PRIMA PAGINA CERE SOCOTEALA PENTRU BANII PUBLICI ONG POLITIC EVENIMENTE INVESTIGATII ELECTORALA 2009 APL SONDAJE CORUPTIE GENDER EDITORIALE INTERVIUL SAPTAMIINII SOCIAL CITITORUL-ZIARUL-CITITORUL CHESTIONAR VECTOR EUROPEAN PUBLICITATE Vizitatorii nostri Campania Cuvantului Prietenii Cuvantului Publicitate

Pavel Parasca: "Indepartatii stramosi ai nostri s-au numit romani Pavel Parasca s-a nascut la 8 iulie 1939 in satul Brinzenii-Vechi, comuna Cazanesti, judetul Orhei, in familia unor plugari de vita. A invatat la scoala din localitate, iar dupa satisfacerea serviciului militar si-a continuat studiile la Facultatea de Istorie a Universitatii de Stat din Moldova. A absolvit universitatea cu diploma de merit in anul 1967, iar licenta si-a sustinut-o in limba franceza. Isi incepe cariera profesionala ca redactor stiintific la „Enciclopedia RSS Moldovenesti”. Intre anii 1967-1968 si 1971-1972 activeaza in calitate de profesor de istorie in Republica Congo-Brazzaville. Reintors acasa, isi continua munca didactica si de cercetare in diferite institutii: Facultatea de Istorie a USM, Institutul de Istorie al ASM, Facultatea de Stiinte Umanistice a ULIM. Detine functii administrative dintre cele mai responsabile: sef de catedra, decan, vicerector pentru stiinta. La sfirsitul anilor ’80 se implica activ in miscarea de eliberare nationala, pledind pentru introducerea alfabetului latin si decretarea limbii romine ca limba de stat, pentru studierea Istoriei Rominilor etc. Este membru-fondator al Asociatiei Istoricilor (18 iunie 1990) si, timp de patru ani, presedinte al acestei asociatii. A semnat peste 150 de lucrari stiintifice, didactice si publicistice, dintre care trei monografii de autor. Este coautor la alte sase monografii colective, doua manuale de gimnaziu si liceu, doua cursuri universitare etc. 1. Domnule Parasca! Ce intelegeti Dvs prin notiunea „acasa”? - Mai intii de toate, casa parinteasca, unde m-am nascut si am crescut pina la virsta majoratului, cind, dupa absolvirea scolii medii din satul natal, Brinzenii-Vechi (1957), am inceput sa lucrez ca sef de club pentru ca, peste un an, sa fiu recrutat in fosta Armata Sovietica. Deja facindu-mi slujba militara in Belorusia, pentru prima data am simtit ce inseamna casa parinteasca, nostalgia dupa locurile unde mi-am petrecut copilaria, unde am cunoscut si greul, dar si binele vietii. „Acasa” inseamna totodata cimpiile care atunci imi pareau necuprinse si atit de frumoase, cu lanurile lor de griu, orz, secara, porumb, cu vii si copaci, in special nucari, sub umbra carora ne doseam in vremea amiezii. „Acasa” inseamna anii neuitati de scoala, scumpii invatatori, dar si zilele de vara, adica ceea ce in zilele noastre se numeste vacanta, caci in anii mei de scolarie am muncit de rind cu virstnicii pe lanurile devenite in 1949 colhoznice si trebuia sa facem norma de asa-zisele „zile-munca” (òðóäizile) pentru mama, care era grav bolnava, dar care trebuia si ea sarmana sa acumuleze 120 de „zile-munca” pe an pentru a nu ramine fara lotul de pamint de 20 de ari care i se cuvenea unei familii de colhoznici. Dupa serviciul in armata (1961) mi-am luat zborul definitiv, mai intii ca student, apoi si ca angajat in diverse functii la Chisinau. In permanenta insa mi-a ramas in inima dorul de mama, de frati si de surori, de rude, de casa parinteasca si de satul natal. Notiunea de „acasa” treptat si-a largit continutul, incluzind Chisinaul, apoi intreaga republica, aceasta extindere, in dependenta de unde ma aflu, referindu-se tot mai mult si la Rominia-mama si la intreaga Europa, asa ca ea este destul de dinamica si variabila, casa parinteasca continuind insa sa ramina a fi elementul primar si cel mai principal al ei. 2.Cine V-a predat primele lectii care V-au marcat caracterul? - Sigur ca primele lectii in acest sens mi-au fost date de scumpa mama, caci in ianuarie 1947, pe timpul foametei, tata s-a pierdut fara urme. Bolnava fiind, mama nu si-a crutat defel sanatatea pe care o mai avea pentru a ne salva, a ne creste si educa pe noi, cei 6 copii, dintre care doar sora Nina a fost rapita de cumplita foamete. Datorita mamei si la insistenta ei, eu am reusit sa-mi fac studiile complete de 10 ani. Aici am avut marele noroc sa fiu instruit de mai multi invatatori cu nume mare. Din clasele primare mi-a ramas in memorie pentru totdeauna numele invatatoarei Ecaterina Vlas, din Ordasei, care a observat dragostea mea fata de carte si mi-a incurajat-o in permanenta. In clasa a V-a am fost cucerit de maestria pedagogica, elocinta si dragostea fata de disciplina predata noua de istoricul Cazacu (prenumele, din pacate, nu mi-l mai amintesc). Asa s-a intimplat ca si ulterior am avut profesori foarte buni de istorie – Mihail Zglavuta, Maria Vasilievna (numele de familie nu mi-l mai amintesc), Constantin Gutu. Datorita lor am si indragit foarte mult istoria, desi, ceva mai tirziu, cind m-am convins ca in scoala nu mi s-a predat decit istoria falsificata, in special istoria noastra nationala, am ramas profund deceptionat. Poate si aceasta m-a facut sa nu abandonez istoria ca profesie, ba mi-a insuflat si o oarecare indirjire in eforturile de a descoperi si promova adevarurile istorice. 3.Ce stiti despre parintii si buneii Dvs, locul si rolul lor in viata comunitatii natale? - Mama mea, Ana, isi tragea obirsia dintr-o familie de gospodari din Cazanesti, fiind fiica lui Matei (Maftei) Zaporojan, pe care insa n-am avut fericirea sa-l cunosc. Iar bunica mea dupa mama, Maria Zaporojan, ramasa vaduva, s-a casatorit a doua oara cu Isai Cosernitan din Brinzenii-Vechi. In consecinta, si mama a trecut cu traiul in satul in care mi-a fost harazit sa ma nasc eu, unde s-a casatorit cu Tudorache Parasca, din numeroasa familie a lui Dominte Parasca. Din pacate, nu l-am cunoscut sau nu l-am memorizat, fiind prea mic, nici pe bunicul dupa tata. Imi amintesc doar ca atunci aveam vreo 4-5 anisori, casa lui inca statea in picioare dupa casa construita de parintii mei, fiind apoi demolata, fiindca in timpul unor tiruri de artilerie un obuz a strapuns-o si a deteriorat-o in asa masura, incit nu mai putea fi reparata. Stiu ca buneii mei au fost tarani gospodari, gospodarosi fiind si copiii lor. Si poate altfel s-ar fi proiectat si s-ar fi realizat si perspectiva vietii mele, daca in 1944 Basarabia n-ar fi fost reanexata la imperiul sovietic si daca asupra noastra, a rominilor basarabeni, nu s-ar fi abatut urgia intruchipata de fostul regim terorist al comunismului bolsevic. 4. Care lucruri Va amintesc cel mai des de casa parinteasca? - Mai intii de toate fotografiile din vremea cit m-am aflat in familia parintilor mei, desi, asa s-a intimplat, ca nu a ramas (sau nici n-a fost) vreo fotografie cu chipul tatalui meu. Apoi sfintele sarbatori de Craciun si de Paste, cind ne asezam la masa intreaga familie, in frunte cu mama, care depunea atitea sfortari pentru a ne asigura un ospat cu adevarat sarbatoresc. Din pacate, am ramas singur din numeroasa cindva familie a noastra, acum bucurindu-ma doar de ospitalitatea foarte sincera a cumnatei Zina, sotia celui de-al doilea frate al meu, Vasile, si a feciorilor si fiicelor lor, adica a nepotilor si nepoatelor mele de frate – Valeriu, Slavic, Mihail, Viorica, Ana si Eugenia, care, la rindul lor, au deja si ei copii. Stiu ca toti ei ma asteapta cu drag, astfel ca, atunci cind se prezinta ocazie sa vin la ei, simt ca nu sunt musafir si ca am venit asa cum era dintotdeauna, acasa. 5. Cum apreciati schimbarile care au avut loc in satul natal in ultimile decenii? - Schimbarile intervenite la Brinzeni se inscriu plenar, cu unele specificitati locale, in restructurarile multidimensionale si de continut care s-au produs in intreaga republica. Am in vedere revenirea, sau mai bine zis inceputul revenirii la o viata fireasca, cu speranta ca vom reusi sa recuperam toate cele pierdute timp de mai bine de patru decenii de dictatura bolsevica si vom reveni la normalitate, desi ceea ce s-a distrus timp de decenii necesita si un timp indelungat pentru ca societatea sa-si revina. 6. Daca ar fi cazul de invesnicit cumva in istoria localitatii natale numele unor personalitati din partea locului, cine, in opinia Dvs, ar merita aceasta onoare? - Din pacate, satul natal nu dispune de o atare personalitate. Un act justitionar ar fi indepartarea pretinsului monument al soldatului sovietic „eliberator”. O invesnicire printr-un monument colectiv ar merita satenii care si-au gasit sfirsitul pe cimpurile de lupta ale celui de al Doilea Razboi Mondial, indiferent de partea cui au luptat, caci au fost mobilizati fara voia lor; apoi numeroasele jertfe ale deportarilor staliniste si ale foametei organizate din 1946-1947. In ceea ce priveste centrul raional Telenesti, cred ca cei mai indicati ar fi Ion C. Ciobanu, precum si fratii Anestiadi. Alte personalitati marcante, din fericire, inca sunt in viata si n-ar fi etic sa li se invesniceasca numele inainte de vreme. 7. La scoala si la facultate ati fost printre activisti sau printre disidenti? - Notiunea de disident este mult mai larga decit unele proteste izolate, cauzate de injustitie, abuzurile din partea celor ce conduceau institutiile statale sau chiar din partea unor profesori de scoala. Apoi disidenta presupune si o maturitate, adica o virsta anumita, astfel ca, oricare ar fi fost comportamentul si atitudinea mea fata de cele ce se petreceau in jur, nu trebuie neglijat faptul ca in scoala totusi eu eram un copil cu suflet curat ca tabla clasei pe care putea sa fie scris orice. Apoi, intregul sistem scolar functiona in asa mod, incit, necunoscind ca in lume mai existau si alte regimuri, alte moduri de viata, credeai ca viata noastra trebuia sa fie asa cum era. Iar daca se mai ia in consideratie ca eu am fost nu cel mai rau elev din scoala, devine clar cum s-a intimplat, ca am fost luat in seama si promovat ca activist, incepind cu conducerea oraganizatiei pionieresti, apoi si comsomoliste. Cel mai mult, insa, m-am deosebit in diversele activitati artistice scolaresti: dansam, cintam si recitam poezii. Sa-mi schimb oarecum atitudinea fata de regim am inceput abia aflindu-ma in slujba militara, dar mai ales in anii studiilor la USM. Cel mai memorabil din acea vreme mi se pare cazul cind, la o adunare generala de partid a universitatii, in penultimul an, m-am pronuntat pentru predarea tuturor disciplinelor in limba moldoveneasca, cum oficial era numita atunci limba noastra materna. In consecinta, am fost taxat ca nationalist si am devenit subiect aproape permanent la toate adunarile de partid de la facultate pentru ca, la absolvire, sa fiu supus riscului de a ramine fara angajarea in cimpul muncii pe care am preferat-o. De atunci inainte am devenit acela cine sunt si azi: le spun lucrurilor pe nume fara ocolisuri si nu accept compromisuri. Cu toate acestea, nu socot ca eu asi fi evolutionat pe fagasul disidentei. Am participat, insa, in masura puterilor si capacitatilor mele, la renasterea nationala, desi, din cauza „disidentilor” de alta natura, ea asa si nu si-a atins scopurile majore. 8. Ce Va mai leaga de satul natal? - Mai intii de toate, memoria mamei, fratilor si surorilor mele care, din pacate, nu mai sunt in viata si cu care ma intilnesc doar la cimitir in timpul rarelor mele prezente la Pastile Blajinilor. Apoi si casa parinteasca, in care, desi a ramas doar cumnata Zina cu fiii si nepotii ei, sunt asteptat si ospatat cu cele mai sincere sentimente de rudenie. Nu uit nici de scoala de unde mi-am luat zborul in profesia mea indragita, desi si aici sunt oaspete foarte rar. Imi recompensez nerusinarea fata de ea mai trimitind, din cind in cind, ceva literatura istorica, inclusiv unele lucrari de ale mele. 9. Ce calitati trebuie sa posede un om ca sa devina prietenul Dvs? - Sa fie onest, sincer, sa conteze pe munca si capacitatile proprii, sa nu fie „infumurat”, sa nu uite de reciprocitate in raporturile cu mine, sa judece cu capul si nu cu stomacul, sa nu caute sa obtina beneficii pe contul prieteniei etc. 10. Considerati ca aveti calitati de lider? - Doritori de a fi lideri sunt multi, insa nu toti pot sa dobindeasca aceasta calitate. Principalul consta in aceea ca atunci cind isi asuma responsabilitati, sa fie capabili sa le faca fata. In consecinta, eu nu consider nici ca sunt lider, nici ca am calitati pentru asa ceva. Liderismul presupune si anumite inclinatii spre actiuni contrare normelor morale si de conduita civilizata, ceea ce imi displace. Principalul este ca ceea ce faci sa tina de interesul major al comunitatii si nu de veleitati meschine, egoiste. 11. Cine si cind V-a ajutat sa dezvoltati aceste calitati? - Raspunsul la aceasta intrebare decurge cu claritate din cele de mai sus, precum si din cele ce urmeaza. 12. Cum si de ce ati ales cariera de istoric? - La acest subiect m-am pronuntat partial ceva mai sus. Ma limitez aici doar la o fraza laconica: fiindca la inceput am fost indragostit de istorie, iar ulterior am ramas intrigat de tainele istoriei si am fost cucerit de interesul de a contribui la readucerea istoriei pe fagasul adevarului. 13. Cu ce fapte Va mindriti ca istoric? - Ca am sustinut cu succes doua teze de doctorat in ciuda faptului ca am avut multi dornici de a-mi cauza esecuri. Ca am reorganizat Catedra de Istorie a Moldovei a Facultatii de Istorie a USM in Catedra de Istorie a Rominilor, exemplul fiindu-mi urmat si de alte institutii universitare din republica. Ca am introdus cursul de istorie a rominilor ca cel mai adevarat curs de istorie nationala in institutiile universitare si am contribuit la implementarea lui la fel in sistemul educational gimnazial si liceal. Ca am participat activ la recalificarea si perfectionarea profesorilor de istorie din republica, precum si la asigurarea didactica a cursului de istorie a rominilor, in calitate de coautor al manualului mixt de istorie universala si de istorie a rominilor pentru clasa a V-a (manual de alternativa) si de titular al cursului de istorie a rominilor pentru clasa a X-a. Ca am publicat doua lucrari monografice si o culegere de studii, precum si mai bine de 150 de articole stiintifice, compartimente (capitole, subcapitole), lucrari metodico-didactice s.a. Ca am exercitat conducerea stiintifica a circa 50 de teze de licenta si de master (magistru). Ca am fost membru al mai multor comisii parlamentare, presedintiale si guvernamentale, aducindu-mi aportul, in mod special, la elaborarea simbolurilor statale (Tricolorul) ale Republicii Moldova, precum si la studierea si aprecierea regimului totalitar comunist din R.Moldova. Ca am fost si ramin membru al colegiilor de redactie ale unor reviste stiintifice, inclusiv „Destin rominesc” (din 1994) si „Revista de Istorie si Stiinte politice” (ULIM, 2008 - prezent). Ca am stat la originea Asociatiei Istoricilor din Republica Moldova in calitatea de initiator, cofondator, presedinte si membru al conducerii acesteia. Ca sunt cunoscut si apreciat de catre colegii de breasla, precum si de o buna parte a profesorilor de istorie din Republica Moldova. 14. Cine ar putea si ar trebui sa puna punct in interminabilele dispute in jurul denumirii limbii materne si istoriei nationale? - Tinind cont de faptul ca schimbarea denumirii limbii si a cursului de istorie nationala se datoreaza regimului totalitar comunist, instaurat in RSSM in 1940 si reinstaurat in 1944, si s-a realizat prin sistemul educational de toate tipurile, precum si printr-o propaganda masiva antiromineasca, insotita de persecutii drastice impotriva „nationalistilor”, cred ca rolul hotaritor in depasirea acestei stari de lucruri ii revine pe deplin scolii si profesorilor de limba si de istorie. O evolutie calitativa in acest sens s-a si produs deja, in ciuda faptului ca regimul care a dominat scena politica din republica din 2001 si pina in 2009, a depus eforturi constante pentru a readuce societatea la starea de pina in 1989-1990. Instaurarea la putere a partidelor democratice in urma alegerilor parlamentare din 29 iulie 2009 a creat conditii favorabile pentru revenirea la adevarurile stiintifice si istorice, ceea ce face sa creasca si mai mult rolul educatiei scolare si universitare in cultivarea identitatii nationale si lingvistice a majoritatii cetatenilor Republicii Moldova. Este adevarat ca unii lideri politici, fie ca nu cunosc la nivelul cuvenit istoria noastra nationala, fie ca urmaresc anumite scopuri politice, dar continua sa faca unele speculatii pe marginea subiectului. Depasirea acestora depinde de constiinta si comportamentul membrilor partidelor in cauza, mai ales a intelectualitatii care formeaza un segment important al componentei acestora. Rolul formal-juridic, insa, in afirmarea adevarurilor despre denumirea limbii si istoriei, apartine, desigur, Parlamentului, precum si Guvernului, tinind cont de faptul ca in 1940 si 1944, adica dupa anexarea si reanexarea Basarabiei la URSS, autoritatile sovietice n-au cerut acordul nimanui in a-i numi pe rominii basarabeni, fosti cetateni ai Rominiei, moldoveni, iar limba lor numind-o moldoveneasca. Revenirea oficiala la sintagmele „limba romina” si „istoria rominilor” s-ar prezenta astfel ca un act justitional. 15. Care sunt principiile de viata ale lui Pavel Parasca, peste care nu se poate trece? - Mai intii de toate munca constientizata si perseverenta. Mindria personala, care insa sa nu afecteze mindria personala a altora. Libertatea cugetului. Sinceritatea in raporturile cu colegii si prietenii. Dragostea de neam si de tara. Constientizarea ca toti oamenii se nasc liberi si beneficiaza de dreptul natural de a fi liberi, fara insa a prejudicia libertatea altora. Credinta ca binele totdeauna triumfeaza asupra raului. Umanismul ca norma suprema de conduita. Legatura inseparabila dintre om si natura in toate formele de manifestare a acesteia. 