiale bazate pe documente şi mărturii concrete vor fi de mare folos pentru cititorii noştri şi, mai ales, pentru generaţia tânără, ajutându-le să afle multe lucruri noi din istoria ascunsă a Basarabiei, să conştientizeze importanţa actului Marii Uniri de la 1918 şi actualitatea lui în condţiile contemporane.

 

Actul istoric din 27 martie/9 aprilie 1918 prin care s-a proclamat unirea pe veci a Basarabiei cu Patria-Mamă, România, a fost legitim, justificat și multașteptat de românii dintre Prut și Nistru. În acea zi de marți, după mai bine de 106 ani de subjugare rusească, Unirea a încununat lupta românilor moldoveni dintre Prut și Nistru – după raptul acestei provincii românești în anul 1812 de către Imperiul Rus, luptă care nu a încetat pe tot parcursul secolului al XIX, – pentru limbă, cultură, identitate și istorie națională în făurirea idealului național.

Subiectul mișcării de eliberare națională din Basarabia din anii 1917-1918 a fost abordat în literatura de specialitate sub unghiuri diferite. Istoricii, cercetătorii care au pus la baza cercetărilor obiectivitatea și adevărul științific, au văzut în mișcarea din anii 1917-1918 din Basarabia una adevărat națională, de eliberare de sub jugul imperiului țarist, pentru drepturile naționale și reunirea provinciei dintre Prut și Nistru cu Patria-Mamă, România. Și dimpotrivă, cei care au pus la baza cercetării principiile marxism-leninismului, ideile panslavismului și velicoruse, au promovat un neadevăr istoric, au denigrat avântul popular din acei ani din Basarabia, iar organele create le-au considerat antinaționale, susținând fără temei că unirea cu România a fost „în contradicție cu aspirațiile maselor largi ale populației basarabene”.

Mișcarea de eliberare națională din Basarabia s-a accentuat, îndeosebi, în anii 1917-1918, luând un avânt puternic după Revoluția democratică din februarie 1917 de la Petrograd și căderea țarismului. Anume după prăbușirea autocrației ruse au loc primele manifestări ale maselor populare dintre Prut și Nistru, atunci încep să apară primele organizații civile și militare în Basarabia, care s-au aflat în fruntea acțiunilor populare.

La început revendicările basarabenilor au fost cele mai stringente: obținerea autonomiei Basarabiei, crearea unui organ reprezentativ al provinciei, legiferarea limbii române în școală, administrație și biserică, formarea armatei proprii, împroprietărirea cu pământ. Dintr-o cronică a evenimentelor din anii 1917-1918 consemnăm următoarele acțiuni în susținerea problemei naționale din Basarabia.

Printre primii care s-au pronunțat pentru autonomie, pentru limba română în învățământ și biserica națională au fost studenții moldoveni care se aflau la studii în or. Kiev. Aceștia, la 26 martie 1917, s-au întrunit într-un „Cerc al studenților”, printre scopurile propuse ale căruia a fost obținerea autonomiei Basarabiei, împărțirea pământului țăranilor care aveau puțin pământ.

Tot în Ucraina, la Odesa, la 30 martie 1917, a avut loc adunarea militarilor moldoveni din garnizoana din localitate de constituire a Partidului Progresist Moldovenesc, care își propunea, printre altele, obiectivul de a realiza „autonomia deplină a Basarabiei pe principiile libertății, egalității și fraternității pentru toate popoarele”.

Ideea autonomiei o întâlnim în programul Partidului Național Moldovenesc constituit la Chișinău la 5 aprilie 1917. Membrii fondatori ai partidului erau V. Stroescu, preşedinte activ – Pavel Gore, locţiitor de preşedinte – Vladimir Herţa, iar secretar – Pan Halippa. Printre membri întâlnim nume cunoscute ale luptei pentru renaștere națională: arhimandritul Gurie Grosu, protoiereul Gobjilă, proprietarul Glavce, juriştii Moţoc şi Meleghi, cooperatorii Burianov, Groapă, Oatu, Botezat, studentul Bogos, precum și Simeon Murafa, Andrei Murafa, Andrei Hodorogea, Vasile Harea, Nicolae Alexandri, dr. Elena Alistar, dr. Daniel Ciugureanu, transilvăneanul Onisifor Ghibu, generalul Matei Donici etc..

Programul PNM prevedea cele mai stringente doleanțe ale basarabenilor. Astfel, în art. 2 al programului se stipula: „Partidul Naţional Moldovenesc va lupta pentru dobândirea celei mai largi autonomii administrative, judecătoreşti, bisericeşti, şcolare şi economice a Basarabiei”, iar în următorul articol se argumenta necesitatea creării unui organ reprezentativ: „Toate legile care privesc viaţa dinlăuntru a Basarabiei să le întocmească Dieta provincială (Sfatul Ţării), potrivit obiceiurilor vechi şi nevoilor de acum ale ţării”. Art. 5 statua explicit dreptul moldovenilor la limba natală: „În şcolile de toate treptele limba de predare să fie limba naţională a poporului. Limba rusească se va învăţa în şcoli ca obiect de învăţământ (ca învăţătură deosebită). În toate satele şi oraşele să se facă şcoli bune, cu mai mulţi ani de învăţătură, şi toţi copiii să fie îndatoriţi a învăţa la acele şcoli” .