16. Prietenii, colegi V-au tradat vreodata? - S-a intimplat, si nu o singura data. 17. Ati avut in viata momente de care nu Va place sa va amintiti? - Au fost, desigur. 18. Ati facut in viata si politica? - In sensul direct – nu. Am fost solicitat si am incercat in citeva rinduri sa ader la unele partide de orientare nationala si democratica. „Mincarimea” dintre liderii lor m-a determinat sa renunt, caci aderarea la un partid sau formatiune politica imediat provoca supararea altor conducatori, astfel ca am hotarit sa ramin neimplicat, considerind ca interesul national este mai presus de interesul oricarui partid. Totodata, faptul ca istoria noastra nationala a fost folosita de fostul regim sovietic comunist in scopuri politice de a distruge constiinta apartenentei noastre la poporul romin si de a ne inocula o alta identitate nationala, activitatile mele in vederea respingerii falsurilor istorice, volens-nolens, se inscriu si in activitati politice si nu doar stiintifice, fapt pentru care nu am fost agreat nici de fosta guvernare agrariano-comunista, nici de regimul neo-bolsevic al PCRM, in frunte cu Vladimir Voronin. 19. Ce apreciati si ce nu va place in politica moldoveneaca din ultimul timp? - Nu mi-a placut instaurarea, pe asa-zisa cale democrata, a Partidului Comunistilor la putere in 2001, nemaivorbind deja de faptul ca el a reusit sa se mentina si sa promoveze o politica antinationala timp de tocmai 8 ani - ani pierduti irecuperabil din istoria aspiratiilor noastre la o viata mai buna si mai libera. Mi-a placut, in schimb, solidaritatea fortelor democratice, in ciuda dispersarii lor in diferite partide politice, din aprilie-iulie 2009, cind s-a pus capat, sper pentru totdeauna, regimului dictatorial al partidului lui Vladimir Voronin. Ma bucura si reformele intreprinse de noua guvernare, in persoana AIE, care-si au menirea sa schimbe radical atmosfera interna din republica si sa-i imprime tarii o alta imagine, o imagine atractiva, pe arena internationala si mai intii de toate in Europa. Si mai mult ma bucura revenirea la relatiile firesti cu Rominia - garantie a fezabilitatii parcursului integrationist european al nostru. Ma intristeaza, totodata, ca in mai multe cazuri, liderii partidelor din AIE vorbesc inca limbi diferite, lansind mesaje diferite si incurcind, inca, mintile alegatorilor. Promovarea consecventa a principiilor democratice in toate sferele imi insufla, insa, speranta, daca nu chiar increderea, ca treptat-treptat se va vorbi o singura limba politica pe intelesul si in interesul tuturor. 20. Daca Cel de Sus V-ar oferi fericita ocazie sa traiti din nou cele mai notorii evenimente din viata, care ar fi acestea? - In viata toate evenimentele mi-au fost notorii, indiferent daca ele mi-au adus fericire, dezamagiri sau chiar nereusite. Nu cred ca as fi dorit sa schimb ceva din cele trecute sau sa le repar. Si totusi, de neuitat ramine prima dragoste. Apoi nasterea celor doi feciori – Veaceslav (1965) si Aurel (1969), care-mi vor continua neamul in sensul individual al acestui cuvint. Apoi nasterea nepotelelor Cristina, Margareta si Anisoara si, desigur a nepotelului Pavalas – unicul continuator, pina la moment, al descendentei mele. Daca asi include aici si nu putinele izbinzi in activitatile mele profesionale, as risca sa alunec pe fagasul laudaroseniei, de aceea le omit. 21. Printre prietenii de familie, colegii de lucru sunt si consateni? - Nu sunt. Asa a dispus Divinitatea ca fostii mei colegi de copilarie si de scoala sa-si ia zboruri diferite si daca ne si mai intilnim uneori, apoi doar din intimplare. Din pacate, unii au plecat deja acolo, de unde nimeni nu se intoarce. 22. Care circumstante au jucat rolul hotaritor in formarea familiei Parasca? - N-asi putea spune ca au fost careva circumstante exceptionale. Familia mi-a rezultat din tendinta naturala de a avea o viata intima, de a-mi asigura continuitatea, de a avea cu cine impartasi bucuriile si nevoile. Sigur ca hotaritoare a fost dragostea – acest dar suprem dat de Cel de Sus fiintei umane. 23. In ce domenii activeaza copiii Dvs? - Niciunul nu mi-a urmat exemplul de orientare profesionala si nu din cauza ca lor nu le-ar fi placut istoria. Eu nici n-am incercat sa le impun alegerea mea in ceea ce priveste profesia. Astfel, cel mai mare, Veaceslav, a absolvit Facultatea de Economie, specializindu-se in finante, ajungind sa fie angajat in inalte functii de conducere in domeniu, in diferite companii straine. Celalalt fecior de mic a indragit lemnaria, acum fiind angajat intr-o firma producatoare de mobila din Herson (Ucraina). Este tragic ca situatia de la noi nu le-a oferit nici o perspectiva in a se realiza ca persoane si profesionisti in tara natala. Asa e viata: ubi bene, ibi Patria. 24. Cum preferati sa Va petreceti timpul liber? - La drept vorbind, nu prea am avut posibilitati sa insusesc continutul acestei notiuni. Timpul liber pentru mine este cel din afara orelor de curs de la universitate. Dar il folosesc pentru a mai cerceta ceva, a mai scrie si publica vreun articol sau alte lucrari istorice. 25. Cine este omul care Va cunoaste cel mai bine? - Este sotia mea, Victoria. 26. In casa familie Parasca ce bucate si bauturi sunt preferate? - Placintele cu brinza sau cu varza murata, dar si cu dovleac (bostan), piftia (raciturile), fripturile din carne de porc si de vita, costita afumata, sarmalele cu carne si smintina, brinza cu smintina, zeama si ciulamaua de pui. Dintre bauturi, in primul rind, vinul rosu, preferabil de casa (cu toate ocaziile), dar si cel alb (in anumite cazuri), foarte rar divinurile de calitate, dar si spumantele. Cel mai mult insa imi plac sucurile noastre, dar si cele exotice. 27. Amintiti-va de citeva momente cruciale din cariera Dvs de istoric si pedagog. - In primul rind, asi mentiona faptul ca, in chiar anul I de studii la Facultate, mi s-a propus si am acceptat sa ma inscriu intr-o grupa speciala care, concomitent cu pregatirea istorica, urma sa invete limba franceza. Este adevarat, ca a trebuit sa fac un sacrificiu: in loc de 5 ani am facut 6 ani de studii. Cu toate acestea, studiile mele s-au incununat cu Diploma de excelenta, ceea ce mi-a permis sa fiu solicitat intr-o misiune de cooperare internationala in domeniul educatiei, fiind indreptat la lucru in actuala Republica Populara Congo, unde m-am aflat timp de 3 ani in calitate de profesor de istorie intr-un colegiu din capitala acestui stat, apoi intr-un colegiu si un liceu din Pointe-Noire, de pe coasta Oceanului Atlantic. Ulterior am predat cursuri in limba franceza si in sistemul universitar de la noi, avind capacitatea sa folosesc in original operele istoricilor francezi. Momente deosebite reprezinta si sustinerea celor doua teze de doctorat (1981 si 1998), in ciuda faptului ca unii „colegi” sperau ca nu voi reusi s-o fac. Pentru un istoric, momente deosebite sunt la fel publicarea lucrarilor, fie sub forma de monografie sau de lucrari colective, culegeri de articole etc. De fapt, insa, un moment de cotitura in cariera mea de istoric si pedagog a fost alegerea mea in functie de sef de catedra la istoria rominilor de la Facultatea de Istorie a USM (1991-1995) apoi si in functia de director (decan) al Departamentului (Facultatii) de Istorie si Relatii Internationale, de la Universitatea Libera Internationala din Moldova (1997-2007), considerindu-ma pe buna dreptate cred, chiar organizatorul acestui departament (facultate), precum si al Catedrei de Istoria Rominilor de la USM. 28. Citi ani, in opinia Dvs, i-ar trebui R. Moldova ca sa corespunda standardelor de intergrare in Uniunea Europeana? - Dupa zeci de ani de speculatii verbale si mimari de pregatiri in vederea aderarii RM la UE, doar guvernarea actuala a intreprins pasi concreti in vederea realizarii acestui deziderat, astfel ca, datorita fostei guvernari comuniste de tocmai 8 ani, acum ne aflam abia la inceputul procesului, care, dupa cum se stie, cere un timp destul de indelungat, necesitind eforturi asidue si constante, uneori chiar sacrificii. Incurajatoare se prezinta revenirea la colaborarea sincera pe principii de parteneriat strategic cu Rominia, care este deja membra a UE si care este hotarita sa sustina si sa ajute eforturile proeuropene ale noastre, astfel ca drumul RM spre integrare europeana ar putea sa se scurteze esential. Totul depinde de capacitatile guvernantilor de a face fata necesitatilor, dar si de constientizarea de catre noi toti ca integrarea in Europa unita este mai intii de toate un interes major al tarii si nu un act de binefacere din partea europenilor. Sigur ca parcursul european al RM este stinjenit de anumite forte politice nu numai din interior, ci si din exterior, dornice sa ne revada din nou sub calciiul Rusiei. Depasirea situatiei poate fi asigurata doar printr-o larga sustinere politica din partea puterilor europene, dar mai ales din partea SUA, carora le apartine cuvintul cel mai greu in afacerile internationale. La general, cred ca RM ar putea sa-si realizeze dezideratul proeuropean timp de 5-10 ani, cu conditia ca guvernarea democratica actuala nu numai ca se va mentine, ci si se va consolida in permanenta si va fi capabila sa faca fata tuturor circumstantelor care frineaza sau chiar impiedica procesul. O piatra de incercare, insa, il constitue separatismul transnistrean, al carui depasire nu este in puterile RM, tinind cont de cine se afla in spatele lui. 29. Cit de real, in opinia Dvs, este obiectivul solutionarii diferendului transnistrean? - Este stiut, ca diferendul in cauza a fost „opera” fostelor autoritati sovietice de la Moscova, la vremea cind destramarea URSS devenise deja iminenta si pentru a-i prelungi existenta, dar mai ales pentru a preveni o eventuala lichidare a consecintelor Pactului Ribbentrop-Molotov, adica si o eventuala revenire a fostei Basarabii la sinul Rominiei-mame, au provocat si sustinut militar si politic separatismul din Transnistria, pentru a o desprinde de la RSSM si a o folosi ca instrument de presiune asupra Chisinaului. De la defuncta URSS, diferendul transnistrean a fost preluat de Rusia, in intentia vadita a ei de a-si reface imperiul de odinioara in calitatea ei asumata unilateral de succesoare a fostului imperiu sovietic. Pozitia Rusiei a cistigat sub aspectul strategic din regiune in urma recentei schimbari a vectorului politicii externe a Ucrainei sub proaspatul presedinte al ei Ianukovici, de evidenta orientare prorusa. Astfel, nu vad nici o perspectiva cit de cit apropiata si reala in a rezolva problema Transnistriei in favoarea Republicii Moldova. Pornind de la interesul major al Republicii Moldova de a se integra in Europa unita, cred ca cea mai adecvata solutie ar fi conservarea problemei transnistrene pina la momentul cind integrarea europeana a Republicii Moldova, in formatul teritorial dintre Nistru si Prut, va fi fapt implinit si va deveni punct de atractie pentru transnistreni. In caz contrar, Republica Moldova risca sa nu-si vada realizate nicicind aspiratiile sale proeuropene. Intr-un fel sau altul, vectorul proeuropean al RM risca sa ramina un proiect dorit, dar irealizabil 30. Ce ati mai vrea sa spuneti neaparat, prin intermediul CUVINTUL-ui, consatenilor si tuturor cetatenilor din regiunea Orhei? - Sa nu uite, iar daca asa ceva le-a decazut din constiinta sau n-au stiut, apoi sa afle, ca poporul moldovenesc este o notiune politica si nu etno-nationala. Caci indepartatii stramosi ai lui, intocmai ca si cei ai muntenilor, ardelenilor, banatenilor, oltenilor s.a., s-au numit romini, numele acesta etnic fiind anterior timpurilor cind poporul romin s-a pomenit separat in trei state diferite si raminind in uz in intreaga istorie a celor trei Tari Romine separate: Muntenia cu Oltenia, Moldova si Transilvania sau Ardealul. Astfel spus, numele etnic al supusilor acestor formatiuni statale provenea de la numele acestora din urma (munteni, olteni, moldoveni, ardeleni s.a.), in timp ce sub aspectul etno-national, supusii tarilor respective erau numiti si se numeau singuri pe sine romini: expresie a constiintei nationale rominesti unice in ciuda factorului politic care-i deosebea dupa apartenenta lor statala. In urma Marii Uniri a rominilor din 1918, numele cu continut politico-statal au disparut, realizindu-se identitatea politica si etno-nationala unica de romini atit ca natiune, cit si de comunitate politica in cadrul Statului Unitar Romin. Altfel spus, s-a ajuns la omologarea denumirii etnice si politice, termenul romin avind dubla incarcatura indispensabila atit dupa origine etno-nationala a purtatorilor acestui nume, cit si dupa apartenenta politico-statala de cetatean al Rominiei intregite. „Moldovenismul” agresiv, belicos preferat de politica si ideologia fostului regim sovietic din Basarabia, precum si de fosta guvernare comunista din Republica Moldova, isi datoreaza originea regimului de ocupatie sovietica din anii 1940 (1944) – 1990 si a fost impus prin metodele terorii, deportarilor si persecutiilor impotriva acelora care continuau sa se considere romini. Sa nu se uite ca nationalitatea romin pentru rominii basarabeni a fost substituita de cea de moldovan (corect: moldovean) printr-o actiune abuziva a autoritatilor sovietice de ocupatie, care in acest sens foloseau toate mijloacele de constringere, inclusiv aplicarea pedepselor capitale sau supunerea la munci silnice in regiunile indepartate ale fostei URSS. Revenirea la adevarul istoric din trecutul istoric al Basarabiei presupune si depasirea neadevarurilor inoculate basarabenilor despre adevarata lor identitate nationala: cea romineasca. In imagini: Pavel Parasca; Omagiat de colegii de la ULIM laju bileul de 70 de ani. Pentru conformitate, Ion Cernei, 20 august 2010 „Nu uitati ca ne tragem dintr-o semintie de oameni demni” Gheorghe Urschi s-a nascut la 18 ianuarie 1948, in satul Cotiujenii Mari, raionul Soldanesti. A urmat actoria la Scoala de teatru “Sciukin” din Moscova (1965-1969). Dupa absolvire a fost angajat ca actor la Teatrul „Luceafarul” din Chisinau. A regizat mai multe spectacole, a jucat in multe piese de teatru. Este autorul citorva carti: "Dealul fetelor", "Insula adolescentei", "Baiatul cu chitara", "Cazuri si necazuri", "Eu sar de pe fix", a semnat si piese de teatru, inclusiv "Testamentul". Urschi este cunoscut in special ca realizator de emisiuni umoristice, in care ia in deridere prostia omeneasca si in care il are alaturi pe actorul Gheorghe Pirlea, cu care face un tandem reusit de creatie de mai multi ani. De asemenea, a regizat si citeva filme de lungmetraj, inclusiv “Cine arvoneste, acela plateste “, “Valeu, valeu, nu turna!”. Casatorit, tata a doi copii. Gheorghe Pirlea, partenerul sau de scena, il apreciaza in felul urmator: „Gheorghe Urschi este regele umorului din R. Moldova. El scrie piese, le regizeaza, si tot el le joaca. Umorul lui nu este rautacios. Ce sa va mai spun... Putini sunt ca el. Le-as sugera celor de la televiziune sa-l tolereze, sa nu-l scoata din grila de emisiuni, pentru ca un al doilea Urschi nu avem.” 1. Dle Gheorghe Urschi! Ce subintelegeti prin notiunea “acasa”? - Pentru mine „acasa” inseamna Cotiujenii Mari, care-mi este si bastina, si locul sfint in stare sa faca Anteu din mine. 2. Cine V-a predat primele lectii care V-au marcat caracterul si viitorul? - Bunicul, Vasile Urschi, pentru ca tata era la armata. 3. Ce stiti despre parintii si buneii Dvs, locul si rolul lor in viata comunitatii natale? - Tata a fost o viata de om directorul Casei de cultura din sat, bunicul – felcer veterinar si autor de porecle, de care lumea nu scapa nici in mormint. 4. Care lucruri Va amintesc cel mai des de casa parinteasca? - Muzica. 5. Cum apreciati schimbarile care au avut loc in satul de bastina in ultimele decenii? - Satul meu a schimbat trei raioane, dar nu s-a prea pricopsit cu cine stie ce. Abea comunistii, in 2006-2009, mi-au impodobit bastina cu o mindrete de Camin de cultura pe locul celui mistuit de incendiu si nici pina in ziua de astazi nu pot intelege ce i-a determinat s-o faca: stima pentru mine sau interesul pentru alegeri?.. 6. Daca ar fi cazul de invesnicit cumva, in istoria localitatii natale, numele unor personalitati din partea locului, cine, credeti, ar merita neaparat aceasta onoare? - Vasile Minte, Alexandru Bulhac, Ion Urschi, Vasile Dorogan, Anatolie Radu, Ionica Pasa, Iustic Munteanu, Vasile Stefirta – artisti originali, personalitati de creatie, fiecare cu vocatia sa. 7. Va mai leaga ceva de satul natal? - Spiritualiceste – totul. 8. La scoala si la facultate ati fost printre activisti sau printre disidenti? - Am fost un bun elev, un activist obstesc, un pionier de frunte, un comsomolist exemplar; comunist nu am fost – deja prinsesem la minte. 9. Ce calitati trebuie sa posede un om ca sa devina prietenul Dumneavoastra? - Sa fie franc, receptiv si romantic. Poate fi si vesel. 10. Considerati ca aveti calitati de lider? - Aici va poate raspunde viata mea. 11. Cine si cind V-a ajutat sa Va dezvoltati aceste calitati? - Cel de Sus si Ion Ungureanu. 12. Cu ce lucruri se mindreste indeosebi actorul, regizorul si scriitorul Gheorghe Urschi? - Am facut doi copii, am durat o casa, am sapat o fintina, am sadit mai multi pomi, am scris mai multe piese, am turnat mai multe filme, am montat zeci de spectacole, am scris sute de monologuri si scheciuri, am dat mii de reprezentatii si, in sfirsit, am editat trei volume de „Scrieri Alese” – intreaga mea zestre literara; cred ca toate acestea ar putea umple o viata de om. 13. Doua decenii nu mai contenesc discutiile controversate in jurul denumirii limbii oficiale si a istoriei R.Moldova. Cine credeti ca ar putea si ar trebui sa puna punct in aceste dispute? - Constiinta nationala. 14. Care sunt principiile de viata ale dlui Gheorghe Urschi peste care nu se poate trece in nici un caz? - Pot trece peste orice, dar sa nu nedreptatesc pe nimeni. 15. Daca ar fi sa reduceti viata la un argument, care ar fi argumentul dainuirii Dvs? - Iubeste si vei fi iubit. 16. Colegii, prietenii V-au tradat vreodata? - Am uitat. 17. Ati avut in viata multe momente de care nu Va place sa Va amintiti? - Nu multe, dar destule. 18. Ati facut in viata si politica? - Am facut satira sociala, care era luata drept politica.Si ma inveseleste pina la ris cu lacrimi formula verbala „Sunt politician profesionist”. 19. Ce apreciati si ce nu Va place in politica moldoveneasca din ultimele decenii? - Am raspuns acum o clipa. 20. Credeti ca actuala guvernare ar putea scoate Moldova din mocirla politica, economica si sociala? - Nu am crezut niciodata in nimic, afara de Dumnezeu; actualii sunt buni macar pe fundalul precedentilor. 21. Daca Cel de Sus v-ar da fericita ocazie sa traiti din nou cel mai notoriu eveniment din viata Dvs, care ar fi acesta? - Podul de flori. 22. Care circumstante au jucat rolul hotaritor in formarea familiei Urschi? - Si legitatile, si intimplarea. 23. In momentele grele pe cine v-ati bizuit si cine v-a ajutat cel mai mult? - Si pina in prezent ma bizui pe Gheorghe Urschi - chiar daca imbatrineste, inca tine. In tinerete m-au sustinut Alexandru Cosmescu, Serafim Saca si Dumitru Caraciobanu. 24. Cum preferati sa Va petreceti timpul liber? - Pescuiesc, mai rar vinez, apoi chefurile, pokerul, biliardul... 25. Cine, in opinia Dvs, Va cunoaste cel mai bine? - Nimeni. 26. In casa familiei Urschi care-s bucatele si bauturile preferate? - Fripturile, ciorba, zeama de peste, borsul scazut, nautul, tuica, spritul. 27. Descrieti unul din momentele cruciale din viata Dvs. - Aveam vreo zece anisori. Se repezise o ploaie salbatica asupra Cotiujenilor, se stinsese lumina si se intetise amurgul in mahalaua noastra. Mi-a poruncit mamica sa caut cirdisorul de ratuste si sa-l min in sopron, la dos. Le-am strigat de mai multe ori, le-am auzit piuind undeva in fundul gradinii si-am mers dupa ele, facindu-mi drum prin parcela de fasole agatatoare. Am dat sa feresc cu dosul palmei un curpen atos de fasola, ca sa trec pe sub el, insa vrejul m-a trintit la pamint – era, de fapt, un capat al firului electric rupt, care si cauzase pana de curent. Zaceam pe burta, lipit de tarina uda, imi dadeam seama de pericolul care ma pastea si nu indrazneam nici sa ma clintesc, pentru ca nu stiam unde se afla capatul sirmei aducatoare de moarte – inainte, in urma, in stinga sau in dreapta mea? Ratustile m-au impresurat din toate partile si incercau sa se dumireasca, de ce s-a lungit jos puiul asta de om. Si de ce stapina il striga, dar el nu raspunde? Nu raspundeam de frica – mi se parea ca si capatul cela de sirma o sa ma auda si o sa ma trasneasca inca o data, ca la urma. N-as putea spune cit am zacut asa, in nestire, pina cind am inteles ca trebuie sa iau o hotarire – incotro? Si mi-am zis in sinea mea: inainte! NU putea firul cela electric sa ma trinteasca si sa-mi iasa iar inainte, ca sa ma mai paleasca o data. Si m-am tirit asa, numai inainte, pina am iesit din fasole, am trecut hatul si am inaintat tiris prin gradina vecinilor, dar nu ma incumetam sa ma ridic, fiindca nici la ei nu ardea lumina. Dupa asta toata viata mea am mers numai inainte. 28. Citi ani, in opinia Dvs, i-ar trebui R.Moldova ca sa corespunda standardelor de integrare in Uniunea Europeana? - Cred ca vreo patru. Ani-ani, nu ani-limina. 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este solutionarea diferendului transnistrean. Cit de real, in opinia Dvs, este acest obiectiv? - Tabu, ca sa nu menesc a rau. 30. Ce ati mai vrea sa transmiteti neaparat consatenilor, dar si tuturor cititorilor CUVINTUL-ui din regiunea Orhei? - Sa nu uite nicicind, ca ne tragem dintr-o semintie de oameni demni. Pentru conformitate, Tudor Iascenco, 2 iulie 2010 "Niciodata nu traiti cu trecutul, dar cu viitorul" Nu prea demult, la liceul „Principesa Natalia Dadiani” din Chisinau au marcat aniversarea de 20 de ani de la petrecerea la odihna binemeritata a Taisiei Panfilov, fosta directoare a scolilor nr. 22 si nr. 25 din capitala. Fiti de acord, e un eveniment nemaiintilnit. Taisia Panfilov a fost un director neobisnuit: Invatator Emerit al republicii, cavaler a doua ordene, dumneaei a condus cindva cea mai mare scoala din fosta URSS cu 4000 de elevi si 260 de pedagogi. Dna Panfilov avea in custodie pina si clase paralele notate cu litera „m”. Activau si 54 de grupe cu program prelungit, anual absolveau scoala circa 360 de elevi. Dupa pensionare, in 1990, s-a lansat destul de reusit in afaceri. A fost directoarea IM moldo-austriece „Advar” SRL, timp de 10 ani - fondatoarea si patroana postului „Radio Nova”. Stefan Panfilov, sotul dnei Taisia, a detinut pe parcursul a mai multi ani functia de prorector la Universitatea de Stat din Moldova, trecindu-se din viata acum 25 de ani. Serghei si Victor, cei doi fii, traiesc la Bucuresti. 1. Doamna Taisia Panfilov! Ce subintelegeti Dvs prin notiunea “acasa” ? - „Acasa” semnifica bastina, casa parinteasca, gustul florii de salcim, pe atunci cea mai mare delicatesa, nostalgia dupa care o simti o viata intreaga. M-am nascut la Tintareni, judetul Orhei, aici mi-am petrecut primii ani de viata, pe care copilarie nu ai s-o numesti, fiindca am vazut si am simtit pe pielea proprie deportarile, razboiul si foametea. Toata istoria satului in perioada 1938-1958 am trait-o pe viu. Si cind pomenesc cuvintul „acasa”, am in vedere anume satul natal. 2. Cine V-a predat primele lectii care V-au marcat caracterul si viitorul? - Am avut un cuplu de invatatori - Gheorghe si Tamara Tacu, care au marcat destinul mai multor generatii din sat. Gheorghe Tacu avea citeva clase de liceu, a primit chiar scutire de front, ceea ce i-a si salvat viata. Sotia lui, Tamara Arhipov, era fiica lui David Arhipov, unul din gospodarii de frunte ai satului nostru, care a fost deportat in iulie 1949. Pe ea a salvat-o faptul ca era deja casatorita. Au fost pedagogi de la Dumnezeu, adevarati intelectuali. De fapt, decizia de a ma face invatatoare a fost mult influentata anume de acest cuplu. Procesul de renastere nationala, care a demarat la sfirsitul anilor nouazeci ai secolului trecut a fost pregatit anume de asemenea pedagogi ca Tamara si Gheorghe Tacu. 3. Ce stiti despre parintii si buneii Dvs, locul si rolul lor in viata comunitatii natale? - Bunicul meu de pe tata s-a nascut la Saharna si a fost dascal la biserica din sat. Bunica Vasilca, mama tatei, pe care o tin minte, era o femeie de o bunatate extraordinara. Daca vaca lor aducea pe lume o vitica, o dadea unei familii cu multi copii. La fel, daca scroafa avea mai multi purcei, o parte ii impartea acelorasi familii nevoiase. Tesea mult, de la ea am invatat si eu acest mestesug. Inainte de Pasti taia bucati de pinza de bumbac, cosea pantaloni, ii vopsea cu coaja de nuc si-i dadea copiilor nevoiasi. Am avut un unchi, episcop in Banat, ii zicea parintele Ghedeon. Tin minte, bunica Vasilca a fost la inmormintarea lui. Ulterior a fost si la Kiev. Ea nu stia ruseste si era analfabeta, dar totusi a ajuns acolo. Cred ca bunicul ar fi venit impreuna cu preotul la Tintareni, unde au ramas cu traiul. Familia avea 6,5 hectare de pamint catre Unirea de la 1918. Ulterior am aflat ca in neamul nostru au fost fete bisericesti de diferit rang, incepind cu secolul al XVIII-lea. Vasile Ambrosi, bunicul de pe mama, a fost primar in anii treizeci. A fost in lista celor decorati de catre regele Carol cu medalia „Pentru constructii scolare”. Emilian, fratele bunicii de pe mama, a fost director la Scoala de agricultura din Cucuruzeni inainte de cedarea Basarabiei. Copila fiind, am fost cu parintii in vizita la el. Eugenia Bodrug, sora mamei a facut Scoala Normala de la Chisinau, a fost colega de clasa cu Maria Cebotari, renumita soprana a operei din Viena si Drezda. A fost deportata in iunie 1940, intorcindu-se in sat tocmai dupa 1956. A decedat in 1997. Tatal meu, Iosif Pranitchi a decedat la trei februarie 1934, adica numai la 5 zile dupa nasterea mea. Gurie, cu care s-a casatorit mama la citiva ani, ne-a fost un tata adevarat, fiind alaturi de mama si de noi si la bine, si la greu. 4. Cind Va duceti in sat, pe cine cautati sa vizitati neaparat? - Numadecit trec pe la cimitir, unde-si dorm somnul pe veci rudele mele. Am fost odata cu unul din arhitectii chisinauieni la cimitir si el a ramas surprins de arhitectura crucilor vechi de piatra - a solicitat sa nu schimbam nimic, pentru a pastra traditia monumentelor funerare unicale de aici. Mai trec pe la scoala, vizitez citeva colege pensionare si pe finul meu de cununie Gheorghe Pranitchi, profesor la liceul din sat, care traieste in casa noastra parinteasca. 4. Care lucruri Va amintesc cel mai des de casa parinteasca? - Am comandat citeva picturi la maestrii din capitala cu casa parinteasca, mahalaua si lunca Rautului, de asemenea portretul parintilor, pe care le pastrez la mine in apartament. 6. Cum apreciati schimbarile care au avut loc in satul Tintareni in ultimele decenii? - Ultimii 10 ani sunt cei mai dramatici pentru localitate. Prea multi copii ramasi orfani cu parinti in viata, intrucit tata si mama lucreaza la straini. Dar ma bucura macar faptul ca cei mai multi parinti care mincesc in strainatate cauta sa-si trimita copiii la studii. Cred ca destinul lor se va schimba daca ei insisi vor face optiunea cuvenita la alegeri. Nu poti vota in permanenta trecutul. Si apoi, trecutul asta nu-i de repetat. Tin minte, in vara lui 1946 am strins cu mina 7 kilograme de boabe de griu de pe cele trei hectare. Atunci pe fiecare spic s-au facut numai cite doua boabe. Le-am strins cu fratele o zi intreaga. Iar acasa ne asteptau cei cu „prodrazviorstka”, care ne-au luat pina si acel tobultocel. Cum s-a putut sa se deconecteze memoria poporului care-i voteaza masiv pe comunisti e greu de priceput. 7. Daca ar fi cazul de invesnicit cumva, in istoria localitatii natale, numele unor personalitati din partea locului, cine, credeti, ar merita neaparat aceasta onoare? - Multe personalitati ar merita sa fie inca descoperite. Spre exemplu,colonelul Alexei Stratan, erou la Cotul Donului, cavaler al Ordenului "Mihai Viteazul" si "Coroana Rominiei cu spade", multi ani fost profesor la Academia Militara din Bucuresti. Mai avem destui medici, ingineri, profesori universitari, despre faptele extraordinare ale cirora ar trebui sa se scrie. 8. La scoala si la facultate ati fost printre activisti sau printre disidenti? - Mai degraba printre activistii culturali. Imi placea sa organizez coruri, ansambluri de dansuri, etc. 9. Ce calitati trebuie sa posede un om ca sa devina prietenul Dumneavoastra? - Trebuie sa fie onest si muncitor, sa-si iubeasca bastina. 10. Considerati ca aveti calitati de lider? - Da, altminteri nu conduceam la vremea mea cu cele doua scoli si nu ma antrenam in afaceri. 11. Cine si cind va ajutat sa Va dezvoltati aceste calitati? - Colegii de la scoala pedagogica, ulterior cei de la scoala din sat. 12. Cum si de ce ati ales profesia de pedagog? - Am mentionat ca asupra destinului meu a influentat Gheorghe si Tamara Tacu. 12. Cu ce lucruri se mindreste indeosebi Taisia Panfilov? - Faceam parte din componenta Consiliului pentru educatie la Directia oraseneasca de invatamint din Chisinau si am cerut nu o data sa se deschida scoli nationale in oras. Functionarii de partid, toti rusofoni veniti de pe aiurea, imi reprosau ca insisi moldovenii nu vor asta. Le-am replicat: dar parca pe moldoveni voi ii mai intrebati? S-ar fi putut crede ca voi, rusii, ati fondat Chisinaul! I-am zis unui oarecare Vesnin, transferat la Ministerul Invatamintului de la Turaspol: de ce ati inchis scolile moldovenesti de la Tiraspol? Era la o sedinta mare la cc al pcm. Care vor sa invete in scoala moldoveneasca - sa plece in Sucleia, mi-a raspuns acela. Totusi, acea discutie a avut efect: la Tiraspol au inceput sa faca scoli mixte, ruso-moldovenesti. Apropo, scolile nr. 22 si 25 unde am muncit directoare in perioadele 1972-1982 si 1982-1990, au fost scoli mixte. Dar, se invata limba bastinasilor cu aceeasi ardoare precum bastinasii invatau ruseste. Peste 80 la suta din cadrele didactice de la scoala nr. 22 erau moldoveni. Mi se reprosa aceasta situatie, la care le spuneam ca toti care vin sa munceasca in scoala condusa de mine trebuie sa aiba terminata facultatea cu diploma rosie. Am mai fondat "Radio Nova", unicul post cu difuzare numai in limba romina, pe care l-am avut in custodie mai bine de 10 ani si o firma mixta moldo-austriaca. 13. Numiti citiva prieteni, la care puteti apela in orice moment. - Sunt consatenii mei Serghei Crudu, Grigore Popovici, Petru Rosca, Nicolae Stratulat... 14. Care sunt principiile de viata ale Taisiei Panfilov, peste care nu se poate trece in nici un caz? - Omenia, cumsecadenia, onestitatea. 15. Colegii, prietenii V-au tradat vreodata? - Nici odata. 16. Ati avut in viata multe momente unde va ajutat experienta de viata acumulata pina atunci? - Cred ca cel mai dramatic a fost momentul cutremurului din 1977. Scoala noastra nr. 22 a suferit foarte mult. S-au prabusit tavanuri, pereti. Norocul nostru ca cutremurul a avut loc noaptea si in cladire nu era nimeni. Inchipuiti-va, ce putea sa se intimple daca toti 4000 de elevi erau la ore! Cum am lichidat consecintele dezastrului? Ma bucuram nespus de sustinerea parintilor. A doua zi, pe la orele 14, la scoala erau aproape 2000 de parinti. Peste o saptamina scoala iarasi functiona. 17. Ati facut in viata si politica? - Nici odata. Politica mea in toate timpurile a fost scoala. 18. Ce apreciati si ce nu Va place in politica moldoveneasca din ultimul deceniu? - Nu-mi place situatia cu rinza moldoveneasca, adica cind asupra interesului national predomina cel de partid, de gasca chiar. Insa de la un timp a inceput sa-mi placa pozitia lui Ghimpu. Spre deosebire de altii, are pozitie de barbat de stat. Si apoi, stiu ca Clanul Ghimpilor nu a facut si nu vor face afacere din ideea nationala. 19. De mult timp locuiti la Chisinau. Unde Va simtiti mai “acasa”: acolo sau la Tintareni? - Locuiesc la Chisinau din 1958, dar ma simt acasa anume cind ma aflu in sat. Daca le spun prietenilor mei ca plec acasa, acestea stiu ca plec la Tintareni. La Chisinau ma simt ca in gazda. 20. Ce Va mai leaga de satul natal? - Amintirile. Unele mai frumoase, altele nu prea. Razboiul il tin minte bine. Am vazut soldati germani retinuti si corecti. Tin minte, odata eram cu gistele pe toloaca. Cind au venit cu motocicleta sa ceara o gisca, am inceput a plinge. Unul din ei, care pricepea ceva romineste, m-a intrebat de ce pling, apoi a lamurit celorlalti situatia si ei au plecat. Rusii insa s-au comportat ca barbarii. Ultimele doua rate le-am ascuns ca sa nu ni le ia. Cind au vazut ca nu le pot gasi, au vrut sa-l impuste pe tata. La vecini era un superior, care a strigat sa ne lase in pace. Dar rusul ramas pagubas a iesit la sosea si a tras o rafala asupra casei noastre. Norocul nostru ca tata Gurie, stiindu-le naravul, ne-a avertizat dinainte sa ne adapostim. Mai tin minte cum au fost deportati gospodarii nostri in 1941 - initial acestea erau adusi la „selsovet”, care se afla vizavi de casa noastra. 21. Printre prietenii de familie, colegii de lucru sunt si consateni? - Toata „diaspora” tintarenenilor din capitala. Intre acestea Petru Rosca, doctor habilitat in economie, profesor universitar la ULIM, Grigore Popovici, director executiv la Comitetul National Olimpic, Nicolae Stratulat, pina nu demult directorul liceului „Stefan cel Mare”, Nicolae Ambrosi, secretar la Comitetul National Olimpic etc. 22. Care circumstante au jucat rolul principal la formarea cuplului Panfilov? - Cu Stefan Panfilov, originar din Gordinesti, Rezina am fost studenti in aceeasi grupa la Scoala Pedagogica din Orhei. Initial era intre noi o concurenta la invatatura, dar si in activitatile obstesti si, precum imi spun peste ani colegii, nu a cedat nimeni din noi unul in fata celuilalt. Dupa absolvirea scolii pedagogice el a primit repartizare la Leuseni, raionul Hincesti, eu - la Siscani, raionul Carpineni. Ne-am casatorit in 1958, dupa 8 ani. Atunci m-am transferat de la Tintareni, unde lucram ca pedagog, la Chisinau, fiind angajata ca invatatoare la scoala nr. 22. Am crescut impreuna doi baieti, Victor si Serghei. Stefan a devenit lector la USM dupa terminarea facultatii, aici si-a sustinut teza de doctor in istorie. A fost pe parcursul a mai multi ani prorector. Prea devreme a trecut la cele vesnice, durerea pierderii lui a ramas nestinsa chiar si dupa 25 de ani... 23. Cine-i omul care, credeti, Va cunoaste cel mai bine? - Mai bine decit eu insami nu ma cunoaste nimeni. 