Drepturile revendicate în programul Partidului Naţional Moldovenesc, la care s-au adăugat și alte cerințe firești au fost susținute de numeroasele întruniri cu caracter organizat, congrese ale uniunilor profesionale care abia începeau să se constituie și ale căror întruniri au avut loc, îndeosebi, în primăvara-vara anului 1917 în Basarabia.

Printre primii au fost delegații la Congresul cooperatorilor din Basarabia, care și-a ținut lucrările în zilele de 6-7 aprilie, care, la fel, au optat pentru autonomia Basarabiei și limba română în școală.

Așa cum era firesc, au luptat pentru limba română și învățătorii participanți la Congresul gubernial al învăţătorilor din Basarabia la 10-13 aprilie 1917. În documentul adoptat de congres se prevedea:

„În fiecare şcoală din Basarabia învăţătura trebuie să se facă în limba maternă, începând cu primele clase. În acelaşi timp, limba rusă, ca limbă de stat, se va studia ca obiect obligatoriu. Lipsa numărului nece-sar de manuale în limba moldovenească nu poate servi drept piedică pentru înfăptuirea învăţăturii în limba moldovenească...”.

Preoțimea basarabeană, care a avut mult de suferit sub regimul autoritar al țarismului, s-a întrunit într-un Congres la 19-25 aprilie 1917. Într-un rezumat al „Tezelor vieţii politice a Basarabiei autonome” redactate în baza deciziilor luate, se stabilea:

a. Autonomia Basarabiei este deplină întrupare şi dreaptă desvoltare a temeliei de clădire a vieţii popoarelor din Rusia pe principiile de drept al fiecărui popor singur de a-şi hotărî soarta sa, a decentralizării şi a principiului de alegere în toate ramurile vieţii politice, religioase, culturale, administrative, judecătoreşti etc. decretate de Guvernul Provizoriu.

b. În fruntea ocârmuirei Basarabiei pe temelii autonome stă Consiliul suprem (Divanul), alcătuit din membri: 1) aleşi de Adunarea reprezentanţilor întregii Basarabii pe baza votului universal, egal, direct şi secret; 2) Aceşti membri îndeplinesc funcţiunile administrative de guvernământ în toate ramurile vieţii Basarabiei în baza legilor locale.

c. Consiliul suprem şi toate organele administrative ale Basarabiei autonome sunt supuse în toate funcţiunile sale Adunării Reprezentanţilor Poporului (Sfatului Ţării), de la care primesc îndrumări legislative date spre înfăptuirea lor.

Adunarea Repre-zentanţilor Poporului îndeplineşte funcţiunile organului legislativ din întreaga Basarabie, ocârmuită pe baza autonomă de sine-ocârmuire.

d. În Organul legislativ Imperial se aleg reprezentanţii poporului din Basarabia pe baza votului universal.

e. O persoană, aleasă de către Adunarea Rep-rezentanţilor Basarabiei reprezintă în Corpul Guvernului Imperial – Sfatul Miniştrilor – interesele Basarabiei autonome.

f. Oastea, alcătuită din cetăţenii Basarabiei, se învaţă în limba maternă, înţeleasă lor. Locul de slujbă în timpul de pace a ostaşilor basarabeni va fi în ţara lor – Basarabia.

g. Învăţarea limbii locale a majorităţii populaţiei, moldovenilor, învăţarea istoriei ţării, Basarabiei, istoriei poporului moldovean, culturei, lite-raturei, învăţarea cântărei naţionale – moldoveneşti sunt obligătoare pentru elevii moldoveni, iar pentru elevii din alte naţiuni – după voinţă, în toate şcolile Basarabiei, cele primare, secundare şi înalte predarea să fie în limba moldovenească; predarea celorlalte obiecte poate fi și în limba rusă.

h. Limba în administraţie,  judecătorie şi biserică va fi limba locală a poporu-lui băştinaş – limba moldovenească.

i. Drepturile minori-tăţilor naţionale vor fi respectate cu sfinţenie.

j. Drepturile naţionale ale poporului moldovenesc din alte părţi (gubernii - provincii) ale Rusiei trebuie să fie de asemenea garantate.

k. Veniturile Basarabiei, alimentând cheltuie-lile generale ale statului, se întrebuinţează exclusiv pentru nevoile Basarabiei, conform hotărârei Adunării reprezentanţilor poporului Basarabean.

l. Lucrarea legilor în toate ramurile vieţii Basarabiei autonome se înfăptueşte pe bazele largi şi democratice – a libertăţii, egalităţii şi fraternităţii.

m. Funcţionarii și slujbaşii în toate instituţiunile civile şi bisericeşti ale Basarabiei autonome se aleg din mijlocul populaţiei băştinaşe, care ştiu limba majorităţii populaţiunei din Basarabia – limba moldovenească şi a minorităţilor basarabene.

n. Pribegii din Basarabia, băştinaşii refugiaţi în vremurile ţariste, se întorc după dorinţa lor în ţară spre a sluji şi vieţui în patria sa – Basarabia”.