24. In casa Dumneavoastra, ce bucate si bauturi sunt mai preferate? - De regula, bucatele dupa retetele traditionale: racituri, sarmale, placinte. Dintre bauturi - vinul de casa. 25. Povestiti citeva momente cruciale din cariera Dvs. - Am depus documentele la Scoala Pedagogica din Orhei la 7 iulie 1949. Mi-au primit documentele si mi-au spus ca urmeaza sa plec chiar de la 1 august invatatoare intr-un sat, iar studiile trebuie sa le fac prin corespondenta. In oras am vazut camioanele celea cu prelata inchisa, pazite de soldati. Mi-au spus ca pe moldoveni ii duc in Siberia. M-am speriat si am stat ascunsa la o ruda a noastra la Orhei mai bine de o saptamina. Intoarsa acasa, am aflat ca totusi parintii au fost lasati in pace de autoritati. La scoala pedagogica mi-au spus ca, intrucit nu am venit in ziua cuvenita la repartizare, m-au inscris in lista celor care trebuie sa invete la stationar. Aveam atunci 14 ani... Alt moment crucial a fost cind, ajunsa la 55 de ani, am depus cerere de demisie. Ti-ai gasit! Nu vroiau sa-mi semneze cererea nici in ruptul capului. Am scris 28 asemenea cereri. Le-am spus: acum lasati-ma sa plec, cind vreau eu, fiindca odata ajunsa la senilitate va veti chinui mult sa scapati de mine si nu veti reusi. Am decis atunci sa dau un exemplu pentru Chisinau, unde destui veterani, zinganind cu medaliile si ordenele, otraveau cariera celor tineri si cu perspectiva. E adevarat, ca dupa plecarea mea scoala a trebuit sa fie divizata in alte doua – una rusa, alta moldoveneasca. Prea multi elevi erau, prea mare era povara pentru managerii scolari. Si apoi, eu primeam salariu numai pentru o scoala de un numar de 1400 de elevi, desi erau de doua ori mai multi. Dar fericirea unui pensionar personal de insemnatate republicana n-a tinut mult. Acum primesc o pensie ceva mai mare de 1000 de lei. Pentru comparatie: intretinerea lunara a apartamentului ma costa peste 2000... Dar cind ma duc in vizita la Liceul „Principesa Natalia Dadiani”, simt ca parca nici nu am plecat de acolo. Se pastreaza aceleasi traditii care presupun munca, fidelitate si dragoste fata de copil. 26. Citi ani, in opinia Dvs, i-ar trebui R.Moldova ca sa corespunda standardelor de integrare in Uniunea Europeana? - Cred ca procesul de integrare va dura mai repede daca lumea nu se va mai lasa amagita inca o data de comunisti. 27. Una din problemele-cheie ale Moldovei este solutionarea diferendului transnistrean. Cit de real, in opinia Dvs, este acest obiectiv? - Cred ca malurile Nistrului vor fi mai aproape unul de altul daca Malul drept va fi mai atractiv pentru Malul sting si daca armata rusa va pleca de acolo. 28. Daca Cel de Sus V-ar da fericita ocazie sa traiti din nou cel mai notoriu eveniment din viata Dvs, care ar fi acesta? - 24 ianuarie 1940, Ziua Unirii Principatelor, care era si ziua mea de nastere. Mama mi-a pus peste umar o panglica in culorile drapelului national si m–a trimis la scoala. 29. Daca ar fi sa reduceti viata la un argument, care ar fi argumentul dainuirii Dvs? - Argumentul dainuirii mele se numeste Ruxanda Panfile, nepoata mea, care invata acum la Academia de Arte Frumoase din Viena, viorista, un copil cu deosebit talent. Peste doua luni va prezenta un concert la Filarmonica din Chisinau. E firesc cind copiii merg mai departe decit parintii si bunicii lor. 30. Ce a-ti mai vrea sa spuneti neaparat, prin intermediul CUVINTUL-ui, consatenilor, dar si tuturor cititorilor ziarului din regiunea Orhei? - Suntem niste fericiti ca ne-am nascut si traim in tinutul Orheiului, care in toate timpurile a prezentat tot ce are mai bun Basarabia. Era o mindrie pentru orice basarabean inainte de razboi sa spuna ca s-a nascut in judetul Orhei, unul din focarele de spiritualitate si cetate a rominismului. Suntem pastratorii unor traditii extraordinar de frumoase. Pe linga doleantele de viata lunga si fericire, le-as solicita: niciodata nu traiti cu trecutul, dar cu viitorul. Nu va temeti sa alegeti noul si sa lepadati vechile nostalgii. Nu furati viitorul nepotilor vostri. Pentru conformitate, Ion Cernei., 28 mai 2010 In imagini: Taisia Panfilov; Stefan Panfilov si Taisia Pranitchi (prima din stinga in rindul de mijloc) intre colegii de la Scoala Pedagogica din Orhei. “Ca sa capeti maximum, trebuie sa vrei imposibilul” Aurelian Silvestru s-a nascut la 1 octombrie 1949 intr-un catun de linga manastirea Cuselauca, judetul Soroca (actualmente raionul Soldanesti) – manastire la care maica lui fusese adusa de la 9 ani, pentru a fi calugarita. A absolvit scoala generala din s.Cotiujenii-Mari, raionul Floresti si a fost admis la facultatea de filologie a Universitatii de Stat din Chisinau, la sectia ziaristica. Din 1973 si-a continuat studiile la Balti, la facultatea de pedagogie, sectia psihologie. Dupa absolvire, timp de un an a predat psihologia copilului la aceeasi institutie, un an a lucrat la Institutul de Cercetari stiintifice in domeniul pedagogiei, apoi, timp de trei ani, a facut doctorantura in domeniul creativitatii si cunoasterii de sine la Institutul de Psihologie din Moscova. Intors la Chisinau, a infiintat primul laborator de psihologie din Moldova, pe care l-a condus pina in anul 1989, cind a parasit Institutul de cercetari stiintifice in domeniul pedagogiei si a infiintat Asociatia de Creatie „TOCONO” („Totul Copiilor Nostri”), al carei presedinte de onoare este pina in prezent. Asociatia aduna copii din toata republica si ii trimitea (pe baza de concurs) la studii in Rominia, la doua dintre cele mai prestigioase licee din Rominia: „Gh.Lazar” din Bucuresti si „Costache Negruzzi” din Iasi. In anul 1990 a decis sa infiinteze la Chisinau o scoala-pilot, cu cadre didactice din Rominia, cu programe si manuale scolare aduse din Tara. Asa a luat nastere, la 1 septembrie 1991, Liceul Experimental de Creativitate si Inventica „Prometeu” – prima institutie de invatamint privat de la noi, care a ajuns una dintre cele mai prestigioase institutii preuniversitare din Republica Moldova. Tot din initiativa domnului Aurelian Silvestru si in colaborare cu Nicolae Dabija a fost editat primul manual de lichidare a analfabetismului istoric din Republica Moldova – „Daciada” (pentru clasa a doua si a treia). Aurelian Silvestru este si autorul complexului arhitectonic al Liceului „Prometeu”, adica cel care a gindit si a schitat toate cladirile si blocurile de studii, pe care le-a construit din temelie si in centrul carora a plasat Biserica "Sfinta Treime". Astfel, aceasta institutie este prima (si, deocamdata unica) scoala din R.Moldova care a inaltat pe teritoriul sau un locas de cult, menit sa intretina vie flacara credintei in inimile copiilor. Aurelian Silvestru, in virtutea aceluiasi indemn de taina, a pus temelia unei manastiri: Manastirea Pocaintei, cu hramul Sfintului Ioan Botezatorul, pe care a inceput s-o construiasca in Codrii Calarasilor. Tot acolo are de gind sa infiinteze si un Centru de caritate sociala in care sa-i poata aduna si educa pe cei mai talentati copii din orfelinatele din Republica Moldova. Ca manager, a facut cursuri la Academia de Relatii Internationale din Cairo (anul 1999). Ca scriitor si publicist, a tradus mai multe monografii si manuale de psihologie, a publicat numeroase eseuri, brosuri si carti pentru copii. Este autorul unei carti de aforisme si al unei carti de cintece pentru copii (in care semneaza si muzica, si textul). In anul 2009 a publicat romanul „Cel ratacit”. S-a invrednicit de premiul Uniunii Scriitorilor (2002); premiul „Cartea anului”, premiul „Simpatia copiilor” (la editia a VIII-a a Salonului International de Carte pentru Copii, 2004). Este doctor in psihologie, Eminent al Invatamintului Public (din 1987), detinatorul medaliei de aur „ProInvest”, decernata la Salonul International de Inventica din Cluj-Napoca, Rominia, in anul 2009. Tot in 2009 i s-a decernat cea mai inalta distinctie de stat a Republicii Moldova – „Ordinul Republicii”. 1. Dle Aurelian Silvestru! Ce subintelegeti prin notiunea de „acasa”? - Am calatorit mult prin lume si am invatat un lucru: cu cit esti mai departe de „casa” cu atit aceasta notiune include in sine un continut mai vast. Aflindu-ma pe o alta planeta, „acasa” ar insemna „Pamintul”. Din Australia, sa zicem, ar insemna „Moldova”. Din Chisinau – locul de bastina, unde am copilarit. Din punct de vedere filozofic, „acasa” exprima esenta noastra axata pe istorie, limba, constiinta de neam... Cred ca s-ar putea scrie volume intregi despre aceasta notiune. E si iubire, si durere, si amintiri, si lacrimi, si speranta, si multe alte trairi unite in jurul unei alte enigmatice esente cu numele de „dor”. 2. Cine V-a predat primele lectii care V-au marcat caracterul si viitorul? - Exista un singur mare Invatator care ne formeaza ca oameni – Viata. „Furtuna, spunea N.Iorga, nu e pentru fulgerul maret, dar sterp, ci pentru ploaia urita, dar benefica si roditoare”. Cum poti sa te consideri un marinar, daca n-ai invins nici o furtuna? Cum poti sa zici ca esti un barbat de caracter, daca n-ai plins ca un copil infrint de neputinta? Cred ca nu poti atinge scopuri mari, daca nu te confrunti si cu primejdii mari. Suferinta e un alt mare Invatator, care ne pregateste sa facem fata celor mai dificile lectii ale vietii. 3. Ce stiti despre parintii si buneii Dvs? - Foarte multe si, totodata, foarte putine, pentru ca, din pacate, nu suntem obisnuiti de mici sa adunam materiale, sa facem un cult din viata si trecutul neamului nostru... Nici vorba, cite ceva am scris despre parintii mei. Mult mai putin, insa, decit ar merita. Pe viitor, sper sa revin... 4. Care lucruri Va amintesc cel mai des de casa parinteasca? - Cele pe care le port mereu cu mine: cerul, apele, padurea, dangatul de clopote si, bineinteles – sfaturile intelepte pe care le-am primit de la parinti. 5. Cum apreciati schimbarile care au avut loc in satul de bastina in ultimele decenii? - Ca pe o mare tragedie... Aproape ca nu exista sat in Moldova care sa nu intre in pamint (de rusine). Ai impresia ca s-a produs un mare cutremur, ca oamenii nu mai cred in ordine, in curatenie, in sansa zilei de miine. 6. Cine (sau ce) credeti ca ar merita sa fie invesnicit in istoria localitatii natale? - Spiritul de rezistenta. Optimismul. Incapatinarea noastra, a tuturor rominilor, de a ramine cu tot dinadinsul in picioare, in pofida marilor nenorociri care incearca, (dar nu reusesc) sa ne ingenuncheze. 7. Va mai leaga ceva de satul natal? - Am sa Va raspund printr-o parabola, pe care am inserat-o mai demult in „Daciada”... Cind imparatul Aurelian a retras legiunile sale din Dacia, unul din nobilii locali a vrut sa plece cu el dincolo de Dunare. Vazind, insa, ca taranii stau pe loc, l-a intrebat pe cel mai batrin dintre ei, de ce nu vrea sa-l insoteasca? „As merge cu placere, i-a raspuns acela, dar nu sunt in stare sa iau cu mine putinul ce imi apartine”. „Asta e buna! Nu vezi cite carute libere avem?” „Vad, dar cum sa incarc in ele mormintele parintilor, buneilor si strabuneilor mei? Unde sa pun izvoarele, padurile si muntii in care am copilarit? E, oare, cineva in stare sa-si care tara in spinare si s-o aseze intr-un loc ferit de vitregii?”... Sunt radacinile pe care le purtam cu noi si care ne leaga pentru totdeauna de locul unde ne-am nascut. 8. La scoala si la facultate ati fost printre activisti sau printre disidenti? - Prin felul meu de a fi, sunt un om onest. Nu pot suporta minciuna. Nu fac compromis cu sovestea. Nu permit nimanui sa-mi calce in picioare demnitatea. Poate tocmai de asta, cind eram student in anul doi la ziaristica, am fost exmatriculat din Universitate (pentru „manifestari nationaliste”, cum suna motivul formulat in ordinul semnat de rector). 9. Ce calitati trebuie sa posede un om, ca sa devina prietenul Dvs? - Sa fie Om... Marile prietenii, probabil, se leaga doar in tinerete. Te poti considera un mare norocos, daca reusesti sa duci cu tine prin viata macar o prietenie adevarata. Cine zice ca e prieten cu toata lumea, nu are prieteni... Nici vorba: ne nastem si murim in singuratate, dar suntem construiti in asa fel, incit nu ne simtim impliniti, fara iubirea aproapelui nostru. Avem in singe aceasta chemare catre infratire. Un singur om poate distruge o prietenie, dar niciodata n-o poate fauri de unul singur. 10. Considerati ca aveti calitati de lider? - Nu e mare lucru sa fii un lider bun. Dar... suntem perfecti doar in intentii. Un lider adevarat stie sa le transforme in realitati. Depinde cu ce pret. Calcindu-i pe altii in picioare? Imprastiind in dreapta si in stinga suparari? Facind-o pe tiranul neprietenos?... Cred ca, la finele vietii, e mult mai onorabil sa se spuna despre tine: „A fost un Om Bun”, decit – „A fost un lider bun”... Personal, fac tot ce pot, ca sa impac aceste doua universuri. 11. Cine si cind V-a ajutat sa Va dezvoltati aceste calitati? - Gresesc amarnic cei care isi imagineaza ca pot face totul fara altii, dar ar gresi si mai mult, daca si-ar imagina ca altii nu pot face nimic fara dinsii. Suntem produsul relatiilor pe care le avem cu cei din jur. Conteaza ce modele preferam. Un caracter greu se formeaza usor. Unul lucrativ necesita mai mult efort. E bine sa nu facem economie de efort cind ne cladim pe noi insine, cind ne slefuim ca personalitati. 12. Cu ce se mindreste savantul, pedagogul si managerul A.Silvestru? - In primul rind, cu familia, prietenii si rudele mele. Poti construi palate, dar sa te simti strain si singur in ele. Cu voia Domnului am construit o scoala, o biserica, am inceput o manastire, am scris un roman si multe alte carti, am lansat mai multe cintece pentru copii... Niciodata, insa, nu m-am simtit strain si singur. Puterea omului izvoraste din dragostea celor apropiati si din credinta. Nu-i poti ajuta pe altii, daca nu esti ajutat de Dumnezeu. Or, eu tot timpul l-am avut alaturi, fiind convins ca nimeni nu e in stare sa ma fringa, daca il am de partea mea pe Cel de Sus. 13. Doua decenii nu mai contenesc discutiile controversate in jurul limbii si istoriei Republicii Moldova. Cine credeti ca ar putea sa puna punct in aceste dispute? - Eminescu, care a spus destul de clar: suntem romini si punctum!!! 14. Care sunt principiile de viata ale dlui Aurelian Silvestru, peste care nu se poate trece? - Pentru cine vrea sa aiba o viata „comoda”, cel mai „bun” principiu e sa nu aiba principii. Cum nu sunt si nu voi fi niciodata un „om comod”, consider ca e mult mai usor sa fringi o sabie, decit un om cu principii. Deaceea le am. Printre ele: sa-ti respecti si ocrotesti familia; sa nu-ti tradezi prietenii, religia si tara; sa muncesti in permanenta pentru afirmarea ta; sa pui virtutea, libertatea si onestitatea mai presus de egoism, invidie si rautate; sa faci cit mai mult bine in jurul tau s. a.m.d. 15. Daca ar fi sa reduceti viata la un argument, care ar fi argumentul dainuirii Dvs? - Doua lucruri ne trebuie pentru a ne considera realizati: o dragoste si o vocatie, dar ambele – adevarate! Multumesc Cerului ca le am pe amindoua... 16. Colegii, prietenii V-au tradat uneori? - Marile tragedii sunt cele pe care nimic nu le mai poate indrepta. Tradarea e una dintre ele, iar tragedia pe care o provoaca apasa nu atit pe umerii celui tradat, cit mai cu seama pe constiinta celui care a tradat. Nimeni nu e atit de mare, incit sa nu incapa intr-un mormint, dar nicaieri in lume nu exista morminte in care tradatorii sa-si poata gasi linistea de veci... De asta incerc sa sterg din memorie amintirile legate de cei care „n-au stiut ce fac” si m-au tradat. Asa am ajuns sa-i iert pe toti „gresitii” mei care (cu sau fara voia lor) au comis cindva acest pacat. Nu e crestineste sa-ti tradezi aproapele, dar este total necrestineste sa nu-l poti ierta... Fireste, sunt om si am gresit si eu, probabil, fara sa-mi dau seama. Ne-am sinucide, daca ne-am da seama cit de cruzi suntem! Zilnic, iluziile musca din noi cite o farima de suflet, pina cind il mistuie aproape de tot. Atunci, fulgerati de adevar, constatam ca, fara suflet, nici moartea nu are nevoie de noi... Grabiti-va sa va iertati prietenii, caci niciodata nu se stie cine ajunge prima: tradarea, moartea sau iertarea. 17. Ati avut in viata multe momente de care nu Va place sa Va amintiti? - Buna sau rea, cu sau fara neplaceri, viata ne apartine numai noua. Nu poti taia nimic din ea, fara sa tai ceva din tine, din Eu-l si din constiinta ta. Moartea parintilor, sa zicem, e o tragedie foarte dureroasa. Dar cum s-o uiti? Cum s-o omiti? Acelasi lucru se refera si la greselile pe care le comiti nevrind... Conteaza sa nu repeti greseala si sa scoti din ea invatamintele care te fac mai bun. 18. Ati facut in viata si politica? - M-a ferit Dumnezeu de asa ceva... Cind am fost exmatriculat de la ziaristica, m-am inscris in urmatorul an la facultatea de pedagogie si psihologie din Balti. Rectorul institutului era, pe atunci, Ion Borsevici – un mare om de cultura. Aflind ca am fost exclus din comsomol si presat, probabil, de securitate, Domnia Sa mi-a luat apararea (eram eminent si sef al promotiei), dar m-a chemat in biroul sau si mi-a spus: „Niciodata sa nu incerci a zbura inainte sa-ti cresti aripi pentru asta”. A fost unul dintre cele mai intelepte sfaturi pe care le-am primit in viata. Asta m-a temperat, m-a indepartat de politica (am refuzat categoric ulterior sa fiu membru al vreunui partid) si m-am concentrat asupra relatiilor pe care le-am intretinut mereu doar cu... partidul copiilor! 19. Ce apreciati si ce nu Va place in politica moldoveneasca din ultimele decenii? - Faptul ca este „moldoveneasca”... Ne-am obisnuit sa fim tratati de politicieni ca „spectatori”. Ei isi fac interesele, cistiga bani, iar poporul e lasat sa moara de foame, pentru ca cele mai mari averi se string din saracie. Odraslele unor sefi de stat s-au imbogatit peste noapte din contul milioanelor de saraci care cu greu aduna (toti impreuna) intr-o luna ceea ce aceste projenituri cheltuiesc (ei singuri) intr-o seara. Deaceea, cind cineva se bate cu pumnul in piept ca lupta pentru adevar si libertate sau cind declara ca face totul pentru binele altora, nu Va rusinati sa-l intrebati: dar cite milioane cistigi din asta? E trist s-o recunoastem, insa politica e plina de oameni intimplatori, care au transformat-o in cea mai profitabila afacere... Sper, totusi, ca actuala Alianta pentru Integrare Europeana sa schimbe lucrurile in bine. 20. Credeti, cu adevarat, ca actuala guvernare ar putea scoate Moldova din mocirla politica, economica si sociala in care se afla? - Sper din toata inima s-o faca. E nevoie de curaj, ambitie si de unire. Fermitatea unui singur om a schimbat adesea fata unui continent intreg. De ce sa nu admitem ca sansele unei echipe competente sunt la fel de mari intr-un cadru mult mai mic, cum e Moldova? 21. Daca Cel de Sus V-ar oferi ocazia sa traiti din nou cel mai notoriu eveniment din viata Dvs, care ar fi acesta? - Sa ma nasc din nou, ca sa pot face insutit mai mult decit am reusit! 22. Cine, in opinia Dvs, Va cunoaste cel mai bine? - Jumatatea mea – sotia. 23. Care circumstante au jucat rolul hotaritor in formarea familiei Silvestru? - Iubirea. 24. In momentele grele, pe cine V-ati bizuit cel mai mult? - In primul rind – pe Bunul Dumnezeu (fara ingaduinta Lui nu cade nici un fir de par din capul nostru, dupa cum, fara acordul Sau nu scoate capul din tarina nici macar un fir de iarba). Un fel de „iarba” (sociala) e si omenirea. Esti ceea ce esti doar impreuna cu ceilalti. Conteaza pe cine ai alaturi, pe cine poti conta... Noi, barbatii, ne consideram puternici, cind ne avintam in lupta cu necunoscutul, cu nedreptatea sau cu raul. Dar exista cineva si mai puternic decit noi in aceasta tacuta incrincenare – omul care ne sprijina, ne incurajeaza, ne insufla putere, conferind un sens aparte existentei noastre. Or, acest Om intotdeauna e femeia iubita! 25. Cum preferati sa va petreceti timpul liber? - Aproape ca nu-l am (de cind am infiintat Liceul „Prometeu”, nu am concedii: vara construiesc, repar, fac ordine si pregatesc totul pentru urmatorul an scolar. Stiu: e o greseala sa uiti de tine, de sanatatea ta, dar m-am obisnuit. Daca e sa aleg, prefer o munca activa (fara inspiratie), decit o inspiratie pasiva (fara munca)... E drept ca, uneori, ma retrag in sinul naturii, ca sa stau pe malul unei ape, cu undita in mina si cu gindurile trimise „la plimbare” prin subconstientul meu. 26. Care sunt bucatele si bauturile preferate in casa familiei Silvestru? - Cele putine, dar de calitate. Nu sunt gurman. Nu am pretentii culinare. Dar, intr-un anume fel, sunt „alintat”: rar de tot pun ceva in gura in afara familiei (la nunti, petreceri, cumetrii). Asa am fost obisnuit de mic – sa nu ma joc in drum (de parca n-as avea ce face in gospodarie) si sa nu iau masa in alta parte (de parca n-as avea ce minca acasa). E o traditie mai patriarhala, cu iz arhaic, dar o consider mult mai buna de urmat, decit libertatea excesiva pe care le-o acorda copiilor unii parinti care ii iau cu sine chiar si seara la restaurante, acolo unde prezenta lor iese din cadrul educational, ca sa nu spun mai mult... 27. Descrieti unul din momentele cruciale din viata Dvs. - Cind am absolvit Institutul Pedagogic din Balti, am fost lasat la catedra, sa predau psihologia copilului la facultatea unde mi-am facut studiile... Dar nu era deloc usor sa te impui printre „colegii” de catedra care pina mai ieri ti-au fost profesori, asa ca am decis sa „cresc”, sa studiez in continuare. Cu acest gind, m-am angajat la Institutul de cercetari stiintifice in domeniul pedagogiei din Chisinau, unde aveam mult mai multe sanse sa fiu inscris la doctorantura. La psihologie, insa, puteai face teza doar la Moscova. Dosarele se trimiteau centralizat si, cu siguranta, erau verificate de securitate. Asa am ajuns din nou in vizorul celor care, pe timpuri, ma exmatriculasera din Universitate... Vara, cind toti candidatii din Moldova au fost chemati sa sustina examenele de admitere, eu n-am primit nici o invitatie. M-am nelinistit, am dat telefoane si am aflat ca dosarul meu nici n-a ajuns la Moscova: fusesem din nou stopat, taiat din liste... In toamna, mi-am luat concediu si am plecat pe cont propriu la Moscova. Am intrat la directorul Institutului de psihologie, i-am explicat situatia si m-a inteles. Dupa doua saptamini de asteptare, am fost chemat in fata unei comisii de examinare, special creata pentru asta, care m-a „tocat” prin toata materia si m-a acceptat. Trei ani mai tirziu, sustineam (cu doua luni inainte de termen) teza la psihologia creatiei... A fost unul din momentele cruciale ale vietii, pe baza caruia am formulat mai tirziu principala deviza a activitatii mele: ca sa capeti maximum, trebuie sa vrei imposibilul. Victoria e dincolo de imposibil! 28. Cit timp, in opinia Dvs, i-ar trebui Republicii Moldova, ca sa corespunda standardelor de integrare in Uniunea Europeana? - Suntem un popor respectuos si harnic. Dispunem de foarte multa materie cenusie si oameni talentati. Am putea face minuni, daca am avea si caracter. Or el, caracterul, spre regret, lipseste indeosebi acolo, sus, in patura politica, de care depinde vointa de a ne integra... Dar, iata ca lucrurile au prins a se misca putin cite putin si la acest nivel... Sunt ferm convins ca trenul inca n-a plecat din gara! 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este solutionarea diferendului transnistrean. Cit de real, in opinia Dvs, este acest obiectiv? - Istoria e scrisa de politicieni, dar este faurita de popor. Un popor, chiar daca e despartit de ape sau de intrigile unor conspirati, nu poate fi mintit la nesfirsit. „Somnul” lui e temporar, nu vesnic. Intr-o zi se va trezi, va intelege adevarul si va cere dreptul de a-si decide singur soarta... Familiile pe care le despart sau le impaca vecinii nu sunt familii sanatoase, iar cele mai dese conflicte si neintelegeri apar in saracie. Daca am fi o tara infloritoare si bogata, n-am avea nici un „diferend transnistrean”. 30. Ce ati dori sa mai transmiteti cititorilor saptaminalului CUVINTUL? - Viata e grea. Nu e deloc usor sa te mentii la suprafata, sa lupti, sa crezi, sa speri si sa invingi... Uneori ni se intimpla sa ancoram in intuneric, sa avem ginduri negre despre fratii nostri, despre oamenii apropiati, sa-i banuim pe nedrept de ceea ce n-au savirsit. Atunci ne simtim descumpaniti si singuri, ne cuprinde un sentiment de parasire si de nedreptate. Ispita ne indeamna sa dam vina pe altii, sa ne razbunam... Dar e crestineste, oare, sa ne suparam si sa dam cu piciorul in iubire, in rude, familie, prieteni? N-ar fi mai bine sa cintarim in liniste ce s-a intimplat si sa-L rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne ajute? Inainte sa-i condamnam pe altii, n-ar fi mai omeneste sa ne rugam pentru ei, pentru binele si sanatatea lor? Omenirea se tine pe bunatate, nu pe rautate, deaceea, cind sunteti nefericiti, cind vi se pare ca toate nenorocirile din lume s-au abatut asupra voastra, amintiti-va ca exista altii si mai tristi, si mai nefericiti ca Dumneavoastra. Amintiti-va asta si rugati-va, in primul rind, pentru ei, pentru mintuirea lor. Providenta abia atunci se va intoarce cu fata catre noi, cind va descoperi ca suntem gata sa ne jertfim pentru altii, sa facem tot ce ne sta in putere pentru binele aproapelui. Impreuna, vom reusi! Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu! In imagini: Cu scriitorul Iulian Filip; Complexul artitectonic al Liceului “Prometeu” Pentru conformitate, Tudor Iascenco, 2 aprilie 2010 Maestrul Dorel Tarna: „Esti tot ce am mai drag, plai orheian!” Dorel Tarna, directorul Teatrului de revista „Ginta latina”, Maestru in arta, detinatorul „Crucii Patriarhiei Romine pentru mireni”, a ”Ordenului de Onoare” al R. Moldova dar si a multor altor distinctii s-a nascut la 22 februarie 1947 in s. Ghetlova, judetul Orhei. A absolvit Scoala Pedagogica din Orhei in 1965 si Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu”, facultatea de actorie si regie in 1973. Impreuna cu sotia Zinaida si-au inceput in acelasi an 1973 activitatea de munca la Casa de Cultura din Orhei. Trei ani mai tirziu a fost angajat la Teatrul National in calitate de actor, unde in anii studentiei a detinut si functia de maturator. La Teatrul National a fost actor, director-adjunct, director. Din 1990 este director al Teatrului de revista „Ginta latina”. 1. Maestre! Ce subintelegeti prin notiunea „acasa”? - Gindirea, ce-mi contureaza imaginatia, in esenta, asemuie valoarea termenului „acasa” cu o cetate de scaun, nicicind invinsa, unde dainuie sacrul sentiment, greu de explicat, ce te statorniceste, iti da energii neepuizabile, venite din soarele, din aerul, din izvoarele, care par a fi numai ale tale. Acasa totul e mai profund, mai intemeiat, mai priincios, mai dulce, mai parintesc... 2. Cine V-a predat primele lectii care V-au marcat caracterul si viitorul? - Am avut norocul sa vin pe aceasta, de Dumnezeu binecuvintata, lume intr-o familie cu totul, dar cu totul, deosebita. Sincera si adevarata dragoste a parintilor nu m-a lasat sa ma rasfat prea mult de unul singur, ci in urmatorii doi ani a completat efectivul rodului inca cu doi plozi vigurosi: fratele Vitalie si sora Silvia.Tatal Timoteu, chemat la datoria slujbei de contabil in „fragedul colhoz”, rar cind ne bucura privirile cu chipul sau, pe cind mama Lidia ne propovaduia, de la un somn la altul, invatamintele necesare pentru toate momentele vietii noastre. Cei patru ani de scoala romineasa, in care a fost scolita mama, au insemnat si pentru noi mai mult decit ceva.Atitea si atitea povesti si poezii de calitate buna ne-au intregit spiritul si imaginatia, ca atunci, cind urma sa le invatam pe cele sovietice, moldovenesti sau traduse din rusa, nu mai aveau farmecul celor de le stiam din frageda copilarie. Alte lectii folositoare le-am insusit si de la buneii, de pe linia tatei, Vasilica si Eustratie. Parintii mamei, Eudochim si Aculina, cu regret, erau demult plecati sub radacina ierbii. 3. Ce stiti despre parintii si buneii Dvs, locul si rolul lor in viata comunitatii natale? - Tata,Timoteu Tarna, s-a nascut in satul Mincenii-de-Jos, plasa Ciniseuti, judetul Orhei la 10 iunie 1923, in familia taranilor razesi Eustratie si Vasilica Tarna. Din povestirile bunicai, bunicul Eustratie Tarna a participat la primul razboi mondial, pina nu l-a prins „revolutia rosie”, undeva la hotarele Finlandei. In anii domniei regilor Neamului rominesc, a slujit cu credinta in satul natal in calitate de ispravnic in gospodaria vestitei dinastii Cotruta. Spre onoarea satenilor nostri, unul din Cotruta a fost la sfirsitul secolului XIX primul ministru al Invatamintului din Basarabia. Absolvind scoala primara, tata a fost inscris la scoala de meserii din Ciniseuti, dupa terminarea careia a fost incadrat in scoala primara in calitate de invatator de timplarie. In 1944 a fost repartizat in scoala din Bravicea, apoi trecut in acelasi an in scoala din Ghetlova, tot jud. Orhei. Aici o intilneste pe mama Lidia, fiica Aculinei si a lui Eudochim Gugiuman. In primavara lui 1947, parintii, deja si cu mine, trec cu traiul la Mincenii-de-Jos. Mai apoi,cind se incropeau noile forme de gospodarire socialista, tata,ca unul din cei mai carturari sateni, este numit contabilul colhozului „Zarea”. La acel moment familia noastra era completata si cu ceilalti doi prunci. Situatia cu contabilitatea colhoznica la acele inceputuri era mai mult decit trista. Si a decis comitetul raional de partid sa demareze un fel de „master class”, adica contabilii care au prins un pic smecheria contabiliceasca sa fie trecuti in alte gospodarii pentru a instrui cadrele, ce aveau in grija cifrele tuturor activelor obstesti. Si cum aparea un candidat mai priceput in a conduce in continuare contabilitatea acelui colhoz, noi eram „evacuati” in alt sat. Asa am trait la Trifesti, la Lipceni, la Soldanesti (aici am mers in cl. 1), la Fuzauca, la Busauca, la Saharna, la Recesti, la Bulaesti si in 1961, de cum eu am sustinut examenele de admitere la scoala pedagogica, ne-am stabilit la Orhei. De-aici inainte bastina mea temeinica devine urbea Orheiului. Mai apoi, parintii au venit cu traiul la Chisinau, iar in casa parinteasca au ramas familiile Silviei si a lui Vitalie. 4. Care lucruri Va amintesc cel mai des de cuibul parintesc? - Evident, cele mai importante sunt fotografiile, ce au imortalizat chipurile atitor si atitor persoane, atitor evenimente, nunti, sarbatori, locurile dragi... Citeva piese din vesela mamei, dar cea mai importanta relicva e o fata de masa de rara valoare, lucrata inca de bunica Aculina de la Ghetlova. 5. Cum apreciati schimbarile care au avut loc in Orhei in ultimele decenii? - De ce s-a facut bine ma bucur, de ce s-a facut nu tocmai bine, ma intristez. Prea multe ziduri de case nefinalizate se ruineaza. Din lipsa, probabil, de surse materiale. In zona Burcuta, Slobozia Doamnei si in alte zone din centrul si suburbiile orasului. Dar, desigur, viata orheienilor, in acesti ani de refaceri fara precedent, are un ritm energic, cu bataie lunga. Ai impresia, ca abea acum am iesit din cel de al doilea razboi mondial si de soarta noastra suntem in sfirsit responsabili doar noi. 6. Daca ar fi cazul de invesnicit cumva, in istoria localitatii natale, numele unor personalitati din partea locului, cine, credeti, ar merita neaparat aceasta onoare? - Nu cunosc prea bine, cine din persoanele marcante plecate dintre noi in lumea celor drepti au fost sau nu trecute cu uitarea de catre organizatiile obstesti si oficialitatile orheiene. Cit despre cei care inca daruie lumii si Plaiului harul si energia lor, nu m-as incumeta sa-i pun pe cintarul valoric, pentru a nu-i rani in amorul propriu pe cutare sau cutare compatriot al meu. Viitorimea va sti ce are de facut. Dar lume de isprava a nascut destula si Orheiul: Vladimir Curbet, Valentina Savitchi, Liviu Stirbu, Lilia Amarfii, Boris Filipciuc, cardiologul Vlad Morozanu, pictorul Andrei Mudrea, Valeriu Muravschi si multi, multi altii. 7. La scoala si la facultate ati fost printre activisti sau printre disidenti? - La toate treptele de scolire, o cunosc toti colegii mei, eram un discipol foarte activ, dar de loc activist. Mai mult decit atit, activistii de diferit rang ma racolau insistent ba la sport, ba la cor, ba in ansamblul de dansuri, ba in echipa TVC. Pentru calitatile mele muzicale si coregrafice activistii comsomolului raional in primavara anului 1966 imi si gatisera merindele pentru a pleca educator de pionieri in tabara unionala „Artec”. Am acceptat armata, dar la „Artec” nu m-am dus. Prea artificiali mi se pareau acei pionieri fericiti. 8. Ce calitati trebuie sa posede un om ca sa devina prietenul Dumneavoastra? - Sa fie si el sincer si sa nu aiba dubii in sinceritatea mea. A crede un om nu este un lucru lipsit de importanta. Increderea este, poate, valoarea absoluta a omeniei. 9. Considerati ca aveti calitati de lider? - Nu cred ca dispun de toate calitatile, dar lider sunt de cind ma stiu. 10. Cine si cind V-a ajutat sa Va dezvoltati aceste calitati? - In primul rind, m-a ajutat necesitatea imperioasa de a nu fi o piedica in calea celor de m-am invrednicit sa-i diriguiesc. Invatam arta de a fi lider chiar si de la acei de nu-mi prea stateau cu drag in dreptul inimii. Un mare merit in calirea Eu-lui meu l-a avut tata, apoi mai multa lume: Ion Mazur, Petru Baracci, Veniamin Apostol, Victor Gherlac, Ion Ungureanu, Victor Ciutac, etc. 11. Cum si de ce ati ales cariera de actor? - Am amintit mai devreme, ca eram foarte activ in sferele activitatilor ce nu prea tineau cont de stiintele precise. Si daca o faceam bine pe scena, de ce ar fi trebuit sa ma adincesc in matematici sau in alte materii cu multe, multe necunoscute? Probabil de-atita exista si notiunea vocatie. Altfel toate ar merge deandoaselea. Medicii buni ar fi artisti rai, artistii ar fi bancheri ratati. Realitatea cruda ne demonstreaza, ca uneori chiar si cei mai consacrati specialisti, in un oarecare domeniu, nu fac fata cerintelor impuse de regulile drastice ale convietuirii globale. Se vede ca de aia am si ales teatrul. 12. Cu ce fapte se mindreste indeosebi omul de teatru Dorel Tarna? - Pe ruinele fostului Centru de marxism-leninism am creat Teatrul de revista „Ginta latina”, unicul in Basarabia de asemenea gen, am compus textele la mai mult de o suta de cintece, am scris piesele de revista „Cherchez les femme”, ”Gradina „Stefan cel Mare”, ”Generatia „GL”, ”Caderea Zeilor”, ”Intre Bic si Mississippi”, ”Carambol”, ”Trandafiri pe cerul gurii”. 13. Numiti citiva orheieni pe sustinerea carora puteti conta in orice moment? - Cu toata increderea, la nevoie, fiecare ar sari intr-ajutor. Daca as fi insetat sau flamind, sunt sigur, si in acest caz toti mi-ar oferi sustinerea. Mai greu e poate cu imprumuturile de bani. Pentru cazuri mai delicate un sprijin pe masura il pot astepta de la Vitalie Tarna, Ion Morozan, Vasile Dulghieru, Ion Stratulat, Andrei Globa, Trofim Roman, Ghenadie Cibotaru, Anatol Stirbu, Sergiu Muravschi, Sergiu Tira, Andrei Masnic, Tudor Soltan, Oleg Morozan si inca multi altii, pe care doar de bine si cu bine ii port in inima si-n suflet. 14. Care sunt principiile de viata ale artistului si omului Dorel Tarna, peste care nu se poate trece in nici un caz? - Toate cite am reusit in viata le-am realizat doar cu sprijinul familiei si pe contul propriilor puteri. Dividende pe socoteala altora nu m-am lacomit niciodata sa fac. Urasc minciuna, lasitatea, invidia si tradarea. 15. Colegii, prietenii V-au tradat vreodata? - Din pacate sunt inregistrate si asemenea evenimente. Urite si irecuperabile. Urite, fiindca un prieten, in nici un caz nu te-ar arunca, din senin, in bratele procuraturii. Pe mine m-au aruncat ca pe cel mai „proclet” vrajmas. Dar daca uneltirile au fost neintemeiate, s-au topit ca zaharul in ceasca de cafea. As fi putut sa raspund si eu cu o replica dura, dar n-am facut-o. M-am gindit, ca daca ingratului i s-a facut mai usor pe suflet, procedind astfel, fie pe raspunderea sa, iar eu las de la mine si o trec si pe asta, cu tot calmul, la cosul de gunoi. 