Nici locuitorii din satele Basarabiei nu au rămas în urmă în ceea ce privește promovarea problemei naționale. Astfel, la adunarea delegaţilor din satele plasei Lăpuşna, judeţul Chişinău, care a avut loc la 16 mai 1917, a fost adoptată o rezoluție în care se prevedea:

„Noi, delegaţii din volostea Lăpuşnei, ţinutul Chişinăului, astăzi, 16 mai 1917,  ...  am găsit de cuviinţă să dezbatem nevoile neamului nostru moldovenesc din Basarabia”. În continuare țăranii cereau ca biserica din Basarabia să fie de sine stătătoare, limba de predare în școală să fie moldoveneasca, iar pământul să fie dat la plugari.

Și locuitorii satului Brânzeni, județul Orhei, în vara anului 1917 s-au pronunțat pentru alfabetul latin, biserică națională, autonomia Basarabiei și trecerea pământului fără plată în mâinile țăranilor.

Discuțiile, apelurile și hotărârile congreselor și întrunirilor profesionale privind legiferarea limbii române le-a pus în practică, mai întâi Congresul învățătorilor din județul Orhei, care și-a ținut lucrările între 14 și 17 mai și care a adoptat o hotărâre privind introducerea treptată în Basarabia a alfabetului latin. iar județul Bălți, la 18 mai 1917, printr-o hotărâre a zemstvei județene a decis „a introduce limba română ca obiect de studiu în școlile de toate nivelurile din județ”.

Subiectul limbii române în școală luase o amploare impresionantă, așa că cei peste 350 de învățători care au participat la Congresul învățătorilor moldoveni din 25-28 mai 1917 au adoptat hotărârea privind organizarea învățământului din Basarabia în limba română în baza grafiei latine în școlile de toate nivelurile, hotărâre susținută de Congresul învățătorilor din județul Chișinău, care și-a ținut lucrările între 15 și 17 iunie.

Cu aceeași fermitate, la 29 iunie 1917, a fost susținută ideea autonomiei Basarabiei de către zemstva județului Chișinău.

În toamna aceluiași an, odată cu destabilizarea continuă a vieții publice din Rusia, mișcarea pentru ieșirea Basarabiei de sub tutela Petrogradului a luat un nou avânt. La inițiativa Comitetului Executiv Central Moldovenesc al Sfaturilor de deputați ai soldaților și ofițerilor, cea mai influentă organizație militară din Basarabia, condus de sublocotenentul Gherman Pântea, s-a trimis în cele 105 plase ale Basarabiei câte un reprezentant cu misiunea de a pune în discuție cele mai stringente probleme ale Basarabiei. Procesele-verbale redactate la finele acestor adunări arată că locuitorii din provincie au susținut în totalitate subiectele arzătoare puse de militanții Partidului Național Moldovenesc, de către congresele și întrunirile avute loc din primăvară până în toamnă: declararea autonomiei Basarabiei, formarea organului reprezentativ, introducerea limbii române în școală, biserică și administrație, împroprietărirea țăranilor cu pământ, formarea armatei naționale.

De exemplu, la una din primele adunări generale, cea a locuitorilor satului Pociumbeni, plasa Zăbriceni, judeţul Bălţi, desfășurată la 29 septembrie, prin procesul-verbal și hotărârea locuitorilor satului, semnată de preşedintele comitetului T. Cojocaru și secretarul Ş. Libpan s-a decis:

1. Republica Rusă trebuie să fie federaţie asemănător Statelor Unite ale Americii. Basarabiei trebuie să i se acorde autonomie politico-teritorială deplină între râurile Prut şi Nistru cu respectarea drepturilor minorităţilor naţionale. Toate problemele vieţii în Basarabia trebuie să fie reglementate de parlamentul Suprem al Basarabiei, cu excepţia relaţiilor internaţionale, armată, flotilă, poştă, telegraf, monedă ş. a.

Cetăţenii au decis să lupte cu toate forţele şi mijloacele pentru realizarea principiilor autonomiei Basarabiei şi organizării federative a Rusiei.

Tot pământul să treacă în folosinţa poporului fără răscumpărare şi să se împartă locuitorilor Basarabiei fără colonizare din alte gubernii.

1. Autonomia şcolii.

2. Autonomia bisericii.

3. Autonomia admi-nistraţiei.

4. Autonomia justiţiei.

5. Autonomia impozitelor.

6. Autonomia tuturor legilor.

7. Parlament basarabean.

8. Parlament comun rus. Miniştri republicani, preşedinte, ceea ce prin semnătură şi aplicarea ştampilei certificăm”.

Mihai Taşcă,doctor în drept, cercetător ştiinţific superior, Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM

 

(Va urma)