16. Ati avut in viata multe momente de care nu Va place sa Va amintiti? - Se mai intimplau, din cind in cind, unele gafe, care si acum, amintindu-mi-le si retraindu-le, imi produc mici suparari, comice mai des. Iata, imi amintesc, ca urma sa fiu prezentator pe scena Filarmonicii, in aprilie 1975, la un concert televizat, prilejuit de jubileul de 105 ani de la nasterea „marelui Ilici”. Dupa primele acorduri muzicale am declamat versurile prevazute de scenariu, ca mai apoi sa anunt primul cintec dedicat „pomenitului”. Dupa scenariu trebuia sa cinte Ivan Cvasniuc, dar din motive, de mine necunoscute, a aparut in spatele meu Ion Paulencu. Eu l-am observat abea cind deja pronuntasem numele Ivan.., la care din spate aud ...Pavlenco, Pavlenco...Ratiunea a facut un stop, am facut stinga-mprejur si mi-am revenit abea acasa. Mai mult la festivitati de asemenea „amploare” nu m-a mai invitat nimeni. Dar scirba mare n-am avut. 17. V-ati lansat in politica? Cum e sa faci politica in Republica Moldova? - De la Gorbaciov incoace toata lumea face politica. Cea mai perfecta politica, caci fiecare subiect, aici la noi, isi are politica sa, ideala si dreapta. Pacat numai, ca a traduce in viata politica asa cum o vede fiecare este imposibil. Nici nu intotdeauna din lipsa de bani, pur si simplu marea majoritate n-o accepta. Bine a determinat acest fenomen Arthur Schopenhauer: ”Daca vre-unul, cu intelepciune mai virtuoasa, vede starea lucrurilor un pic mai altfel, oricum va fi impus sa paseasca pe drumul acceptat de majoritate, care e rea ca morala si timpita ca inteligenta. Paradoxal, dar fara ea si el este un nimeni”. Cu ciuda si cu ura, cum se face uneori, e imposibil sa faci politica. La fel si politica pasiva a tacerii este daunatoare. Politica mea este sufragiul (votul). 18. Ce apreciati si ce nu Va place in politica moldoveneasca din ultimul deceniu? - Politica ultimului deceniu mi-a produs mai multe dureri decit bucurii. Toate tentativele guvernarii de a ne marginaliza ca neam imi ruinau sperantele si visele intr-un viitor decent, conform statutului nostru latin. TV Moldova 1 ma straduiam nici pentru starea vremii sa n-o accesez. Tone de murdarie peste chipurile sacre ale inaintasilor nostri, scriitori, invatati, politicieni. Dar cum s-a procedat cu Uniunea Scriitorilor, cu limba romina, cu Istoria rominilor, cu Biserica neamului, cu pasapoartele, cu vamele, cu predarea obligatorie a limbii ruse in scoli, pe cind etnia rusa se imputineaza organic din an in an? Pionieri, comsomolisti, urmariri la comanda, omoruri la comanda, etc. etc. De la 7 aprilie 2009 raza Domnului a fost indreptata si peste ogorul neamului nostru. Increderea intr-un viitor european pare a fi un vis realizabil. Lumea incepe a-si descreti fruntile, desi pina la luminisul mult rivnit mai e inca cale anevoioasa de parcurs. 19. De mai multi ani locuiti la Chisinau. Unde Va simtiti mai „acasa”- acolo sau la bastina? - Din 1969 viata familiei noastre e legata de Chisinau. La cimitirul Sf.Lazar e locul de veci al parintilor mei Timoteu si Lidia. La Orhei m-am obisnuit sa vin la sora si la fratele. Caldura casei parintesti au luat-o parintii cu ei. Pentru mine „Acasa” e Orheiul, e Ghetlova, sunt Mincenii-de-Jos... Adica dorul de casa il indestulez din punct de vedere al geografiei, unde mai pui ca si in Chisinau am vietuit tot „Acasa” in mai multe apartamente: din str.Ismailului, din str.Teobasevschi, din str. P.Zadnipru, din Gratiesti, str.Academica si de zece ani vietuim intr-un apartament din stradela Z.Arbore. S-a cam imprastiat prin hatisurile imparaginite ale amintirilor notiunea imbibata cu parfumul dorului de „Acasa”. Cu atit mai bine, sunt mereu in cautarea si precizarea locului de bastina. 20. Printre prietenii de familie, colegii de lucru sunt si consateni? - Desigur ca sunt. La teatru e inginerul Iurie Banaga de la Mincenii-de-Jos, e Adrian Suruceanu, pictor-sef din Orhei, e Eudochia Lozinschi din Fuzauca si Parascovia Jivilic de la Ghetlova, e actrita Olesea Stavila de la Slobozia Doamnei si, evident, e compozitorul Liviu Stirbu de la Step-Soci. Iar referitor la alta lume din afara Teatrului „Ginta latina”, mi-ar fi necesare mai multe foi ca sa reusesc sa-i insir pe toti. 21. Care circumstante au jucat rolul hotaritor in formarea cuplului Tarna? - Exista o circumstanta asupra careia isi storc mintile de mii de ani incoace si tinerii, si mai putin tinerii, si care, dupa cum am aflat de la altii si din carti, poarta gingasul nume „Dragoste”. Probabil ca ea, dragostea a pus toate punctele la locul potrivit si benevol acceptat de ambii participanti in acest roman. Desi romanul nostru n-a tinut mult precum romanele clasice, la a doua luna a anului intii, studentii Institutului de Arte „Gavriil Muzicescu” Dorel Tarna si Zinaida Gavrilita au unit doua vise in unul singur si iata de 40 de ani pasim prin viata impreuna. 22. Care sunt preferintele, planurile pentru viitor ale copiilor Dvs? - Avem doi feciori: Mihai si Nicu. Ambii au ales, pentru a-si realiza planurile prezente si cele viitoare, scena profesionista. Mihai, dupa absolvire, a practicat citiva ani impreuna cu nora Cristina arta papusereasca la Teatrul „Licurici”. Mai apoi i-a ademenit cu misterele sale Europa veche, stabilindu-i, de circa 10 ani, cu traiul la Paris. Mihai este profesor la cea mai mare scoala de cinematografie din Europa „Eicar”, s-a filmat in 16 filme franceze, a montat 13 spectacole in diferite teatre profesioniste din Paris. Are doi fii, nepoteii nostri, Doru, 17 ani si Sebastian Lior, 9 luni. Nicu este actor in Teatrul de Revista „Ginta latina”, mai este si liderul formatiei „Gindul Mitei”, e si prezentator matinal la Radio si TV „Noroc”, mai e si mentor la „Fabrica de Staruri”, face reclame publicitare, colaboreaza cu presa si cu alte companii de radio si TV. In 2009 a realizat cu succes rolul lui Petru I in spectacolul „Ultima dragoste a lui Petru cel Mare” de Ion Druta, pentru care s-a invrednicit de titlul onorific „Artist Emerit”. Noua, parintilor, nu ne ramine decit sa ne bucuram de succesele lor. 23. Cum preferati sa va petreceti timpul liber? - Daca e timp de primavara, vara, toamna, impreuna cu Zinaida, consacram timpul liber curtii noastre, care, aflindu-se in centrul Chisinaului, se aseamana cu o poienita din codrii Orheiului, ocrotita de galagia urbana, plina de trilurile pasarilor cintatoare...Cosim iarba, udam arborii, arbustii, florile, racorim pavajul infierbintat de soare. Alteori, cind suntem in afara orasului, colindam tara pe trasee din timp convenite de ambii, spre Sf. Manastire Saharna, spre Sf. Manastiri de la Hincu si Capriana, spre Sf. Minastire Curchi, Orheiul Vechi s.a. In vacanta preferam odihna la mare pe litoralul rominesc. Tot in sarcina timpului liber cade si satisfacerea „pacatului” de a scrie versuri, piese de teatru, scenarii, articole pentru reviste si ziare. 24. Cine-i omul care, credeti, Va cunoaste cel mai bine? - Mai multa lume ma cunoaste, relativ bine, dar cel mai bine, cred ca ma cunoaste Zinaida, mama feciorilor mei. 25. In casa Dvs care bucate si bauturi se prefera mai mult? In casa noastra se prefera toate bucatele preparate gustos. Aici asi vrea sa mentionez, ca ne permitem sa verificam prin experienta de ce sunt capabile la impreunare cutare sau cutare produse alimentare. Si rezultatele sunt neasteptate, dar nu si imprevizibile. Zama de peste, de pui, de miel, de iepure, bors cu varza proaspata cu carnita de purcel, de curcan, de gisca, de rata si evident, miraculosul bors scazut, asa cum numai pe la Orhei se coace, fripturi de tot rangul, placinte, mamaliguta, alaturind la ratie si produsele gradinaritului, proaspete, fierte, calite si toate astea stropite cu niscaiva pahare de vin bun,care numai din dealul Isacovei este pe placul si pe potriva celor de il consuma. 26. Daca ar fi sa reduceti viata la un argument, care ar fi argumentul dainuirii Dvs? - O baza de dainuire mai temeinica ar fi bucuria sa aud, odata si odata, ca toti consingenii mei vad si inteleg lucrurile nu mai rau decit mine. Nu ca asi fi un etalon bun de urmat, insa pentru timpul care chiar acum ne cere sa-i platim onorabilul tribut, ar fi mai mult decit de ajuns. 27. Citi ani, in opinia Dvs, i-ar trebui Republicii Moldova casa corespunda standardelor de integrare in Uniunea Europeana? - Daca vom scapa de sindromul surzeniei si al miopiei nationale, integrarea in UE poate avea loc chiar miine. Natura, asezarea geopolica, clima blinda dintotdeauna au corespuns cerintelor integrarii, pe cind „mintea basarabeanului cea de pe urma”, greu se supune si greu se impaca cu gindul, ca se poate trai mai bine, mai omeneste. Lumea noastra, care robeste in tarile Europei, pentru un ban mai nimerit, parca ar intelege acest lucru, dar pe cei de acasa nici cu banul, nici cu straiele, nici cu alte farmece nu pot sa-i convinga. Doar descatusati si liberi vom izbindi. 28. Una din problemele-cheie ale Moldovei este solutionarea diferendului transnistrean. Cit de real, in opinia Dvs, este acest obiectiv? - Ca sa dispara toate impedimentele ce stau in calea solutionarii diferendului transnistrean este necesar ca lumea din partea dreapta a Nistrului sa traiasca inzecit mai bine. Dar ca sa se intimple acest lucru trebuie sa alegem doar calea spre integrarea europeana. La rindul sau UE si alte puteri cointeresate, sa faca tot posibilul, ca integritatea R.Moldova sa ia contururi reale. 29. Daca Cel de Sus V-ar da posibilitate sa retraiti cel mai fericit moment al vietii Dvs, care ar fi acesta? - Mi-i greu sa aleg din filmul vietii un fragment mai dorit pentru retraire. Sunt constient ca este imposibil a intoarce Roata vremii. Desi, uneori in vise se mai perinda haotic o imagine sau alta. Asi dori sa revina intre noi parintii, rudele plecate fara intoarcere, asi vrea sa-i revad pe Grigore Vieru, pe Doina si Ion, pe Andrei Suruceanu, pe Nicolae Sulac, pe Andrei Vartic, pe Veniamin Apostol, pe George Tarnea, dar din pacate... 30. Ce ati mai vrea sa spuneti neaparat, prin intermediul CUVINTUL-ui, consatenilor, dar si tuturor cititorilor din regiunea Orhei? - Asi vrea sa-i atentionez, ca linistea ce s-a abatut asupra noastra e destul de firava, ne asteapta inca crincene batalii, pina vom stabili o liniste eterna. Daca ar fi sa-l parafrazez pe Marele Eminescu, care ne-a daruit „Ce-ti doresc eu tie, dulce Rominie?”... asi zice urmatoarele: Ce-ti doresc eu tie frate orheiene? Nimic deosebit. In primul rind, te-as ruga sa gasesti puteri pentru a-ti ierta aproapele. Trebuie sa ne consolidam toate fortele intr-o singura forta. Doar uniti ne vom pastra saminta si soiul. Luati aminte, precum mai multe scintei fac rugul mare, prin unire cresc pina si lucrurile mici, iar prin dezbinare se prabusesc chiar si cele mai mari. Repet: se prabusesc!.. Ion Cernei, 26 februarie 2010 30 de intrebari de-acasa "Parintii - zidul dintre noi si vesnicie Veaceslav Afanasiev s-a nascut la 16 ianuarie 1955, in s. Mincenii-de-Jos, raionul Rezina. A absolvit scoala medie din or. Rezina, apoi Universitatea de Stat “M. Lomonosov” din Moscova. Doctor in agricultura, academician al Academiei de Stiinte Naturale a Rusiei, al Academiei Internationale de Stiinte Ecologice si de Protectie a Vietii, al Academiei Internationale de Invatamint Agrar si al Academiei Internationale „Congresul Ecologic”. In prezent este vicedirector pe probleme stiintifice la Institutul de Dezvoltare a Societatii Informationale, membru al Prezidiului Asociatiei Societatilor Tehnice si Stiintifice din Republica Moldova. Autor si coautor al conceptiei asupra reformei sferei cercetare-dezvoltare a Republicii Moldova, al mai multor conceptii si strategii de dezvoltare a diferitor domenii ale R.Moldova, inclusiv al Legii cu privire la parcurile stiintifico-tehnologice si incubatoarele de inovare. Poseda limbile rusa, engleza, franceza. Casatorit, doi copii. 1. Dle Veaceslav Afanasiev! Ce subintelegeti Dvs prin notiunea “acasa”? - Intii de toate, Va multumesc cu inchinaciune, ca mi-ati rascolit sufletul cu acest interviu. Nu sunt timid si plingaret din fire, dar, incepind a raspunde la intrebarile Dumneavoastra, aproape de fiecare data, ochii mi se impainjenesc, semn ca ati atins cele mai sfinte strune ale esentei mele ca om. Caci pentru mine „acasa” e insasi cetatea sufletului, care e dat de Dumnezeu odata cu nasterea si tot la Dumnezeu se va duce dupa moarte. Daca acest interviu ar fi avut loc cu un an in urma, cind era in viata mama Tecla, eu n-as fi stiut cum sa raspund la prima Dumneavoastra intrebare. Acum stiu. Caci ceea ce inseamna „acasa”, incepind cu 25 aprilie 2009, vine la mine in vis aproape in fiecare noapte. “Casa mea – cetatea mea” – zic englezii. Casa parinteasca, casa buneilor, amintirea de parinti, satul natal, consatenii mei si, in primul rind, rudele, matusa Maria si verii Sergiu si Volodea, dar si sora mea Tamara, precum si unchiul meu, tot Volodea, care traiesc la Chisinau, dar mereu ii vad glumeti si dragastosi la umbra copacilor din ograda comuna a buneilor si strabuneilor nostri – toate acestea, impreuna cu dealurile si padurile pitoresti din jurul Mincenilor-de-Jos sunt pentru mine “acasa”, sunt cetatea in care ma refugiez cind mi-e greu, izvorul de apa vie care imi da noi puteri si-mi readuce curajul vietii. “Omul sfinteste locul” – e o vorba inteleapta din batrini, iar grecii antici ziceau, ca omul e masura tuturor lucrurilor. Sunt niste adevaruri sacre, pe care le intelegi, doar dupa ce induri cele mai grele pierderi. Atita timp cit a fost in viata mama, pentru mine “acasa” insemna, intii de toate, fiinta infinit de draga a celei care m-a nascut si a avut taria sa-mi fie zid in fata vesniciei pina cind am ajuns la 54 de ani. Metafora “zid” o repet dupa unul din marii scriitori rusi ai secolului XX, Valentin Rasputin, care scria: “Atita timp, cit sunt vii parintii, intre noi si vesnicie este un zid, iar cind ei mor, noi ne pomenim unul la unul cu vesnicia”. Tata Nicolae a rupt o parte din acest zid cind aveam 17 ani, ducindu-se in lumea celor drepti la doar 43 de ani, dar dragostea lui parinteasca, printr-o magie incredibila, mi-a fost scut neinfrint si de nepatruns impotriva tuturor greutatilor, tradarilor si cruzimilor, de care am avut si am parte. 2. Cine V-a predat primele lectii care V-au marcat caracterul si viitorul? - Categoric mama, care a fost invatatoare in Mincenii-de-Jos timp de 35 de ani. Era viguroasa, disciplinata si exigenta, cultivind aceste trasaturi si elevilor sai. Am avut norocul sa-i fiu elev si sa ma educe nu numai acasa, dar si la scoala. Generalizat vorbind, mama mereu m-a indemnat sa fiu tare, sa nu ma dau batut in fata greutatilor si sa nu cad in ispite. Cel mai convingator era exemplul ei propriu de om cumsecade si puternic. Intreaga sa viata ea a iesit invingatoare in lupta cu nenorocirile si bolile, infruntindu-le cu o barbatie de invidiat, pastrind un optimism nesecat si un simt mereu viu al omeniei si umorului, molipsindu-i si pe cei din jur cu vioiciune si incredere in viitor. Tata, cu toate ca ne-a parasit foarte devreme, a reusit sa-mi inradacineze in suflet dragostea sa de parinte, pe care o simt vie si acum. Si nu e vorba numai de faptul ca nu-mi refuza nimic – nici jucarii, nici dulciuri. Nu numai de faptul, ca mie primul dintre baietii din sat mi-a cumparat o minge adevarata de fotbal, sau patine de metal, sau multe alte lucruri care ma ridicau in al noualea cer al nevinovatei fericiri de copil. Simteam, posibil si la nivel de subconstient, din partea lui o daruire totala, care, repet, printr-o magie psihologica miraculoasa s-a prefacut intr-un scut ce m-a aparat intreaga viata de violenta omeneasca, m-a ferit de incrincenare si de ispita razbunarii. 3. Ce stiti despre parintii si buneii Dvs, locul si rolul lor in viata satului? - De parinti asi putea vorbi inca foarte multe, caci la inmormintarea mamei, unul din cei mai de vaza oameni din Mincenii-de-Jos a spus: “A murit mama satului nostru”, iar barbatii de seama tatalui meu, de fiecare data cind ii intilnesc, imi spun: “Tare bine ne-am impacat cu parintele matale Nicolae, tare bun om a fost, mai rar asa oameni”. Va multumesc de intrebarea care o dati si despre bunei si strabunei. Cu mai multi ani in urma, am hotarit sa-mi restabilesc arborele genealogic, adica sa-mi aflu stramosii. In cimitirul satului Mincenii-de-Jos este si mormintul lor, al celor pe care am reusit sa-i gasesc incepind cu anul 1835 in arhivele noastre de stat, aflate, precum ne aflam noi toti, cei din Republica Moldova, “in calea tuturor relelor”, sau (cum am scris intr-un articol cu 11 ani in urma): la “interferenta interferentelor arhidiferitor interese politice, diferitor semintii si mentalitati, celor mai variate clime, soluri, flore, faune, etc”. M-a ajutat mult, in context, unchiul meu Vladimir Afanasiev, care mai multi ani a fost redactorul–sef al gazetei raionului nostru Rezina „Farul Nistrean”, gazeta de mare succes la timpul sau la nivelul Republicii Moldova, echipa caruia a fondat mai tirziu CUVINTUL, pe care sincer il admir si pe care l-a citit cu mare interes intotdeauna mama cit a fost in viata. Nenea Vlad Afanasiev, sa-i dea Domnul multa sanatate, a scris in ultimii ani mai multe carti, in care satul natal si inaintasii nostri sunt in plan central. Mi-a daruit aceste carti, pe care intr-o masura sau alta, l-am ajutat sa le aduca la lumina zilei. In una din ele, cu denumirea „Inchinare inaintasilor”, e reprodus autograful genialului nostru poet Grigore Vieru: „Fratelui Vlad Afanasiev pentru ca vorbim aceiasi limba, cintam aceiasi doina, locuim aceiasi nadejde si pentru ca, in anii tineretei, am indurat aceleasi napastii spirituale. Omagiu”, 30 iulie 2007, Vadul-lui-Voda”. Nu stiu si banuiesc, ca nu exista in timpuri si spatii, alta expresie de destainuire in fata Mamei, decit a geniului pre nume Grigore Vieru, care a spus: „Mama, Tu esti Patria mea”. Asadar, despre strabuneii, buneii, strabunicile si bunicile mele. Matusa Maria, care mi-a fost si-mi este a doua mama, sa-i dea Domnul multa sanatate si multi ani fericiti inainte, mi-a povestit, ca, conform datinelor familiei noastre, stra-srtabunicul meu Ioan, tatal lui Feodosii, strabunicul meu, ii spunea feciorului sau, adica lui Feodosii: „Am sa scot la vinzare untul si brinza, si am sa maninc zarul de la ele, numai tu sa inveti carte si sa devii om”. Si din aceasta mare dorinta a tatalui sau, strabunelul Feodosii a devenit mare mester, cel mai vestit fierar din imprejurimi pe vremea aceea – sfirsitul secolului 19 si inceputul secolului 20. El a iventat in metal doua masini de dezghiocat papusoi in mod mecanizat. Aflind de aceasta inventie, au venit in Minceni ingineri de la o fabrica din Odesa si au cumparat inventia cu tot cu idee si masina si au dus-o la fabrica lor, iar strabunelului meu provincial si naiv i-au dat niste banuti. Strabunicul a mai pastrat doua masini in metal, pe una din care au venit s-o cumpere niste oameni, dupa moartea lui. Sotia lui, strabunica Axinia a vindut una din ele in timpul Revolutiei rusesti sau, cum zic batrinii nostri, „cind a fost trevoga cea mare” pe banii care erau intr-o inflatie cumplita. Feciorii cautau s-o convinga pentru a nu vinde masina, dar strabunica zicea: „Cum sa nu cred oamenilor acestora, doar pe acesti bani este capul imparatului!” (Adica al imperatorului Rusiei). Mai apoi, cu bancnotele celea strabunica a facut focul in soba. Cei care veneau la strabunicul meu sa negocieze privind inventia lui, il intrebau: „Cum de reusesti sa faci aceste mecanisme, tu doar nu cunosti sistemul modern de unitati de masura?”. La care strabunicul zicea: Eu ma folosesc de schioapa si de latul degetului si asta e destul pentru ca sa-mi construiesc masinile. Spiritul inventiv al strabunicului traieste in noi, toti cei care l-am urmat. Exemplul lui insufletitor m-a ghidat, in mare masura, sa caut solutii noi oricind si oriunde. E un dar dumnezeiesc acest imperativ de a inventa ceva nou si il simt in mine mereu, fiindu-i recunoscator strabunicului meu Feodosii pentru aceasta, dar si stra-strabunicului meu Ioan, care s-a sacrificat sa-i dea carte feciorului sau. Bunicul meu Tudor a fost glumet si ii placea sa ma ia peste picior, dar il iubeam la nebunie. M-a invatat multe lucruri: sa tai lemne, sa fac garduri..., dar, principalul, sa ma respect si sa respect pe altii. A fost unul din cei mai buni gospodari ai satului, iar un brav carutas mereu ii aducea aminte bunicului de vremea, cind el avea cei mai buni cai si cea mai buna trasura din sat. Pe bunic l-a salvat de rasculacire si de deportare in Siberia doar faptul, ca dupa moartea primei sale sotii, bunica Eugenia, el s-a casatorit cu bunica Axinia, sora presedintelui sovietului satesc. Bunica Axinia era de o harnicie nemaipomenita si pastra cu sfintenie curatenia, chiar si in cel mai indepartat colt al ograzii. Ea m-a invatat sa rostesc cu adevarat rugaciunile catre Dumnezeu - parca o vad si astazi, stind in genunchi in fata icoanelor si pronuntind „Tatal nostru” din strafundul sufletului, uitind de toate in jur. Anume bunica si bunicul mi-au daruit sentimentul vesniciei, care, desigur, s-a nascut la sat. Aici ma intorc la mama Tecla si la bunica Maria de peste Nistru, din satul Zazuleni, raionul Ribnita. Acolo, la Zazuleni, eu am o a doua „acasa”, pe acest mic petec de pamint, imprejmuit cu gard de piatra, s-a nascut si a crescut mama. Locul unde mama m-a adus, traversind cu primejdii Nistrul, sa ma boteze pe mine si pe sora mea Tamara pe ascuns, cu obloanele trase, la bunica Maria, la insistenta ei. Bunica Maria avea darul de a prezice viitorul, inclusiv si moartea sa, pe care a anuntat-o feciorilor sai, unchilor mei, in dimineata zilei cind a murit. Mi-o amintesc cum tragea „boghii” cu seminte din porumb pe cuptorul din Minceni. Iar mama zicea, ca bunica Maria la petrecerea feciorilor sai la razboiul din 1941, a creat, torcind din fuior pina la poarta, intoarcerea lor acasa. Si ei s-au intors din acest groaznic razboi, unchii mei Tanase si Cozma. Dumnezeu sa-i ierte. 4. Care lucruri Va amintesc cel mai des de casa parinteasca? - Visele, care ma nabuiesc dupa moartea mamei si pe care nu le visam niciodata pina la moartea ei. 5. Cum apreciati schimbarile care au avut loc in satul de bastina in ultimele decenii? - Am scris la modul general despre aceasta la nivelul intregii noastre tari la sfirsitul anului 2004 – inceputul anului 2005, cind la nivel de stat am fost responsabil de elaborarea Programului National “Satul Moldovenesc”. Atunci am demonstrat cit de mult au degradat satele noastre atit sub aspect economic, cit si sub aspect spiritual si moral. Scumpul meu sat Mincenii-de-Jos, patria mea cea mica, nu face exceptie, cu regret, din acest amplu tablou al dezastrului. 6. Daca ar fi cazul de invesnicit cumva, in istoria localitatii natale, unele personalitati din partea locului, cine, credeti, ar merita neaparat aceasta onoare? - Indiscutabil, acesta este marele nostru inaintas, faimosul consatean Alexandru Matei Cotruta, care in ziarul “Bessarabscaia Jizni” nr. 7 din 7 ianuarie 1905 si nr.175 din 8 iulie 1905 a fost caracterizat pe de-a dreptul surprinzator pentru toti pamintenii mei de atunci, dar si de azi, adica astfel: “A. M. Cotruta a fost cea mai proeminenta figura pe care a ridicat-o cindva Basarabia…”. “Zemstva Basarabiei a avut “veacul sau de aur“… Aceasta a fost vremea cind in fruntea zemstvei statea A.M.Cotruta, seful partidului “Basarabia Tinara”. “Tot ce are Basarabia in domeniul medicinii zemstviale si a instructiunii publice a luat inceput pe vremea lui A.M.Cotruta". A. Cotruta a detinut postul de presedinte al Upravei judetene (post echivalent cu functia de prim-ministru a Basarabiei) incepind cu 1875, fiind reales in aceasta functie de 4 ori, de fiecare data pentru 3 ani. In cartea “Fapte trecute si basarabeni uitati”, la pagina 301 e scris: “Dupa luptatorii nostri natonali, care au activat pe tarimul Basarabiei subjugate tarilor, mai sistematic, mai persistent si timp mai indelungat, a fost Alexandru Matei Cotruta”. Cea mai cutremuratoare amintire a mea din copilarie este cea care tine de distrugerea de catre regimul comunist a bisericii satului meu, in ograda careia a fost inmormintat acest ilustru om – Alexandru Matei Cotruta. Plingeau femeile, barbatii erau cu privirile infipte in pamint, iar tractoarele puternice, aduse de pe naiba stie unde, sfirtecau peretii sfinti ai bisericii noastre. Ca prin vis imi amintesc cum lumea din sat vorbea de ceasul de aur de pe mina lui Cotruta, despre cartile si steagurile sfinte, pe care acest om le-a adus in satul natal si care undeva, tot in satul nostru, au disparut. N-a ramas nimic din biblioteca acestui mare om, una din cele mai bogate biblioteci in Basarabia de pe timpurile celea. Prin vointa sa cea de pe urma Alexandru Cotruta a rugat ca biblioteca sa personala sa treaca in stapinirea bisericii. Multi ani dupa distrugerea bisericii barbatii rupeau foile din cartile lui Cotruta si-si dregeau din ele tigarile. Cu o luna in urma, doamna primara a Mincenilor-de-Jos, Tatiana Brasoveanu, m-a bucurat, ca adunarea parinteasca a luat hotarirea sa acorde gimnaziului din sat numele lui Alexandru Cotruta. Bravo, doamna primar! Am sa Va ajut, dupa cum am si promis, cu tot ce imi va sta in puteri, ca sa se produca, in sfirsit, acest eveniment. 7. Va mai leaga ceva de satul natal? - E o intrebare retorica pentru cei care au citit acest interviu pina aici. 8. La scoala si la facultate ati fost printre activisti sau printre disidenti? - Mereu am fost disident. 9. Ce calitati trebuie sa posede un om ca sa devina prietenul Dumneavoastra? - Credinta in Dumnezeu, omenia, dragostea de Patrie. 10. Considerati ca aveti calitati de lider? - Da. 11. Cine si cind V-a ajutat sa Va dezvoltati aceste calitati? - Repet, primul si fundamentalul meu educator, in acest sens, a fost mama. Apoi, am avut ocazia sa conlucrez cu controversatul om de stiinta, presedintele Academiei de Stiinte a Moldovei in anii 1978-1989 Alexandru Jucenco, care, intr-un anumit sens, s-a dezis de mine, atunci cind, in pofida opiniei si asteptarilor lui, la orizontul anului 1990, m-am pronuntat pentru renasterea nationala, democratizarea societatii, limba romina si alfabetul latin. Dar tot el mi-a inoculat increderea in fortele de creatie, cind mi-a spus odata: “Iti pun in sarcina lucruri grele, caci pentru cele usoare am destui academicieni”. Jucenco, prin exemplul propriu, mi-a demonstrat, ca poti fi lider, daca muncesti mereu si crezi in propriile puteri. 12. Cum si de ce ati ales cariera de savant? - Probabil, exista ceva genetic in mine, mostenit prin ereditate, care ma trage instinctiv spre adevar si noutate, indeosebi, tinind cont ca strabunelul Feodosie a fost inventator, mi s-a transmis misticul dar de a patrunde in tainele necunoscutului. Dar e un lucru greu sa faci stiinta. M-am aventurat pe acest tarim, fiind incurajat de usurinta cu care asimilam noi cunostinte inca in copilarie, ceea ce mi-a permis sa absolvesc, fara mare efort, scoala medie din Rezina cu medalie de aur. Nu ma falesc cu aceste capacitati, caci le-am avut de la parinti si, deoarece, de la inaltimea anilor de acum, vad foarte clar, ca asi fi putut sa le exploatez cu mult mai mare eficienta decit am facut-o. Iar decizia de a cuprinde cercetarea stiintifica am luat-o fiind vrajit de miraculosii si naucitorii Albert Ainstain, creatorul Teoriei Relativitatii si de Kepler cu cele 3 legi astronomice ale sale. Apropo, ambii credeau in Dumnezeu. Cred si eu in Dumnezeu si in faptul, ca si stiinta e de la EL. 13. Cu ce lucruri se mindreste indeosebi savantul si managerul Veaceslav Afanasiev? - Ca savant, ma mindresc cu cartile si teza de doctor in stiinte in domeniul analizei energetice in agricultura, care a constituit lansarea unei noi scoli stiintifice in fosta Uniune Sovietica. Cartea mea “Analiza energetica in agricultura” (Ýíåðãåòè÷åñêèé àíàëèç i ñåëüñêiì õiçÿéñòiå, Êèøèíåi, 1983) a avut o incarcatura stiintifica mai putin obisnuita, care o transforma intr-un pericol real pentru ideologia sovietica oficiala in domeniul securitatii alimentare. In aceasta carte, in baza unor comparatii obiective, cu aplicarea unitatilor energetice de masura, cum ar fi caloria sau Joulul, am demonstrat, ca agricultura Statelor Unite ale Americii e de 3 (trei!) ori mai eficienta dacit agricultura URSS. Pe acele vremuri asemenea concluzii erau categorisite ca propaganda antisovietica, ceea ce echivala aproape cu tradarea de Patrie. Principalele concluzii ale acestei carti academicianul Jucenco le-a adus imediat la cunostinta secretarului pentru agricultura de pe atunci al Comitetului Central al PCUS Mihail Gorbaciov. N-am participat la convorbirea dintre Gorbaciov si Jucenco la tema in cauza, dar cind Jucenco s-a intors atunci de la Moscova, mi-a povestit, ca Gorby a privit indelung materialele, care exprimau esenta cartii cu pricina si dupa o grea tacere a pronuntat: „I÷åièäíi, íàäi ÷òi-òi ìåíÿòü” («E clar, ca ceva trebuie de schimbat”). „Si totusi, cum crezi, Slava, mi s-a adresat dupa vechea sa obisnuinta Jucenco, care sunt cauzele acestor uriase deosebiri de eficienta a agriculturilor SUA si URSS?” Pe acele vremuri era extrem de riscant sa pronunti adevarul, dar am raspuns sincer: „Cred, ca social-economice. Este evident, ca sistemul lor economic este mai performant. Gorbaciov are dreptate, sunt multe lucruri care trebuiesc schimbate”. Atunci, Jucenco m-a sfatuit sa nu mai pronunt asa ceva nicaieri si nicicind. Dar pentru mine atitudinea critica fata de regimul sovietic era un lucru obisnuit de pe timpurile studiilor la Universitatea „M.Lomonosov”, unde scrierile lui Soljenitin (mare disident rus) si alta literatura „subversiva” circulau cu greu, dar insistent. Demult s-au consumat acele evenimente, de parca nici n-au fost, dar cei care le-au trait ma inteleg si, sper, ma vor aprecia la justa valoare. Acum Va spun si altceva, ce s-a produs mult mai recent. Daca includeti azi televizorul, puteti, cu o foarte mare probabilitate, sa vedeti chipul lui Vladimir Voronin, care va declara o data in plus, ca el si echipa s-au descurcat foarte bine cu relansarea economica a tarii in 2001-2002, cind partidul comunistilor a venit la putere, iar Fondul Monetar International a plecat din R.Moldova „fara sa fluture din mina in sens de „la revedere”. Spune minciuni batrinul bolsevic. Minte de ingheata apele. Aici vreau sa Va raspund care este al doilea lucru important cu care ma mindresc, de data aceasta, in calitate de manager. De catre Guvernul Republicii Moldova m-am pomenit numit, in calitate de viceministru al Economiei, responsabil pentru elaborarea Strategiei de Crestere Economica si Reducere a Saraciei (SCERS) la 11 septembrie 2002. Am muncit enorm ca sa elaborez, impreuna cu multi alti colegi din organele administrative centrale ale Republicii Moldova Strategia numita. Anume acest document a permis tarii noastre sa revina in circuitul economic mondial normal, acceptat, intii de Banca Mondiala (BM) si mai apoi, de Fondul Monetar International (FMI). Doar dupa acceptarea SCERS R.Moldova a revenit la ajutoarele de zeci si sute de milioane pentru saracii nostri, la reesalonarea creditelor tarii prin clubul de la Paris, la relansarea proceselor investitionale normale pentru orice stat contemporan. Nu cred ca acest efort neomenesc al meu va fi vreodata apreciat de catre societate, dar sunt sigur, ca va fi pus la cintar de bunul Dumnezeu. Cred in Dumnezeu si sunt bucuros pentru indemnul, pe care cu citiva ani in urma, aflindu-ma in casa parinteasca, i l-am facut parintelui Ion Bitca sa restabilim biserica in sat. Am fost si primul ctitor al locasului Domnului ridicat in cimitirul unde se odihnesc pe vecie parintii, buneii si strabuneii mei. Consatenii au sustinut cu munca si banii lor construirea bisericii, au adus in ea icoane. 14. Doua decenii nu mai contenesc discutiile controversate in jurul denumirii limbii oficiale si a istoriei R.Moldova. Cine credeti ca ar putea si ar trebui sa puna punct in aceste dispute? - Punctul a fost pus inca in anul 1994 de cei care trebuie sa faca acest lucru – oamenii de stiinta. Membrii Academiei de Stiinte a Moldovei atunci au spus: limba noastra este cea romina. La fel astept ca Academia noastra sa se pronunte in acelas sens si despre istorie. 15. Care sunt principiile de viata ale dlui Veaceslav Afanasiev peste care nu se poate trece in nici un caz? - Credinta in Dumnezeu, patriotismul, omenia, munca, fidelitatea fata de cei, pe care ii iubesti. 16. Colegii, prietenii V-au tradat vreodata? - Prietenii, slava Domnului – nu. Colegii – da. Nu prea des, dar s-a intimplat. 17. Ati avut in viata multe momente de care nu Va place sa Va amintiti? - Am avut putine, dar le-am avut. Dumnezeu sa ma judece. 18. Ati facut in viata si politica? - Da. Si intotdeauna anticomunista. 19. Ce apreciati si ce nu Va place in politica moldoveneasca din ultimele decenii? - Am fost intotdeauna pentru integrarea europeana. Am apreciat ceea ce este pentru aceasta integrare si mi-a displacut tot ce a fost impotriva acestei integrari. 20. Credeti ca actuala guvernare ar putea scoate Moldova din mocirla politica, economica si sociala? - Da, cred. Si-i admir pe domnii Ghimpu si Filat. Uneori zic Filat si Ghimpu, dar cu aceiasi fermitate. Pur si simplu, cred in acesti oameni si in echipele lor. Ei sunt esenta adevarata a Republicii Moldova de azi. Punctum. 21. Daca Cel de Sus v-ar da fericita ocazie sa traiti din nou cel mai notoriu eveniment din viata Dvs, care ar fi acesta? - Momentul cind, in urma interventiei chirurgicale din 1996, mama a ramas sa traiasca inca 23 de ani dupa catastrofa de la Cernobil. Aceasta catastrofa i-a facut mamei cancer, pe care l-a nimicit un medic - nu stiu daca mai este in viata, dar mama mereu il pomenea. 22. Care circumstante au jucat rolul hotaritor in formarea familiei Afanasiev? - Prietenul meu de suflet Vlad Pohila, prin 1999, intr-un saptaminal de la Chisinau, a scris despre mine un articol - „De la Beethoven la Javier Solana…”, in care raspunde (poetic) inclusiv si la aceasta intrebare. Iata un fragment din aceasta schita: "Cu 17 ani in urma, un tinar absolvent al unei facultati de stiinte exacte a faimoasei Universitati „Lomonosov” din Moscova lua masa in cantina Universitatii noastre, unde lucra la Centrul de calcul. Era tocmai intr-o „zi de peste”, dar nu la mincare se gindea, ci la frumoasa fata ce se intimplase sa stea alaturi. Nu gasi alta formula sa-i atraga atentia decit printr-o intrebare: „Ce-o fi gasit bun Beethoven acela in peste?!”, caci abia terminase de citit o biografie romantata a maestrului simfoniei. Poanta a prins de minune: in scurt timp s-au casatorit si formeaza, slava Domnului, pina azi o familie, as zice, de-a dreptul armonioasa. Chiar daca au stat pina anul trecut intr-o camera de camin, chiar daca el, Veaceslav, s-a consacrat obsedant stiintei, iar ea, Marina, a trebuit sa sacrifice dragostea pentru litere (caci cind s-a lasat „vrajita” de poanta cu Beethoven isi termina studiile la filologia rusa), ca sa se consacre celor doua fiice: Elena si Mariuta. Asadar, celebrul compozitor german a constituit pretext pentru o norocoasa apropiere dintre un baiat si o fata. Cit priveste Javier Solana... problema are, asa cum ar zice cei din tagma lui Veaceslav, mai multe necunoscute. Vorba e ca doctorul in agricultura, totodata – un specialist de marca in astronomie, fizica si, daca nu ma insel – si in matematica, () Veaceslav Afanasiev, s-a implicat de mai multi ani in citeva programe prin care Vestul incearca sa scoata economia si cultura (inclusiv – stiinta) noastra din mlastina in care se zbat. Unii pretind ca Veaceslav ar fi fost atras, dupa serioase testari la nivelul exigentelor occidentale, la citeva programe preconizate (si finantate) de UNESCO. Prin urmare, ar fi la mijloc o legatura cu Federico Mayor, omul de cultura si poetul ce ne-a vizitat nu prea demult republica. Altii spun ca programele acelea sunt finantate de NATO – de aici si aluziile la Javier Solana, secretarul general al belicosului Bloc Nord-Atlantic. In treacat fie spus, dr V.Afanasiev ar putea fi util de-a binelea acestui Solana, caci cindva, cu vreo zece ani in urma, a facut impreuna cu doctorul in matematica Andrei Iurie-Apostol niste scheme, dupa folosirea carora, cica, avioanele militare sovietice au prins a se prabusi mai rar... De unul singur, insa, Veaceslav a scris/intocmit un fel de monografie foarte serioasa, pe care blestematul, cindva, de presedinte al AS de la Chisinau, Jucenko, i-a prezentat-o lui Gorbaciov, in plina perestroika. Vazind graficele, figurile si alte minuni facute de Veaceslav, care demonstrau de ce agricultura socialista a URSS e la pamint, iar cea capitalista a SUA – e prospera, se zice ca Gorby s-a grabit la Malta, ca sa puna cruce comunismului si imperiului sovietic... Si aceste poante au o doza mare de adevar. Daca cineva () vrea sa stie un adevar curat, pe care cineva il pune la indoiala, il confirmam si noi cum putem: Veaceslav e un savant autentic, profund, obsedat, riscam sa spunem – chiar luminat de razele unui har mintal nemaipomenit, ce pogoara de Sus. M-am inspaimintat vazindu-i monografiile, studiile, comunicarile, articolele, multe numai in manuscris; multe – ratacite prin sertarele diferitor foste si actuale ministere, departamente, institute de cercetari... Desi e un bun crestin, lucreaza uneori si de sarbatori, - pentru a nu pierde firul gindurilor savante, dar si pe cel al framintarilor civice. Cu vreo sapte ani in urma, a scris chiar si o poezie, foarte trista: „Singuratate de Pasti”. Aici intrerup omagierea lui Vlad Pohila in adresa mea, facuta cu 11 ani in urma, pentru ca trebuie sa plec la familie, acasa, caci precum parintii ne-au format acel „acasa”, pe care il avem mereu in suflet, asa si fiicele mele stau in acest „acasa” si ma asteapta pe mine. 23. In momentele grele pe cine V-ati bizuit si cine V-a ajutat cel mai mult? - Mama, sotia Marina, sora Tamara, matusa Maria, unchii Simion si Volodea, nanasul Oleg Tarna, varul Sergiu si cumetrii Liviu Belii, Mihai Grecu, Alexei Moldovanu, regretatul prieten Pavel Cojocaru, dar si multi alti oameni de care am avut mare noroc in viata. 24. Cum preferati sa Va petreceti timpul liber? - Nu-l am. 25. Cine, in opinia Dvs, Va cunoaste cel mai bine. - Vezi punctul 23. 26. In casa familiei Afanasiev care bucate si bauturi sunt preferate? - Mamaliga, raciturile, tocana, pestele prajit, sarmalele, placintele imi lasa gura apa si vreau acasa, la casa pe care o construiesc si o mentin pentru sotia si fiicele mele. 27. Descrieti unul din momentele cruciale din viata Dvs. - Va rog sa asteptati 2-3 ani. 28. Citi ani, in opinia Dvs, i-ar trebui R.Moldova ca sa corespunda standardelor de integrare in Uniunea Europeana? - Totul e absolut relativ. In opinia mea, oamenii nostri, ca valoare umana, demult sunt gata sa fie membri ai Uniunii Europene. 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este solutionarea diferendului transnistrean. Cit de real, in opinia Dvs, este acest obiectiv? - Absolut real. Eu sunt pe jumatate transnistrean. Suntem aceeasi oameni ca si verisorul meu Petru, care traieste in casa parinteasca a mamei in Zazuleni si e absolut identic cu mine. 30. Ce ati mai vrea sa transmiteti neaparat consatenilor, dar si tuturor cititorilor CUVINTUL-ui din regiunea Orhei? Intii de toate, sa citeasca CUVANTUL tot timpul, caci in Biblie e scris “Mai intii era cuvintul”. In al doilea rind - sa fie demni de inaintasii lor, sa-i respecte pe parinti, bunei si strabunei, sa pastreze credinta crestina si traditia stramoseasca, sa fie fericiti, prosperi si norocosi. Asa sa ne ajute Dumnezeu! Pentru conformitate, Tudor Iascenco, 5 febrauarie 2010 „Nemuritor este neamul, noi suntem doar solii lui trecatori” Boris Gaina s-a nascut in 1947 in s. Chitcanii-Vechi, raionul Telenesti. A absolvit Universitatea Tehnica din Moldova, calificarea inginer-tehnolog in tehnologia vinificatiei si doctorantura la Institutul Unional de Cercetari Stiintifice in Viticultura si Vinificatie „Magaraci” din Ialta, Ucraina. Doctor habilitat in stiinte tehnice, profesor-cercetator, academician al Academiei de Stiinte a Moldovei. A detinut diferite functii la Institutul Unional de Cercetari Stiintifice in Viticultura si Vinificatie „Magaraci” din Ialta, Institutul National al Viei si Vinului din R. Moldova si Academia de Stiinte a Moldovei. In prezent exercita functia de academician coordonator subsectia Stiinte Agricole a ASM, managerul Cartierului General al Academiei de Stiinte a Moldovei. Autor si/sau coautor a 335 publicatii stiintifice, dintre care 30 in Franta, Italia, Cehia, Germania, Rominia, Bulgaria etc; a 9 monografii, coautor a 33 de brevete de inventii a 35 marci de vin, a 11 acte normative, a Legii Viei si Vinului nr. 57-XVI din 10.03.2006, coautorul manualului „Cartea vinificatorului” (1992) si a citorva lucrari didactice. Cavaler de Onoare al Uniunii Rabelais-Franta a viticultorilor si oenologilor din Chinon, 1, Personalitate a Anului 1993 din Lume in Enologie – Distinctie Internationala a Marelui Juriu din Paris, 1994; Premiul Academiei de Stiinte a Moldovei pentru monografia „Via, Vinul si Civilizatia”, 2000; Diploma Asociatiei Inventatorilor din Rominia, 2004; Diploma de Onoare si medalia de argint a AGEPI, 2005; Diploma Salonului International de Inventii din Geneva, 2006 etc. Vorbeste liber rusa si franceza. 1. Dle Boris Gaina, ce subintelegeti prin notiunea “acasa”? - Notiunea „acasa” ne trezeste permanent sentimentul profund de „Vatra stramoseasca”, facindu-ne sa simtim caldura expresiei lui Grigore Vieru: „Mama si casa noastra”. Acasa ne sunt in totalmente radacinile noastre de neam. 2. Cine V-a predat primele lectii care V-au marcat caracterul si viitorul? - In casa noastra primele lectii ni le-a predat mama. Restul cartilor mi le-a citit tata, cel care a absolvit scoala pedagogica din Orhei impreuna cu scriitorul nostru iubit Vasile Vasilache. 3. Ce stiti despre parintii si buneii Dvs, locul si rolul lor in viata comunitatii natale? - Parintii si buneii au creat bunuri materiale, au educat generatii, au cununat tineri, au botezat copii… Bunelul Alexandru Gaina a fost primul presedinte de colhoz in satul natal Chitcanii-Vechi, iar tatal, Serghei Gaina a fost invatator in scolile din satele Vadul-Leca si Negureni. 4. Care lucruri Va amintesc cel mai des de casa parinteasca? - Pomul de Anul Nou, colindele de Craciun si hainutele noi la Sfintele Pasti. 5. ...si de copilarie? - Bunicuta Marioara, care a leganat noua nepoti si nepotele, intre care si noi, cei trei frati ai familiei Gaina: Boris, Vladimir si Stanislav. 6. Cum apreciati schimbarile care au avut loc in satul de bastina in ultimele decenii? - Schimbari spre bine au generat procesele bazate pe tehnologiile informationale (computerizarea procesului educational in scoala, implementarea informaticii in contabilitate, accesul la internet si alte surse de cunostinte noi). Constructia frumosului pod peste riul Raut intre satele Negureni si Chitcanii Vechi. Reconstructia catedralei "Sfintul Gheorghe" din satul natal, in ograda careia doarme somnul de veci stramosul nostru Andrei Gaina. 7. Daca ar fi cazul de invesnicit cumva, in istoria localitatii natale, numele unor personalitati din partea locului, cine, credeti, ar merita neaparat aceasta onoare? - Deputatul in Sfatul Tarii Andrei Gaina, care in 1918 a votat Unirea cu Regatul Rominia, pe parcursul anilor 1918-1940 a fost ctitorul bisericii si a scolii din Chitcanii Vechi, toata aceasta perioada a fost boierul satului, care a mobilizat satenii la fapte frumoase, demne de un mare gospodar. La fel, toti cei care au fost deportati in gulagurile sovietice - oameni absolut nevinovati, gospodari si cu verticalitate: tarani, pedagogi, preoti, militari, functionari etc; toti cei care au luptat in cel de-al doilea razboi mondial, fiind mobilizati de Patria-mama Rominia sau de autoritatile sovietice; toti cei care au fost represati de KGB: adevarati patrioti al neamului, luptatori pentru independenta Moldovei, pentru limba romina, etc; toti cei care au adus active la imaginea satului natal: actrita Nina Mocreac-Voda, poetul Nicolae Esinencu, publicistul Tudor Topa, avocatul Boris Guzun, primul presedinte al cooperativei agricole Alexandru Gaina si multi altii. 8. Ce Va leaga de satul natal? - Mama la cei 88 de ani frumosi, livezile si viile de pe podisuri, hirtoapele impadurite, scoala unde am cunoscut multe adevaruri, rudele si prietenii care cresc si educa copii, apele zbuciumatului Raut, pe malul caruia ne-am petrecut dulcea copilarie. 9. La scoala si la facultate ati fost printre activisti, sau printre disidenti? - Am fost un elev activ, am participat la cercul de literatura romina, la cel de chimie si biologie. Am lucrat in brigada scolareasca si in brigada de masini si tractoare a colhozului (unde mosul meu iubit Iacob Lazar, fratele mamei si cel care timp de 30 de ani a fost conducatorul acestei brigazi mi-a predat primele lectii despre tehnica agricola). Am cintat in fanfara satului, am frecventat cercul de dansuri de la scoala si cel care activa la clubul din sat. Am cucerit multe premii la olimpiadele raionale si republicane - la biologie, chimie si limba franceza. 10. Ce calitati trebuie sa posede un om ca sa devina prietenul Dumneavoastra? - Un prieten adevarat la nevoie se cunoaste. Calitatile indiscutabile ale prietenilor mei sunt: patriot al neamului, verticalitate, onestitate. 11. Considerati ca aveti calitati de lider? - Nu, sunt un om obisnuit. Dar si un mare familist. Tin la tara mea Moldova: dupa sapte ani de studiu si activitate profesionala in Ialta, la Institutul „Magaraci”, dupa ani de stagiere in Franta si Elvetia am revenit in patrie, incepind totul din nou (serviciul, casa, scoala pentru copii, iar mai tirziu si universitatile). Sunt managerul Cartierului General al Academiei de Stiinte a Moldovei, coordonez cu activitatile institutelor din complexul agroindustrial al Moldovei. 12. Totusi, sunteti un cadru de conducere, coordonati multe activitati, deci, Vi s-au recunoscut calitatile de lider. Cine si cind V-a ajutat sa Va dezvoltati aceste calitati? - Rectorul Universitatii Tehnice din Moldova, academicianul Sergiu Radautan, care a si insistat in 1970 sa accept postul de asistent al catedrei de vinificatie de la UTM, iar in 1995 m-a promovat in membri-corespondenti ai Academiei de Stiinte a Moldovei. O scoala a vietii am primit-o de la Eroul Muncii Socialiste, membrul - corespondent al ASM Petru Ungurean, fondatorul primei scoli oenologice din Moldova, precum si de la profesoara Elena Datunasvili, conducatoarea scolii biochimice vitivinicole din Institutul ”Magaraci”. 13. Cu ce se mindreste indeosebi academicianul Boris Gaina? - Cu copiii (feciorul si fiica) care au devenit inginer si respectiv medic, vorbesc liber engleza, franceza si rusa, au mostenit cele mai frumoase trasaturi omenesti de la mama lor Ecaterina, plecata in lumea celor drepti; cu cele trei nepotele si un nepotel, carora ma stradui sa le cultiv intelepciunea si dragostea de frumos; cu cele 12 monografii si peste 370 de lucrari publicate, 35 de inventii si cei sapte doctori in stiinte pregatiti; cu relatiile stiintifice si economice stabilite cu colegi din Franta, Germania, Italia, Cehia, Ungaria, Rominia, Bulgaria si cei din CSI. 14. Doua decenii nu mai contenesc discutiile controversate in jurul denumirii limbii oficiale si a istoriei R.Moldova. Cine, credeti, ar putea si ar trebui sa puna punct in aceste dispute? - Buna intelegere a cuvintului eminescian: ”Suntem romini si punctum!” Academia de Stiinte s-a exprimat clar si argumentat: ”limba poporului nostru este limba romina”, lucru pe care unii nu vor sa-l inteleaga din lipsa de cunostinte sau din anumite interese. Aceasta disputa va persista in langajul oponentilor atita timp cit nu-i va lumina o raza de la Dumnezeu. 15. Care sunt principiile de viata ale academicianului Boris Gaina peste care nu poate trece in nici un caz? - Principiul unitatii nationale, devotamentului fata de Neam si Patrie, egalitatii in drepturi a tuturor, indiferent de confesie, nationalitate, virsta si gen. 16. Colegii, prietenii V-au tradat vreodata? - Pai la moldoveni altfel nici nu-i chip!!! 17. Ati avut in viata multe momente de care nu Va place sa Va amintiti? - Viata nu este doar un spectacol de satira si umor, un concert de gala, o plimbare in sinul naturii… Iar cind ii pierdem pe dragi, vrem sa facem cit mai mult bine ca sa-l impartim si cu ei, cei plecati in Imparatia Domnului. 18. Ati facut in viata si politica? - Nu m-a atras. Insa am sustinut politica renasterii nationale, revenirii la izvoarele limbii si culturii romine, unificarii statului nostru Moldova, integrarii in Uniunea Europeana. 19. Ce apreciati si ce nu Va place in politica moldoveneasca din ultimele decenii? - Apreciez intentiile de integrare europeana cu solutionarea in prealabil a exigentelor formulate pentru toate statele-candidate la aderare. Nu-mi place dispersarea fortelor politice progresiste, de dreapta, in lupta cu bolsevismul comunist inradacinat profund in mentalitatea unei parti ratacite a poporului nostru. 20. Credeti ca actuala guvernare ar putea scoate Moldova din mocirla politica, economica si sociala? - Cred in guvernarea tinara, competenta, elevata, profesionista, tehnocrata si onesta; ea a lansat primii lastari, ea are o orientare proeuropeana si merita toata sustinerea. 21. Daca Cel de Sus v-ar da fericita ocazie sa traiti din nou cel mai notoriu eveniment din viata Dvs, care ar fi acesta? - As da nastere si as creste copii fericiti. As avea grija de ei. As emana mereu caldura necesara parintilor. As face mai mult bine! 22. Care circumstante au jucat rolul hotaritor in formarea familiei Gaina? - Familia s-a creat pe fundalul necesitatii de-a continua neamul, de-a pastra vatra stramoseasca, „limba sfinta, limba vechilor cazanii…”, credinta noastra ortodoxa. 23. In momentele grele, pe cine Va-ti bizuit si cine V-a ajutat cel mai mult? - Momentele grele se depasesc doar cu ruga sincera catre Dumnezeu; doar in aceste momente se cunosc prietenii. Ne bizuim pe propriile puteri, fiind incurajati de cuvintul mamei! 24. Cum preferati sa Va petreceti timpul liber? - Muncind. Muncind mult. Asa au procedat parintii si buneii nostri. Asa suntem si noi. Teatrul, folclorul, poezia lui Grigore Vieru, proza lui Ion Druta, muzica lui Eugen Doga ne completeaza asa-zisul „timp liber”. 25. Cine, in opinia Dvs, Va cunoaste cel mai bine? - Familia, colectivul unde am muncit si muncesc si fara de care nu m-as fi realizat. Iar mai bine decit toti ma cunoaste si ma povatuieste mama! 26. In casa familiei Gaina care bucate si bauturi sunt preferate? - Bucatele de post: lejere, proaspete, gustoase, curative. Bautura neamului nostru a fost de-a pururea vinul. Aperitivul nostru din propriile pivnite este distilatul din struguri. Sucurile din struguri si mere sunt pentru nepoti, iar produsele fermentate - pentru cei ce cresc piinea noastra cea de toate zilele. 27. Nominalizati citeva momente cruciale din viata Dvs. - Nasterea primului copil - a feciorului Victor; mai apoi si a multasteptatei fiicute - Veronica. Redeschiderea bisericii din satul natal. Obtinerea Premiului International ”Personalitate a Anului 1993 in Lume in Oenologie”, care mi-a fost inminat in Palatul Congreselor din Paris la 17 iulie 1994. 28. Citi ani, in opinia Dvs, i-ar trebui R.Moldova ca sa corespunda standardelor de integrare in Uniunea Europeana? - Atitia ani, citi vor fi necesari ca sa atingem scopurile majore: unificarea tarii, eradicarea saraciei si a coruptiei, asigurarea unui nivel decent de trai, garantarea drepturilor constitutionale etc. Ar fi bine daca am reusi pe parcursul unui deceniu. 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este solutionarea diferendului transnistrean. Cit de real, in opinia Dvs, este acest obiectiv? - E necesar sa privim constructiv la aceasta problema ca s-o solutionam. Minoritatile trebuie sa isi cistige ceea ce li se cuvine. Dumnezeu a vrut ca noi, moldovenii, sa fim o polietnie. 30. Ce ati mai vrea sa transmiteti neaparat consatenilor, dar si tuturor cititorilor CUVINTUL-ui din regiunea Orhei? - Plaiul nostru orheian are o istorie bogata - parte componenta a tezaurului intregului popor moldav. Ea se cere ocrotita si oglindita asa cum cere Sfinta Scriptura. Plaiul nostru este bogat in oameni cu sufletul mare: lor li se cuvine dreptul de-a crea viitorul in sensul intreg al cuvintului. Va mai indemn, cum facea poetul: „Stringeti piatra lucitoare ce din soare se aprinde”. Noi am facut tot ce am putut pentru a crea noi tehnologii in domeniul vitivinicol, biotehnologic si microbiologic care ne-au permis sa atingem performante apreciate in tara si peste hotare. Si daca am fost cu gindul la Dumnezeu, si daca am sacrificat timpul si energia, rezultatul nu a asteptat mult sa vina… Tot ce este mai bun se cere sa-l transmitem generatiei tinere. Ei ii apartine viitorul, tot ei ii vom incredinta soarta acestui plai. Si aici nu este loc pentru incertitudine si lipsa de curaj civic. Nemuritor este neamul, noi suntem doar solii lui trecatori. Consemnare: Tudor Iascenco, 1 ianuarie 2010